1,646 matches
-
simple, expresive, despre cele trei luni pe care le petrecuse În Închisoare, despre nevasta lui care aproape a murit de foame ca să Îi fie alături cu un devotament exemplar, despre copiii lăsați În grija unui vecin binevoitor, despre călătoria lui zadarnică În căutare de lucru și despre tovarășii săi, dispăruți În chip misterios, despre care se spunea că sînt pe fundul mării. Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În fond, nu sunt singur, sunt oameni în jurul meu; pe toți însă ne leagă tristețea. Prietenia noastră este o prietenie a slăbiciunii, a nonacțiunii, a resemnării... Doream somnul, dar a fugit și acesta: trebuie să stau treaz ca să văd eforturile zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să mai moară, să se ducă... 18 noiembrie 1951 Monseniorul părăsea Siena tocmai când soseam acasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
telefon public ca să te caut și să te anunț cu privire la această vizită inoportună. 17 iulie 1952 Curse în oraș... Apoi am trecut pe la Pisa. Bucuria pe care am avut-o ieri, văzând lumină la ferestrele lui, a fost o bucurie zadarnică... Cât despre situația mea proprie - nimic. Plutesc în neștire. 18 iulie 1952 Navarra nu mai e! A fost arestat, ca și Trixy... Am dat în viață totdeauna mai mult decât am cerut. Acesta e singurul lucru care mă mai liniștește
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
rămâne suspendați în vid precum fantoșele, cu sentimentul că nous n’y sommes pour rien și că toate acestea s-au întâmplat independent de voia și dorința noastră. și abia atunci ne vom da seama cât de jalnică și de zadarnică a fost toată agitația, toată zarva noastră din moment ce, în fond, nu putem nimic și că totul - tot ce ne privește - se decide și se realizează pe planuri nebănuite, cu care nu avem aproape nici un fel de contingențe... 30 martie 1953
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
le am dorit atât săptămâna trecută! 4 mai 1953 Prima baie în lac... Insolație. Florino a trecut pe la mine seara, într-o stare de descom punere totală: Infantele lui n-a venit nici sâmbătă, nici duminică. Opt ore de așteptare zadarnică și încă opt a doua zi. Profitând de aceste circumstanțe, mi-am manifestat și eu dispozițiile defetiste: ducă se la dracu’ toți și toate! Nu mai am nevoie de nimeni. Să-mi rămână Soarele și Apa, atât ajunge bu curiei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bunăstare, ci o necesitate lăuntrică. De aceea mergem către ea întreaga viață, fără tristeți și fără regrete. Visul nostru este să trăim în ea, prin ea și pentru ea... și ne înfăptuim visul. Tot restul e numai închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A De profundis clamavi, Domine! 1 199 1. Dintru adâncuri am strigat, Doamne! (lat., v. Psalmul 129) Alb și Negru 14 decembrie 1954 Astăzi - o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică... Dictatorul le pune
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A De profundis clamavi, Domine! 1 199 1. Dintru adâncuri am strigat, Doamne! (lat., v. Psalmul 129) Alb și Negru 14 decembrie 1954 Astăzi - o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică... Dictatorul le pune capac la toate: o comedie care nu mai e comedie, tristă, sfâșietoare în cruda ei realitate, realitatea noastră cea de toate zilele... Pași prin ploaie cu Florino... Liniște. Drumul drept înainte. Elogii lui Giglio... Solitude... Solitude desirée
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să renunțăm pentru totdeauna la acele vissi d’arte, vissi d’amore de care nu ne dovedeam demni... A fost marele noroc al vieții noastre. Prin urmare, pe planul superior al Destinului, fanatismul și bunele noastre intenții nu fuseseră chiar zadarnice... 13 iunie 1955 Au trecut două luni și mai bine... Unele lucruri s-au schimbat. În bine sau în rău? Nu știu. De altfel, nici nu mă preocupă prea mult... În mine lucrurile par a se limpezi în bine. Se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de sângele împroșcat, precum și de terciuiala aia scârboasă obținută din loviturile apocaliptice rezultate din trăsnetul unei lopeți vâjâitoare. Lovitură după lovitură aplicate cu forță, fără milă și sângele țâșnind din boturile lor murdare, pline de noroi, într-o ultimă și zadarnică tentativă de respirație... Această încleștare dramatică dintre om și animal a durat aproape două ore. Bilanțul a fost pe măsură: o roabă plină de cadavre desfigurate, lățite și terciuite, cu blănile murdare de noroi și de sânge formând un purcoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dreptul jalnic ce și cum căram, nu m-am simțit umilită decât rareori, nu m-am prea văicărit și nici n-am intrat în depresie din trei motive: întâi, pentru că am socotit mereu că toate cocoșările mele n-au fost zadarnice, adică au avut un rost și au făcut bine cuiva (inclusiv mie). Apoi, fiindcă sarsaneliada asta mi se părea firescul însuși, anume pregătit pentru femei, ca născutul, crescutul copiilor, trebăluitul prin cratițe, călcatul, cusutul. Și-n al treilea rând, deoarece
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
bine acasă, unde sunt așteptată de copii și nepoți». Iar venerabila doamnă Thiess va mai avea să afle dela părintele Ilarie că ciobănașul acela, Pilu lui Gheorghe Budac pierise de mult, în plinătatea puterilor, în urgia primului război mondial, făcând zadarnică supremă jertfă pe glie străină, apărând coroana imperială a unui Franz Iosef cu care nu avea nimic, nici în clin, nici în mânecă, pe undeva prin Polonia. CAPITOLUL III Ora de istorie Motto: «De-acest mănos pământ daco-român cine-ar
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care le părăsesc în grabă când se apropie de stația sau halta unde trebuie să coboare. Câte unul mai îndrăzneț caută să intre în vorbă cu Dumitru Dascălu, dar se lasă păgubaș atunci când își dă seama că încercarea lui e zadarnică. Abia trecuse de amiază când Dumitru Dascălu, cu puținu-i bagaj, a coborât pe peronul unei gări părăginite și pustii. Din frumoasa stație CFR de altădată n-a rămas decât numele și oprirea trenului de două ori pe zi. La prânz
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
monstruos; el nu mai găsește nici o ieșire spre normal; și numai un glonț Întîmplător mai poate pune capăt coșmarului. Simpla ieșire din greșeală, fără altă izbîndă, e uneori importantă și astfel curajul lui Tezeu și dragostea Ariadnei n-au fost zadarnice, ne vor convinge că În cea mai Încîlcită eroare se mai păstrează o șansă, deși nu vom ieși niciodată la fel cum am intrat În labirint, ne vom fi pierdut În meandrele lui o parte mai mare sau mai mică
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-o vedem pe Euridice. Pasiunea lui Orfeu e zadarnică, se aude glasul Speranței. Dar memoria Îi răspunde: Orfeu n-a dovedit că Euridice trebuie ștearsă din suflet, ci că el trebuia să creadă În ea. Obrazul dublu al lui Ianus e acum compus din capetele lipite ale celor doi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mele și dezgust față de ele; al doilea, ca să simt neorânduirea lucrărilor mele, pentru ca, dezgustându-mă de ele, să mă îndrept și să mă orânduiesc; al treilea, să cer cunoașterea lumii pentru ca, dezgustându-mă, să îndepărtez de la mine lucrurile lumești și zadarnice. Iar după aceea, Ave Maria 1. Al doilea dialog, asemenea celui dintâi, șsă fieț către Fiul, ca să mi le dobândească șcele trei lucruriț de la Tatăl; iar după aceea, Anima Christi 2. Al treilea dialog, asemenea celui dintâi, șsă fieț către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apucă să mă numere printre bobocii ei, o să aibă mult de furcă cu mine, pe chestii de vocabular și alte năravuri. Pe peronul gării după plecarea trenului am întâlnit o Gaby desperată. Toate eforturile pentru a o consola au fost zadarnice, și pentru o dată am fost pe stradă cu o femee care plângea, dar nu din cauza mea. Am fost dezamăgit de ineficiența argumentelor mele. Dar și când plânge e nostimă. Mama a fost și ea pleoștită prima zi. Dar merge spre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-un grup de băețandri ce se adunaseră - vreo șase, șapte - în jurul lui Fănică Delureanu. Intervenția prietenei ei a fost zadarnică: s’a dus la masa băieților. Eu terminasem masa, plăteam și îmi fumam țigara. A venit la mine; mi-a luat o țigare din porte-țigaret și s’a așezat sus pe masă: „Doamnă Lovinescu, mă doare să vă văd mereu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-mi lumineze plecarea. Marea și mica mea prietenă, mă străduiesc totuși să trăiesc demn, să mă țin bine în ciuda necazurilor, încerc să găsesc în mine însămi puterea de a face față, dar, vai, sunt momente când străda niile mele sunt zadarnice, când îmi vine să las totul baltă. Îți vine să crezi că am rămas copilul care, la culcare, își închipuia că a doua zi are să găsească aur sub pernă? Asta era una dintre speranțele mele la Cr[ușeț], când eram
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie” <endnote id="(366, pp. 109 și 131-132)"/>. O presupusă calitate maximală (frumusețea evreicelor) este dublată și astfel anihilată de un presupus defect maximal (murdăria lor). Cam același limbaj folosesc consulul prusac la București În 1824 („Cine sunt mai
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
după o lege a Talmudului, femeile măritate sunt obligate să-și radă părul capului”. „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor, numai trebuie să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie.” Totuși, „oricât de căzute ar fi În opinia lumii fecioarele Sionului - conchide concesiv Russo -, de multe ori ești ispitit să alcătuiești o parafrază modernizată după Cântarea cântărilor ” <endnote id="(366, pp. 109 și 131)"/>. În fine, tot pe la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Alba Iulia și aprobată de principele Transilvaniei Gabriel Bethlen, prețul firelor de mătase era imediat după cel al firelor de aur și cel al firelor de argint <endnote id="(43, p. 204)"/>. În 1794, pentru a stăvili luxul și „cheltuiala zadarnică”, domnitorul muntean Alexandru Moruzi a interzis prin ordin ca „Între mărfurile ce aduc lipscanii” să se afle „mătăsării și alte obiecte de lux”, cum notează Nicolae Filimon <endnote id="(657, p. 131)"/>. Foarte adesea, negustorii evrei erau cei care aduceau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai clar ce anume aștepta conducerea P.M.R. de la activiștii U.T.M.. Așadar, si de la Ion Iliescu. "Ca marxiști, știm că drumul spre socialism este plin de obstacole (...) că ne pândește dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța zadarnica de a restaura regimul burghezo-moșieresc.". Iată o frază cheie pentru toata existența lui Ion Iliescu. Dușmanul viclean și înverșunat, care uneltește din umbră, nutrind speranța de a restaura regimul burghezo-moșieresc, o imagine stereotip care îl va obseda pe Iliescu până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
lăsat ispitită și a furat un pepene. Ajunsă pe malul iazului îl puse jos, aruncă o privire spre cârdul de animale, care își vedeau de păscutul lor, fără a se sinchisi de frământările păstoriței lor, apoi încercă să desfacă harbuzoaica; zadarnică trudă, trebuia un cuțit, așa că merse spre colibă, poate acolo va găsi ceva de desfăcut rodul dulce ce-i stătea acum la picioare și nu se putea înfrupta din el. Acolo găsește o seceră cu vârful rupt dar bună pentru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de consăteni. L-a dus la comnadament, acolo prinsul a explicat că voia să ajungă acasă în Germania, a arătat o fotografie de familie în care era soția și trei copii și s-a rugat să fie îndurători cu el. Zadarnice au fost rugămințile omului, după vreo două ore a fost dus pe malul rîpei Racova și împușcat. Tălmaciul i-a spus lui Ghiță Covrig: „Ia-ți acum sacul de păpușoi, că de carne ți-ai făcut rost pe lumea cealaltă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dumitru s-a înrăutățit în cele două săptămâni cât a fost internat în spital iar doctorii iau spus lui Emilia că nu au ce-i mai face și că ar trebui să-l ducă acasă. Degeaba s-a rugat Emilia, zadarnice au fost lacrimile și plânsul, medicii, puțini la număr față de numărul mare de pacienți cu răni de pe front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]