2,112 matches
-
N.A. Bogdan, în cartea sa „Orașul Iași”, spune: „După științele câte sânt până astăzi, data fundărei sau a refacerei din nou a bisericii Sf.Spiridon se crede a fi 1704, care ar rezulta din inscripția pusă pe ambele frontispicii ale zidirei, unde sub o icoană sapată a lui Sf. Spiridon, se poate ceti următoarele în limba românească: „La 1704, 1758 și 1807 s-au zidit din nou în locul altei mai vechi mănăstire, iar acum în zilele prea Inălțatului Domn Mihail Grigorie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
George Căbaș Descriere: Cartea de față este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ‚90. Ele vor rămâne spre zidire sufletească, spre mângâiere și întărire în lupta vieții. Și totuși, întrebările stăruie între noi tot atât de vii. Multe din ele ar putea fi puse și azi, problemele au rămas aproape neschimbate. Convorbirile redate sunt călăuză bună în urcușul duhovnicesc și conduc
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
al cărui președinte am fost, cu scopul de a face din umilitul sat un punct de atracție pentru cei ce prețuiau pe genialul poet. Astfel s-a alcătuit un program de lucru, care cuprindea: repararea casei, repararea bisericuței, amenajarea mormintelor, zidirea biserici demne de un punct de atracție, un local de școală, îngrădirea terenului, unde urma să se facă toate, căci total era paragină și vitele și paserile sătenilor hălăduiau peste acest loc sfânt. Așezarea într-o adevărată văgăună impunea numadecât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
locului pregătind un mic parc cu tei, brazi, mesteacăni. Locul fiind ridicat s-a făcut și o fântână pentru udat copacii, iarba și florile. Copiii de la școală au adus din pădure tufe pentru un gard viu. Apoi s-a început zidirea biserici [sic], după stilul bisericilor lui Ștefan cel Mare, din piatră, adusă tocmai de la Burdujeni, din cărămidă aparentă de la Ciurea (Iași) și acoperită cu țiglă. Un cerc de talere de ceramică, aurite și având pe ele marca țării, marca Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei își știau ale lor, așa încât ajutorul s-a limitat la a apropia materialele de construcția începută. În vara următoare, Nicolae Iorga a venit la inaugurare, după mărturisirea aceluiași Silveanu. Marele istoric făcuse prin intermediul revistei Neamul Românesc colectă publică pentru zidirea monumentalei biserici. Să nu-și aducă aminte P. Irimescu tocmai de Nicolae Iorga? Tot Petre Silveanu a mărturisit cu puțini ani înainte de a muri că exista în fundația vechii școli un înscris similar cu cel găsit în casa memorială, îndoindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fie negativ. Primăria Poiana, spre exemplu, spune că bugetul pe 1930 s-a dotat cu deficit, așa că nu vor putea plăti 80. La Ipotești însă, șantierul avansează; în procesul-verbal de inspecție nr. 9 din august 1931, protoiereul Simionescu notează că zidirea a ajuns până la bolțile superioare 81. Biserica veche, în schimb, e din ce în ce mai mică și în acte; este aproape în ruină. Se construiește noua biserică filială 82. De fapt, intenția oficialilor era ca aceasta să fie dărâmată, uitând că ea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
atmosferă care înconjoară biserica este bizară și de un strălucitor mister: Văzduhul scânteiază, câmpia are un luciu văl, iar lumea stă îmbrăcată în promoroacă 80. Crucile sunt unse cu var și pare că vin din alte vremuri, din pustii, lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar, iar țintirimul singur (s.n.) cu strâmbe cruci veghiază 81. Interiorul îi declanșează poetului meditații existențiale; pornind de la realitatea concretă Năuntrul ei pe stâlpi-i, păreți, iconostas,/ [...] Abia conture triste și umbre-au mai rămas 82 -, trecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scutură floarea, timpul trece implacabil cu aceleași legănări. Este atâta disperare omenească, dar și atâta jale poetică într-o asociere spontană cu moartea iubitei, încât, la imaginara moarte în doi, poetul și-ar dori să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim 94. Țintirimul poetului este cerul. Elemente cum sunt crucea, buha sau candela apar asociate în cele mai neașteptate roluri: Sub candelă ștersei d-argint icoane 95; O buhă care țipând a jele/ Bântue urma unui mormânt; în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
tezist-romantic contrastul între micimea contemporaneității și magnificența vremurilor trecute, evocată prin mărturia depusă de "ale turnurilor umbre". Moda "ruinurilor" a răposat de mult; la mijlocul veacului trecut se putea vorbi chiar de opusul ei, doar se cânta monocord, entuziast și calp, zidirea, șantierul, construcția nouă, barajul, Bumbești-Livezenii, compresorul proptit cu piciorul ș.a.m.d. Dacă onor scriitorul român ar catadixi să mai și coboare din turnul de hârtie al gâlcevilor eterne, ar putea constata că, în anno domini 2009, avem belșug de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Zilieru era apreciat ca fiind "rămas în urma vieții", iar slavistul Zacordoneț era "vechi reacționar" (fiindcă nu-i cita pe Lenin și Stalin)... * T oate orașele moldave, și în special cele două capitale, Iașii și Suceava, dețin informații amănunțite cu privire la vechile zidiri, mai cu seamă cele religioase: ani de fundare, ctitori, încărcătură istorică, incendii, reconstruiri ș.a.m.d. Mult mai puține se cunosc despre viața de zi cu zi a cutărei urbe, despre existența cotidiană a străbunicilor noștri. Altfel spus, mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mai cretină demolare din perioada dejistă. Întâi și-ntâi, s-a distrus un simbol: clădirea în care Mihail Kogălniceanu a ținut întâiul curs de istorie a românilor, fostă reședință domnească, apoi sediu al Academiei Mihăilene. Pe alte meleaguri, astfel de zidiri sunt proteguite cu clopote de sticlă; la noi, a doborât-o târnăcopul inculturii suverane. Apoi, fiindcă prin demolare nu s-a obținut mare lucru, strada rămânând la fel de îngustă (câtă vreme arcul de zidărie ce lega clădirea de aceea a Liceului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cale ferată și, la nevoie, ataca la baionetă și simboluri capabile să evoce România de altă dată. Așa că era oarecum în firea lucrurilor să șarjăm (cu târnăcopul) cioturile rămase în vechea incintă a Academiei. Erau teribil de zdravene acele vechi zidiri, unele groase de peste un metru! Numărându-mă printre demolatorii propriu ziși, am rămas și cu o anume nedefinită jenă, și cu mult interes față de destinul zidirii înlăuntrul căreia au ținut cursuri Eftimie Murgu, Ion Ghica, August Treboniu Laurian, Simeon Bărnuțiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
târnăcopul) cioturile rămase în vechea incintă a Academiei. Erau teribil de zdravene acele vechi zidiri, unele groase de peste un metru! Numărându-mă printre demolatorii propriu ziși, am rămas și cu o anume nedefinită jenă, și cu mult interes față de destinul zidirii înlăuntrul căreia au ținut cursuri Eftimie Murgu, Ion Ghica, August Treboniu Laurian, Simeon Bărnuțiu, V.A. Urechea și atâția alți începători într-ale învățământului românesc. A fost casa spătarului Petrache Cazimir. Documentar, e atestată încă din 1799. A scăpat ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi; Simți-o-voi odată umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă-ntriste zidiri de țintirim; Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Ne pună-n-încăperea aceluiași sicriu; De-a-pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. Nu-ndrăznesc... De Iulia Hașdeu Mersul tău e de regină
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
primirea titlului de Doctor Honoris Causa are, în subsidiar, și o întâmplare mai puțin și de foarte puțini știută, care arată că de cele mai multe ori satisfacțiile, împlinirile cer sacrificii, jertfe, întocmai ca în legendarul Meșter Manole, care spre a izbândi zidirea și isprăvirea Mănăstirii de la Curtea de Argeș a fost nevoit să-și clădească între pietrele falnicei sale construcții ceea ce avea mai drag, dragostea vieții lui, pe Ana, soția, jumătatea ființei sale. În cazul nostru, Erich Beck, păstrând proporțiile cuvenite, a fost jefuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Trenul, ca un șarpe lung și negru, gonea pe sub dealul Cetățuiei, parcă fugărit din urmă... Sus pe culme, printre vârfurile copacilor se iveau turlele Mănăstirii Cetățuia - ctitorie a vestitului Domn Duca-Vodă Gheorghe - străpungând parcă, cerul azuriu. Pe crestele dealului din stânga, Zidirea lui Petru Șchiopu-Vodă, Mănăstirea Galata, se înalța spre cer măreața, sclipind în razele asfințitului... Sfintele lăcașuri au fost, nu numai loc de retragere și închinăciune, dar și cetăți de pază și de ocrotire în zile de restriște. „Mănăstirea este Tinda
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
năvalnice, și cutremure năpraznice, dar fără să le clintească, urmând demolarea și „sistematizarea” comunistă, să le înlocuiască cu niște blocuri greoaie într-un peisaj romantic plin de amintiri și înobilat de pașii marilor înaintași. N-au scăpat furiei „sistematizarii” comuniste, zidiri cu arhitecturi deosebite ca, Azuga, Luther, Teatrul-circ Sidoli, Hotel Astoria.. dar mai ales, Coloseul Bragadiru , cu o arhitectură fără asemănare în oraș și în țara întreagă,.. ș. a. fără de care Piața Unirii, Centrul fostului oraș Iași nu este decât un cvartal
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
rugăciune, au fost înălțate în acel loc sfânt. Palatul și biserica, scăldate în razele roșiatice ale soarelui, la ora aceea, stăteau față în față ca doi martori muți, înfipți adânc în trecut... sub povara tainelor. „Dac’ar putea vorbi aceste zidiri... dac’ar putea..!”, a fost primul gând care-mi trecu prin minte. Era o zi frumoasă și caldă, cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
remane proprietarului, prin însuși esecutarea lucrărilor urmeză a capeta o sporire immediata și specială, atunci juriul, la evaluarea catimei indemnitatei, va ține în sema acesta sporire pînă la compensațiune. Articolul 62 Nu se va da nici o despăgubire pentru acele îmbunătățiri, zidiri și construcțiuni, despre cari, dupe epoca infiintarei lor și dupe alte împrejurări, juriul va dobândi convicțiunea că s'au făcutu cu scopu de a spori câtimea indemnitatei. Capitolul 4 DESPRE PLATA INDEMNITATEI Articolul 63 Indemnisarile regulate de juriu se vor
LEGE nr. 1.378 din 17 octombrie 1864 pentru Espropriatie în casu de utilitate publică. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127526_a_128855]
-
din țarile est-europene, dar În măsură mai largă de istorici și oameni de cultură români dintre care menționam: Alexandru V. Boldur, Ion Nistor, Constantin C. Giurescu, Nicolae Smochină, Ioan Mailat, Vasile Harea.... Spre frontiera de vest a Ucrainei, În Podolia, Zidiri arhaice și Letopisețe din Îndepărtatele vremi amintesc de o existență dacică cu nume de voevozi si localități evocate doar de cronici. Regiunea Podoliei apropiată de pămanturile Moldovei are cele mai frecvente urme de fapte și Întîmplări ce amintesc de existența
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
În cazil lui Ioan, fiul lui Vlad, și a altor notabilități cu nume românești. Mențiunile de pe cărțile bisericești arată că donatorii sunt din parte locului, iar textele sunt scrise În limba română. Inscripția de le intrarea În biserică arată anul zidirii, 1400, și anul 1822, când a fost reînoită.cătune dependente de Apșa de Mijloc au biserici din lemn: cea din Joseni a fost zidită În 1448, cea din Suseni, În 1561. În anul 1930, Întregul protopopiat trece sub jurisdicția Episcopiei
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Îmi provoca mâncărimi și arsuri, simțeam furnicături În tălpile picioarelor. Repetam mecanic În gând: am ajuns, am ajuns! Doamne! Chiar am ajuns! Și gândul micii „victorii” asupra spaimelor telurice mă Învioră, uitând de greutățile urcușului. Încercam să intuiesc mândria faraonicei zidiri, lăcaș al zeilor, spre care aspiră orice pelerin. Coincidență sau nu, după circa un mileniu de zvârcoliri demonice provocate de seisme și erupții vulcanice, care-l scosese din circuitul marilor revelații spirituale, readus la viață cu eforturi deosebit de mari, Borobudur
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
renumite, ce-ți taie respirația, rămâne o amintire deosebit de plăcută. În dimineața următoare pornim spre Zidul Chinezesc (50 km de capitală), construcție de proporții faraonice, de circa 7000 km, singura de pe Pământ vizibilă din spațiul cosmic, emblema civilizației chineze. Ciclopica zidire, ridicată pe parcursul mileniilor cu scop defensiv, de miile de lucrători istoviți, cu figuri cadaverice, unii dintre ei constituind după moarte liantul dintre bolovanii de piatră și prundiș, tresare din somnul letargic la prezența vizitatorilor ce-i urcă zidurile, roase de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la proprietate al orfelinatelor ca instituții aparte este recunoscut și asigurat prin toate legile împăraților bizantini. Toate donațiile făcute Orfanotrofiilor erau scutite de orice fel de axe, pentru a spori posibilitățile de ajutorare. Împăratul Justinian a avut interes deosebit pentru zidirea orfelinatelor, preferându-le bisericilor și mănăstirilor. Apărate prin legi numeroase, de irosire și de înstrăinare, orfelinatele s-au bucurat din partea statului și din partea Bisericii de aceeași ocrotire specială și plină de atenție, de are s-au bucurat prin ele orfanii înșiși
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
generalul Kiseleff înființează „Euforia caselor făcătoare de bine și folos obștesc”. Sub egida Euforiei funcționa și casa Copiilor sărmani unde copiii creșteau cu doici și personal medical de specialitate. În anul 1862 Doamna Elena Cuza, împreună cu organele bisericești contribuie la zidirea unui așezământ de fete orfane „Azilul Elena Doamna”. Aici fetele sărace, fără sprijin, orfane erau crescute și pregătite prin școală primară, ateliere unde învățau o meserie. Azilul era dotat cu școală și ateliere. După al doilea război mondial s-au
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]