2,112 matches
-
scutură floarea, timpul trece implacabil cu aceleași legănări. Este atâta disperare omenească, dar și atâta jale poetică într-o asociere spontană cu moartea iubitei, încât, la imaginara moarte în doi, poetul și-ar dori să nu ne ducă-n triste zidiri de țintirim 94. Țintirimul poetului este cerul. Elemente cum sunt crucea, buha sau candela apar asociate în cele mai neașteptate roluri: Sub candelă ștersei d-argint icoane 95; O buhă care țipând a jele/ Bântue urma unui mormânt; în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și eu În biserică, am auzit recomandarea lui pentru această carte. Greu am găsit-o, mi-a Împrumutat-o un creștin. În acea carte ne regăsim, și eu m-am regăsit, multe lucruri minunate veți afla În ea. Ajută la zidirea sufletului... Îmi amintesc clipe frumoase și trăiri de neuitat... În săptămâna Patimilor Domnului Iisus, luând parte la denii ne transforma și pe noi. În toate serile cu slujbele deniilor m-a afectat mult și profund. Chiar de miercuri seară, joi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Atotputernicia Sa, a dăruit fiecăruia dintre noi, câte doi oameni care cumulează cele mai nobile însușiri cu care ne fericesc din clipa în care ne-au deschis ușa spre această lume și până în clipa plecării lor “acasă”. Aceste două neasemuite zidiri ale lui Dumnezeu sunt părinții, pe care îi vom cinsti pururea cu numele de “mamă” și “tată”. Cinstirea părinților implică iubirea și ascultarea lor. Sfânta Scriptură ne poruncește: “Copii, ascultați pe părinții voștri în Domnul că aceasta este cu dreptate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
primară, moștenită de la strămoși, și dă naștere unei lumi armonioase în care nu încape nici un fel de îndoială mai consistentă sau nu se surpă nimic. Cutremurul albastru (1973), Ziua și noaptea cuvintelor (1977), În fața luminii (1981), continuă - fără obsesia timpului - zidirea universului poetic pe aceleași coordonate trasate în volumul de debut. Lumina este principiul central ce imprimă limpezime, solaritate, seninătate; de aceea, până și cotloanele sunt irizate, astfel încât nostalgia este vagă, resemnarea calmă și tristețea senină. Cărțile care urmează, perfect omogene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... Îți sărut fruntea, .... Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dendîi, ca să-i steie model pentr-un tablou al său. Acesta, văzând că n-avea ce găsi de împotrivit bătrânului maestro, se-nvoi și plecară tustrei spre locuința lui. În drum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să simt c-am să mor. Va fi o trecere molcomă și firească, de care nu mă tem. Voi adormi... de nu m-aș trezi numai iar... îți sărut fruntea, Euthanasius. IV Pe când Ieronim ieșea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco și intră în vorbă cu cel dendîi, ca să-i steie model pentr-un tablou al său. Acesta, văzând că n-avea ce găsi de împotrivit bătrânului maestro, se-nvoi și plecară tustrei spre locuința lui. În drum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
stâlpul. Apoi deodată șezu. Luă copilul în poală și buzele ei vinete surâseră - ea [îi] vorbea lin cu glasul încet, uimit și nebun: - O, steaua mea, îngerul meu, frumosul meu înger, ascultă, ascultă. Pentru templul Sionului căzut în ruină, pentru zidirile Ierusalimului p[e] cari le-au dărâmat, pentru mărirea poporului lui Israil, pentru regii lui pe cari - i desprețuiră - stau în singurătate și plâng. Dară veni-va ziua în care se va ridica un erou care-a aduce nouă mărire
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bucată de loc se văzu oprit în cale de-un șanț pe care -l împluse trestia și buruienele de apă, care înconjura locul de unde venea lumina - și, când luna ieși pe-o clipă pentru a lumina locul, el văzu o zidire veche și mare, cu câte un turn la fie care colț și cu o poartă uriașă în mijlocul zidului. Era o ruină mai mult, părea pustie, acoperământul se surpase pe - alocurea, murii păreau a se înclina neproptiți, ferestele sparte, lemnăria putredă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre el. în acelaș moment statuele sunară din săbii și se porniră asupră-i. Cavalerul năvăli ca fulgerul asupra femeii și s-anina de gâtul ei, ea-și dădu vălul într-o parte și-l sărută pe gură. Deodată toată zidirea veche se cutremură și se nărui în jur împrejur parecă. Pe cavaler îl apucă un leșin la inimă parecă și el căzu la pământ... Când își reveni în fire, el se găsi culcat pe un pat de catifea într-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
departată a cerului trece ca un mare măr de aur neținut de nimic în eterul albastru... pustiile Nubiei lucesc verziu - sur ca câmpii de gheață pe care a căzut o ninsoare ușoară și Memfis, divina Memfis, își ridică colosalele ei zidiri ninse de lună în depărtarea țărei... parecă-ntr-o noapte de vară ar fi nins deodată o pulbere de diamant peste toată lumea și urmele acelei străluciri ar fi muiat și-ndulcit aerul cel dulce al Egipetului, și numai Nilul își leagănă mișcătoarele și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mișcîndu-se una peste alta ca lințolii de cristal mișcător, sună în adânc cântarea cântărilor. Ușor zboară luntrea mică și neagră asemenea unei cugetări printre tablourile mărețe desfășurate de o parte și de alta a râului... orașe vechi ce-și construiesc zidirile lor sure și colonadele lor infinite în lumina nopților, piramidele - morminte de regi -, crânguri de palmieri și numai pasări călătoare străbat cu aripele-ntinse, într-un lung triunghi, adâncimile fără de margine... unde merg? unde? În luntrea neagră e culcat, și capul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se zugrăvea pe nisipul cărărilor ca [un] chip scris cu cărbune pe un lințoliu alb. În fruntea grădinei cei mai nalte era palatul lui, cu cupola rotundă, cu șiruri de coloane sure, cu bolți urieșești... Erau atât de mari acele zidiri încît regele păru un gândac negru, ieșit în lumina nopții, care suia scările și trecea pin bolțile palatului. El intră într-o sală mare: Memfis era la picioarele lui... orașul infinit cu cupolele albe... a cărui ocean de palate urieșești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi sânul său... puse mâna lui frumoasă pe inima bietului idiot, care se spărgea bătând de spaimă și-ngrozire și șezu lângă el până ce simți c-a adormit... îi puse o pâine albă alături
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
idiot, care se spărgea bătând de spaimă și-ngrozire și șezu lângă el până ce simți c-a adormit... îi puse o pâine albă alături cu capul și-apoi se depărtă suspinând... o lacrimă mare-i strălucea ochiul frumosului călugăr. Era vechea zidire de piatră cubică a sfatului orășănesc din Sevilla unde- depusese pe bietul cerșitor. Cerul cu întunecatul lui azur și cu soarele-i arzător se destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și verde presarată cu buchete de flori felurite... Astfel merseră până cam la două după miezul nopții... Un castel vechi c-o grădină părăginită se-nălța pe o coastă de deal... Părea mai mult o grămadă de pietre decât o zidire, cu[murii ei risipiți, cu copacii uscați, pe a căror tulpină creștea generații tinere de arbori noi și subțiri... Era un parc cu o pădure veche, unde pe ruinele copacilor vechi și putrezi cresc cei noi și tineri... Trasura intră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
coboare din cer de la Dumnezeul Meu și Numele Meu cel nou. 13. Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul." 14. Îngerului Bisericii din Laodicea scrie-i: "Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: 15. "Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! 16. Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
Blake spune: "[Los] se temea acum de Moartea cea de Veci și de supremă Stingere:/ El Golgonooza o zidi pe Lacul lui Udan Adan./ Și pe Hotarul Transparenței apoi zidi Luban-ul./ Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea"298. Scopul construirii Orașului Golgonooza este, așadar, mîntuirea ce nu se poate împlini decît printr-o cuprindere a întregii realități: se pornește din chiar inima căderii Udan Adan unde se află sălașul Satanei, prin urmare se construiește pe iad, potrivit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se făcură-a plantelor care vor fi sădite; altele 165 Bulboase rădăcini, îngrămădite în hambare și grînare. Apoi se înălțară Ziditorii. Întîi divinul Arhitect planul Și-l desfășoară. Și minunată schela fiind acuma ridicată în jurul infinitului 75, Dreptunghiulara se nalta zidirea, căreia cerurile pătrată formă 76 cu-o linie-i dădură, Triunghiuri, cuburi 77 separă elementele în legături finite 78. 170 Mulțimi fără de număr lucrează ne-ncetat: piatră sfărmata E pusă în culcușuri de mortar amestecat cu cenușile lui Vala. Aspră muncă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
legături finite 78. 170 Mulțimi fără de număr lucrează ne-ncetat: piatră sfărmata E pusă în culcușuri de mortar amestecat cu cenușile lui Vala. Aspră muncă; sclave mortaru-l calcă în picioare, silnicite. Douăsprezece săli după numele celor doisprezece fii ai săi alcătuiau Zidirea minunată, și trei Centrale Domuri după Numele 175 Celor trei fiice ale lui erau încercuite de cele douăsprezece luminoase săli. Fiece sală era înconjurată de luminoase,-Încîntătoare Paradisuri În care-erau orașe și Cetăți, Noroade, Mari și Munți și Rîuri. Fiece
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen și-al lui Ahania. 240 Dar în splendoarea-i infinită lucrarea minunată se nalta Cu suferință și cu grijă, Lume de Aur cu portale-n jurul cerurilor Și săli și încăperi cu colonade ce primeau astrele, cele în veci rătăcitoare. Zidire de aur minunată, multe ferestre, multe uși. Și multe crăpături lăsate înăuntru și afară în vastul neștiut. 245 Sub bolțile și zidurile sale, nemișcate, Fost-au închise cerurile, si spirite-și plîngeau robia noapte și zi, Si se-arătă Divină
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
75 Fiindcă se temea acum de Moartea cea de Veci și de supremă Stingere: El Golgonooza o zidi132 pe Lacul lui Udan Adan. Și pe Hotarul Transparenței 133 apoi zidi Luban-ul134. Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea. Însă cînd paisprezece veri și ierni și-au fost sfîrșit rotirea peste 80 Solemnul lor sălaș, Los privi rumenul băiat Îmbrățișîndu-și luminoasă mama, si văzu focuri răutăcioase În ochii săi cei tineri, limpede-nțelegînd că Orc puse la cale să-l
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Shiva, spre care urcă, prin expansiune, Shakti, vîrful acestuia atingînd Nordul din reprezentarea Golgonoozei (adică Raiul). Sînt simbolizate astfel urcușul creației, "manifestările cosmice pornind de la unitatea primordială" (cf. Mircea Eliade, Yoga Nemurire și libertate, 1993, p. 193). Golgonooza este o "zidire din suflete omenești" și din trupuri (Milton, 6, 19), identificată cu Ierusalim (libertatea spirituală). Prin Golgonooza, așadar, Blake sugerează comuniunea sufletelor care este Raiul zilei a opta, eternă și libera. Blake mai spune: "totul este Omenesc, măreț! sublim!/ În fiecare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen) și ei au fost legați. Similar, identificarea Ursului drept animal arhetipal al lui Tharmas se susține, avînd în vedere asocierea leului cu ursul ("Leul și Ursul împietresc") ce amintesc de episodul în care Los și Tharmas sînt asociați în zidirea Golgonoozei și legarea lui Urizen. Tot astfel, la versul 488 Ahania identifica lupii că animale ale lui Urizen. 296 (VIII, 471) Mișcîndu-se în fibre: În ediția Oxford, 1979: "on [...] fibres" = "pe [...] fibre"; și "trembling în fear" = "de teama tremurînd". 297
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
partea a noua este posibil să aibă loc în chiar această perioadă din secolul XXI. 306 NOAPTEA A NOUA: Descrie revelația finală, Judecată de Apoi, precedată de disperarea lui Los și Enitharmon (aflați în proces de regenerare și trudind la zidirea noului Ierusalim) și de imaginea distrugerilor uriașe ce au loc în natură și cosmos. Harold Bloom a calificat acest capitol din Vala ca fiind constituit din poezia cea mai exuberanta și mai inventiva din opera lui Blake, si probabil cea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
noi suntem stăpânii limbei, ci limba e stăpâna noastră. Precum într-un sanctuar reconstruim piatră cu piatră tot ceea ce a fost înainte după fantezia sau inspirația noastră momentană, ci după ideea, în genere și în amănunte, care-a predomnit la zidirea sanctuarului astfel trebuie să ne purtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspirație întâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge de această gingașă și frumoasă zidire, în care poate că unele cuvinte aparțin unei arhitecturi exotice, dar în ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]