1,683 matches
-
închinat ca magul la soare și la stele Să-ngădue intrarea-mi în vecinicul repaos; Nimic să nu s-audă de umbra vieții mele, Să trec ca o suflare, un sunet, o scîntee, Ca lacrima ce-o varsă zadarnic o femee... Zadarnica mea minte de visuri e o schele. Căci ce-i poetu-n lume și astăzi ce-i poetul? La glasu-i singuratec s-asculte cine vra. Necunoscut strecoară prin lume cu încetul Și nimene nu-ntreabă ce este sau era... O boabă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Sunt taine-n astă lume atât de neghicite, "De-ai spune viața toată, tot n-a sfârși de spus. {EminescuOpIV 323} 145"Vezi tu, eu te-aș vrea timid, un blând băiet, să-mi spună Cu ochii plini de visuri zadarnice povești, S-adorm plecîndu-mi tâmpla la tâmpla ta - nebună! "Așa cum te visasem ai fost, dar nu mai ești. "Pătate de-ndoiele a vieții tale vise - "Băiet de-ai fi tu încă, la mine să te-ardic, "Să te privesc cu gene
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor lungi de mătasă subțire; Prin flori îi apare, se-nclină pe gratii Duioas-arătare a mult-adoratei. Ghitara lui tace; cu șopot ea spune: - "Zadarnică este iubirea ta, june! "De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, "Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. {EminescuOpIV 326} "Oricît mi-ai fi drag și-o jur că-mi ești drag, Un farmec te-oprește, te leagă de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
minte și-n inimă un gol? De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit Să văd cumcă în suflet nu am de cât urît? Viața mea comună s-o tîrîiu uniform Și să nu pot de somnul pământului s-adorm? Zadarnică, pustie și fără înțeles Viața-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres. Eu nu mă simt de-asupra și nu sunt de desupt, Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt Pentr-o minciună
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a spânzurat, Julien a fost ghilotinat, iar eu am murit În Închisoare.” Sunt cuvintele unui bărbat târât În procese pentru corupere de minori, un scriitor condamnat la muncă silnică, un om sfârșit la doar 46 de ani. Târzia, dar nu zadarnica revanșă ar fi uriașul succes al operei sale În Întreaga lume. De la Viena la Madrid, de la Roma la București, Praga sau Berlin, o nouă generație de wildieni Îi poartă mesajul până În pragul celui de-al doilea război mondial. Tragică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Brummell, l-au descris - nimic mai fals! - drept un soi de păpușă fără creier și măruntaie; și, spre a-l Înjosi mai mult, au depreciat Însăși epoca În care el a trăit, spunând că avea o anumită nebunie a ei. Zadarnică trudă! Degeaba au lovit În acele vremi glorioase pentru Marea Britanie. Pentru acești critici, societatea engleză dintre 1794 și 1816 nu e altceva decât o societate În decadență. Sunt Însă timpuri de neînțeles, care rezistă la tot ce se spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe care i le impune Societatea. Vorbește despre ele cu emfază, cu insolență, dar și cu un ușor surâs pe buze. Nu dorește să fie luat cu totul În serios. Dar pe un plan mai profund, aceste reguli stricte și zadarnice reprezintă idealul său de efort și de construcție. Noblețea și grandoarea umană ale lui Baudelaire vin, În mare măsură, din oroarea sa de a lăsa lucrurile să decurgă pur și simplu. Lipsa de vlagă, abandonul, destinderea Îi par greșeli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ușurință criminală. Urmarea evenimentelor avea să le dea dreptate: castilienii ripostară punând stăpânire pe cea mai puternică fortăreață din partea dinspre apus a regatului, Alhama, înălțată pe un pinten stâncos. Iar strădaniile disperate ale sultanului de a o recuceri se dovediră zadarnice. A început astfel un mare război, un război pe care musulmanii nu-l puteau câștiga, dar pe care l-ar fi putut, dacă nu evita, măcar amâna. Avea să țină zece ani și să se încheie în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Ce se află în cupa asta? Dacă nu vrea s-o spună cu gura lui, o voi spune eu însumi: vizirul dorește ca noi să acceptăm să predăm Granada lui Ferdinand. Ne-a explicat că orice rezistență e de-acum zadarnică, nu ne va sosi nici un ajutor, nici din Andaluzia, nici din altă parte; ne-a dezvăluit că trimișii prinților musulmani s-au făcut de râs în fața dușmanilor noștri, bătu-i-ar Dumnezeu și pe unii, și pe alții, așa cum doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din armată, dregători din regat; unii se arătau dornici să-l liniștească, alții erau încurcați, iar alții făgăduiau găsirea unei soluții înainte de următoarea sărbătoare din calendar. Nu renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de zadarnică. Așa au stat lucrurile până în clipa în care Khâli a izbutit, după mii de intervenții, să intre în legătură cu fiul cel mare al suveranului, prințul Mohamed Portughezul, poreclit astfel pentru că fusese capturat pe când avea șapte ani în orașul Arzilla și dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cele ce mă înconjurau. Nu încercam să meditez. Mintea mea era pur și simplu deschisă, gândind la Dumnezeu, așa cum o floare se deschide spre roua dimineții, și mă simțeam atât de bine încât orice vorbă, orice gest, orice privire deveneau zadarnice. Cu mare părere de rău mă ridicam la sfârșitul fiecărei zile, cu mare bucurie mă întorceam acolo a doua zi. Adesea, în timp ce stăteam adâncit în gânduri, îmi aminteam versete, mai cu seamă pe cele din surata juncii, care evocă îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ghiulea de la un tun ușor, șeful Cetelor Negre se pomenise cu gamba piciorului drept zdrobită. Se impunea să-i fie amputată. Era noapte, iar Giovanni pretinse să țină el însuși torța în vreme ce medicul îi secționa piciorul cu un fierăstrău. Chin zadarnic, deoarece rănitul avea să-și dea duhul la puțin timp după operație. Dintre toți oamenii pe care i-am cunoscut, Tumanbay circazianul și Giovanni al Cetelor Negre erau cu siguranță cei mai de valoare. Cel dintâi a fost ucis de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plonjeze într-o lume a iluziilor și iraționalului, din cauza unei noi aventuri consumate în timp ce se afla la datorie. Autoritățile îi oferiseră o șansă, după ce o cădere anterioră o forțase să renunțe la lucrul în diplomație. Dar slăbiciunea ei inexplicabilă făcuse zadarnică încercarea lor de a o ajuta. Părea să nu se poată abține să întrețină relații intime cu cei pe care trebuia să-i abordeze profesional, aveau să spună surse din administrație, citate doar cu condiția de-a rămâne anonime. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
anume, un Înțeles, o logică a succesiunii (sau nu avem noi capacitatea de a-i realiza rațiunile - e totuna). De aceea, orice tentativă de a anticipa viitorul - În speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
G, ultima dintre cele folosite pentru individualizarea grupurilor de rafturi. Ei, și? Avea asta vreo semnificație? Nu părea. Eu, În orice caz, n-o vedeam. Iar timpul, timpul zbura nepăsător și tot mai stresant. Mai consumasem un sfert de oră zadarnic... Deci, pornind din stânga: A, B, C, apoi din dreapta: D, E, F și, În fine, la mijloc, G. Litera care domină tavanul templelor masonice. Hm, prostii, ce-are a face una cu alta? Era o simplă Înșiruire a primelor șapte semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Strămoșii, deci tot ceea ce istorisesc miturile despre activitatea lor creatoare, ține de sfera sacrului, deci ia parte la Ființă. În schimb, ceea ce oamenii fac din proprie inițiativă, fără a urma un model mitic, ține de profan, fiind așadar un lucru zadarnic și iluzoriu, prin urmare ireal. Cu cât omul este mai religios, cu atât are la îndemînă mai multe modele exemplare pentru comportamentele și acțiunile sale. De asemenea, cu cât omul este mai religios, cu atât este mai integrat în real
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
despărțit religia de Stat și Biserica este împotriva acestei despărțiri; Republica a laicizat familia și a legiferat divorțul, - iar Biserica osândește familia laică și divorțul etc. etc. Încercările Centrului Catolic de a colabora cu Republica s-au dovedit, până la urmă, zadarnice, pentru că îndată după căderea lui Sidonio Paes, Centrul a fost desființat de noul guvern democrat, iar persecuțiile religioase au reînceput și cu mai multă furie. Este, însă, în esența catolicismului modern de a prefera regimurile universaliste, - deci și democrația republicană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
om obișnuit cu o anumită viață spirituală, un om care iubea singurătatea, convorbirile savante, biblioteca, intimitatea cercurilor religioase - sacrificiul era într-adevăr considerabil. Cu atât mai mult cu cât nimeni nu-i putea garanta că nu va fi un sacrificiu zadarnic. Dictatura militară îi asigura doar continuitatea în acțiunea pe care și-o propusese. Rămânea de văzut dacă poporul îl va putea urma, dacă munca sa va rodi. Evident, pentru cine îl cunoștea, Salazar se preocupa prea puțin de recompensă, de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
capăt al pieței. Aceiași copaci (ce alcătuiau un filigran de argint pe fundalul ceței perlate pe care se profila domul de bronz al Catedralei Sf. Isaac) văzuseră și copii Împușcați la Întâmplare pe crengile pe care se cățăraseră În Încercarea zadarnică de a scăpa de jandarmii călare care au Înăbușit Prima Revoluție (1905-1906). Multe asemenea povestioare erau legate de piețele și străzile St. Petersburgului. După ce ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul căreia era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
balustradă ca să scuipe În coșul astmatic al locomotivei care se Întâmpla să treacă pe dedesubt, dar nici tu, nici eu nu suntem dispuși să recunoaștem că din doi copii cel mai normal este cel care găsește o soluție pragmatică exaltării zadarnice a unei transe obscure. Tu n-ai făcut nimic ca să Îngrădești sau să raționalizezi acele opriri de o oră pe poduri bătute de vânt, când, cu un optimism și o răbdare ce nu cunoșteau limite, copilul nostru aștepta să clipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
nu-i lăsa decât spaima, tot mai grea de la o zi la alta, că trebuie să se întoarcă iar și iar acasă. Nu am înțeles ce-a fost între noi. Coborând acum, mi se pare că încep a înțelege. Înțelegere zadarnică, precum darurile toate. Le primești doar. 11tc "11" Adeseori, pe fereastra de la „Tic-Tac“, pierdut în uitarea unor clipe goale, dându-mă lor din însuși golul zilelor mele, mă urmăream cum încă traversam Bulevardul, atârnat de mâna unei fete care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vorbele în alandala lor. Nu aveam cum să mai fiu lângă el. Îl priveam doar, inundat de o duioșie toropitoare. Aș fi vrut să-l mângâi pe mână, ușor, într-un fel trist, de înțelegere, de neputință, de compătimire, de zadarnică solidaritate. Îmi era milă și de mine. În loc să-mi pară bine că ajunsesem să stau la masă cu Bumbu și să beau cu un renumit profesor, lucru la care nici nu îndrăzneam să mă gândesc nu cu mulți ani înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
L-am găsit abia acum, când scriu. Mi-l descriu. Acum, cititorule, în clipa aceasta când mă citești, umplând poate, cu sufletul tău, goluri pe care eu, cu tot meșteșugul prozei mele, nu le mai pot face pline. Un meșteșug zadarnic, dacă nu mai poți aduce viața în pagini, dacă până și propria ta viață îți pare, când scrii despre ea, când o descrii, un lucru străin, gol, sec, mai inutil joc decât acesta, al frunzelor zburătăcind, răscolite, pe asfaltul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se zvârcolește însă hulpav, așteptând prilejul doar să țâșnească slobod. Nu știu dacă a refuza plocoanele înseamnă a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată. Face parte din gena noastră. Acum, când scriu toate acestea, D.D. este la Bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ului este umplut ochi cu fecale. E cald, putoare și ușile cabinelor stau larg deschise. La mesele vecine, persoane respectabile se chinuie să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]