3,317 matches
-
mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa e firea. E insuportabil să te vaieți întruna. Sau poate nu-mai durerea se transformă? E mai puțin zgomotoasă, mai interioară? Nu cred. Desigur, pierderea unui copil roade continuu pe o mamă. Totuși, de nu înnebunește în primele zile, cu timpul își va ocupa trei sferturi din zi cu alte gânduri. Între dragostea de mamă și dragostea de iubită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
început, cu o nouă viață. Și orice început repetă acel început primordial când a luat naștere Universul. Chiar în societățile moderne, atât de puternic desacralizate, serbările și petrecerile care însoțesc mutarea într-o locuință nouă mai păstrează încă amintirea festivităților zgomotoase care marcau odinioară acel incipit vita nova. Deoarece locuința este o imago mundi, ea se găsește în chip simbolic în "Centrul Lumii". Mulțimea, chiar infinitatea Centrelor Lumii nu împovărează cu nimic gândirea religioasă. Pentru că nu este vorba de un spațiu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa de sforar și intrigant politic. La Cameră, era temut pentru că ataca
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
origini se aflau în Constituția din 1820 și războaiele civile pe care le provocase. Nu se ținea seamă decât de acele grupări politice care luptau pentru sau împotriva revoluției. Joîo Franco, omul cel mai discutat al vechiului regim, se desparte zgomotos de Hintze Ribeiro, târând după sine treizeci de deputați regeneratori. Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare, formidabilul scandal pe care-l provoacă aducând în discuția Parlamentului averea personală a miniștrilor și deputaților. Înțelege că republicanismul și revoluția au succes pentru că lumea e obosită de formulele vechi - și atunci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Demolins, copiate fiind după școlile-model engleze. Citisem ceva din lucrările La Sience Sociale despre superioritatea socială a particularilor asupra comunitarilor - tip din care trebuie să ne socotim și noi ca făcând parte - și mă convinsesem că superioritatea Anglo-saxonului, atât de zgomotos verificată în cursul războiului european, se datora anumitor principii fundamentale ale formației sale. Aceste principii ar putea fi transplantate, prin procesul educativ, în sufletele tinere ale copiilor, și, cu toate că trebuie să ținem seama de influența contrară a mediului în care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să fete, la cositul, uscatul și strânsul fânului, ce avea să înceapă curând. Un lup urlă de undeva, dintre munți, un altul îi răspunse imediat, ca un ecou. Răsucindu-se sub învelitoarea de lână, Odolgan căscă și trase un vânt zgomotos. Zilele erau deja destul de calde pentru jumătatea lui martie, iar primăvara se anunța foarte timpurie; noaptea, însă, temperatura scădea mult, iar aerul umed ce urca dinspre râu nu era, cu siguranță, remediul cel mai potrivit pentru reumatismele lui Audbert. înfășurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mâna pe mânerul săbiei. Unul dintre cercetași se întoarse și în câteva clipe fu în fața căpeteniei sale. Cu un gest al mâinii, Waldomar opri micul cortegiu. în tăcerea tensionată ce se lăsase deodată între ei, răsună ciudat, dinăuntrul carului, râsul zgomotos și neprefăcut al Fredianei, cucerită de povestirile malițioase ale tinerei sale servitoare, Gudrun. — Ei, ce e? îl întrebă mânios Waldomar pe soldat. — Edilbert zice că e prea multă liniște pe aici. Și mai zice... — Ce mai zice? Omul părea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sale îi răzbătea din voce. Subtil, își schimbă direcția argumentării, conștient că până și aceste femei ostracizate trebuiau tratate corect, pentru a le face să uite că ele însele erau femei și că, în condiții normale, ar fi fost susținătoare zgomotoase ale unei femei președinte. - Masa populației, cu dragostea ei pentru sloganuri simple, ignoră aproape complet faptul că singurul motiv pentru care democrația este bună este pentru că asigură posibilitățile de a elimina guvernările proaste sau tiranice. Democrația îngăduie poporului să înlăture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
băi de soare după care corpul lui tânjea cu ardoare tot timpul. Un om care are astfel de gânduri nu pleacă. Nu încă. Pe când se răsucea precaut într-o poziție potrivită pentru a coborî, avioanele, care fuseseră adineaori niște puncte zgomotoase îndepărtate, trecură pe deasupra capului lui și șterseră copacii din interiorul împrejmuirii. Craig își întoarse gâtul și privi uimit cum dispăreau în direcția aerodromului său personal. Motoarele gălăgioase scoteau acum sunetul atenuat, de neconfundat, al aparatelor pe cale de a ateriza. Vâjâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure ale mărilor. Mai mulți vaporeni din marina militară intrară zgomotoși și ocupară, într-un colț al cârciumii, două mese unite între ele. Șliboviță, cârciumar! strigă unul dintre ei. Multă... -... și repede, că ne pleacă vasul, adaugă altul. în câteva minute, cârciumarul apăru cu țoiurile de băutură, însoțit de o femeie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după acest anotimp plin de grație și maiestate. Traversa cu frică iarna, ca o moarte albă cu colții ei reci înfipți în beregata pământului; cu oroare primăvara, cu a ei violentă și zgomotoasă explozie de sevă și cu dezgust vara, cu formele sale mature și opulente exhibate fără urmă de decență. Toamna era pentru el bătrânețea calmă și înțeleaptă a naturii, dezbărată de poftă, spaimă și trufie. Se hotărî să se plimbe și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo nepăsătoare, parcă mai zgomotoase, mai active, mai pline de viață. Stăteam inutil în mijlocul lor, neîndrăznind să izbesc cu fierul mort pe cel însuflețit. Erau în ele viețile tuturor a lor mei și n-am cutezat să le curm definitiv. Am preferat să fiu eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
după altul degetele, pe care le declaram "acadele"; lipeam fruntea de a ei, ca să-mi vadă în loc de doi ochi unul singur, lung de la o tâmplă la alta, ceea ce, când s-a deprins cu viziunea îngrozitoare, îi producea un acces de zgomotoasă ilaritate; îmi petreceam degetele prin câte un cârlionț al părului ei blond și, când uitam să mă ocup de floricelele ei de aur, îmi lua degetul, îl ducea la capul ei și aștepta rezultatul cu ochii în ochii mei. Păpușile
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele, să nu izbucnească!...) Când cască, zgomotos și în trei etape, face o cruce cu degetele în dreptul gurii. (Idem!) Vorbește cu "tăți", cu "să vezi mata". (Tema unică: "băietul". Băietul e fiul ei, colonel de roșiori.) Face mereu pasiențe și dă în cărți. Se zice că după
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se opuneau oricărei apropieri între cei doi bărbați de pe valea Ozanei. Trăsura noastră zgomotoasă a trecut inexistentă pentru femeia teribilă cu sânii mici, cu coapsele fine, cu gleznele goale. Lipsit de orice estetică, înconjurat de un peisaj monoton și trist, cu cele două biserici dinlăuntrul "zidului" una lângă alta (ceea ce dă, nu știu pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
după mine. - Respectele mele nepoatei matale! (Aflase desigur că nustăm într-o casă și trăsese concluzia.) Cea mai frumoasă domnișoară din toată țara Moldovei! Să-i deie Dumnezeu noroc! Țăranul a dat bici cailor, și căruța a pornit disproporționat de zgomotoasă pentru sărăcia ei umilă. Am făgăduit doamnei Sabina c-am s-o văd, ca medic, când o să trec prin Pașcani. M-a răsplătit anticipativ cu un torent de mulțumiri și cu privirea celor mai lăcrimoși și mai buni ochi din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în odaia de primire. Strângea obiectele mărunte și le învelea în hârtie. Și-a retras mâna când am voit să i-o sărut: "E plină de praf". La protestările mele, a fugit în camera de-alături, am auzit-o spălîndu-se zgomotos și, întorcîndu-se în odaie: "Uite, dacă vrei numaidecât să faci toate politețile. Dar să știi că le faci acum și pentru sfârșitul vizitei". I-am sărutat așadar mâinile amândouă. În zâmbetul cu care îmi spunea aceste cuvinte mi s-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Intuind ce gândește, acesta se simți dator să facă o glumă. Turnă vin În pahare zicând. „Bunii mei prieteni, doresc să va fac o mărturisire...” „Ne faci curioși, doctore...” - miorlăiră cei trei apași În cor golind paharele și așezându-le zgomotos pe masă. „Liniște...!” porunci Doctorul afișând o figură serioasă. Își umplu din nou paharul pe 9 Legea Junglei Dumitru Crăc care-l sorbi dintr’o Înghițitiră articulând. „Bunul nostru amic, domnul inginer Tony Pavone, a cucerit apsolut toate femeile frumoase
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai am timp să mă salvez...!!” Laboranta Îl privi prelung ca În final să-i facă observație. „Dumneata ai impresie greșită. Aici nu ne aflăm la „iarmaroc”...? „Am zis, zece zile! Bună ziua...”mai făcu ea dispărând În interiorul laboratorului, Închizând ușa zgomotos...! Nervos Nando Îi adresă câteva Înjurături În timp ce bolnavul resemnat, Încercă sa-și calmeze prietenul. „S’o lăsăm baltă, dragul meu...! Am alergat o Întreagă zi, timp În care puteam muri de câteva ori!! Dacă totuși, nu am reușit să mor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
caracteristic, fiind incredibil de generoasă. O dovadă a exprimării mele se află aici, În momentul de față...! Abea ne-am cunoscut și parcă ne știm de când lumea...!” Gică Popescu, la rândul lui efectiv fascinat de strălucirea ochilor fetei, ciocni paharele zgomotos. „Domnișoară Atena, sunte-ți nespus de frumoasă și inteligentă, iar Natura v-a Înzestrat cu acești ochi cari te dispune să-i visezi fără a fi adormit, În timp ce destinul a decis să fi-ți alături și În grija acestui minunat tovarăș
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferinduși serviciul. Reuși cu greu să bolborosească. „Aduc un prinos de recunoștință prea frumoasei noastre fete care ne suportă În acestă avansată stare de ebrietate. Vă sărut mâinile, domnișoară...!” Paulică ridică paharul străduindu-se să-l țină În echilibru, ciocnind zgomotos paharele În timp ce Tony Pavone se ridică de la masă făcând semn fetei să procedeze la fel. „Cerem scuze... Până ce goliți sticla cu acest vin de calitate, noi ne vom deplasa la Cofetăria Scala, unde vom cumpăra unele delicioase prăjituri pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora două noaptea, iar când sătenii au dat buzna să vadă, acolo nu era nimeni Însă clopotele continuau să se balanseze...!!” Unele femei Începură să bocească zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mortului: acesta se transformă imediat În...strigoi! După această priveghe, răposatul este așezat Într-un vehicul mobil - după posibilități financiare și, este plimbat În jurul străzilor din cartier cu bani aruncați la fiecare răspântie de drumuri În timp ce rudele mortului se agită zgomotos făcând paradă de isterie și leșinuri, contribuind În suficientă măsură și - BOCITOARELE - special plătite de unele familii bogate Încât, te pune pe gânduri un asemenea ridicol spectacol...! Ajuns la cimitir, tragic - comedia se repetă cu o intensitate fulminantă...! După slujba
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]