2,204 matches
-
de maică-sa, călca stingherită lângă Stere, care o aștepta, vorbind cu nașul. Acesta îi opri la masă, să soarbă cu el o ciorbă de potroace, acră foc, gătită de soacră la repezeală, să-f scoale din osteneală, că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și puterea stăpânului ei... i. Ghetele Se ridicaseră și copiii. Toți, o ceată. Ăl mai mare era Oprică al lui coana Mărita, una de da în cărți și făcea de dragoste la fetele nemăritate. Arăta lung și gălbejit. El fura zmeiele țuicilor și începuse să bea și țuică. Se lăuda că fusese la femei, dar ceilalți nu-l credeau, pentru că prea n-avea de unde. Pe urmă, mai deștept se afla Petre al tâmplarului, care făcuse trei clase primare și știa și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
unde apuca, de-l făcuse cu cărturăreasa, la tinerețe. Oprică n-avea Dumnezeu, știa să umble cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un brad mic, nins cu vată și împodobit cu sticle, lucea în lumina luminărilor. - Asta-i Moș Crăciun cu pomu lui, spuse unul din băieți. Celilalți tăcură și se uitară mai departe. Vântul le flutura traistele golite, ca pe niște zmeie. Nucile și covrigii uscați se loviră. Când le-au înghețat tălpile, se îndurară să plece. Se întoarseră spre câmpul gol. Ochii se umezeau de ger. Pe gene li se așternu o brumă subțire. Aproape de cârciumă îi alergară câinii negri ai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gură. Închisese ochii și umbla în neștire. - Bine mai e! oftă și Stăpânul. Prin iarba grasă a maidanului mișunau gâze albastre, cu aripi străvezii. Câte un bâzoi de muscan se arunca în aer și cădea amețit. Din cartiere se ridicau zmeie portocalii, cu cozi lungi, și se auzeau cum le trosnesc spetezele. Au ajuns pe la patru. Moșii se întindeau într-un colț al Man-dravelei și auziră de departe tromboanele și lăutarii. Zarvă mare și lume, grenie. Numai fuste în altițe și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
meu, cu palmele astea te-am crescut... Și-o pupase pe frunte, mîngîindu-i părul aspru. Dar nici la croitorie nu s-a dus Veta. Îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieții sau să tragă zmeie în cartier. Vara pleca de dimineață pe groapă să adune ciulini, mânca pe unde apuca și se întorcea seara când aprindeau mahalagiii lămpile, începuse să citească romane, niște cărți groase, pline de poze. Încă taică-său se supăra când o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de stat o viață în pușcărie. Trăia ca la mă-sa acasă, ținea țuțări de-l serveau și făcea pe nebunul. Întâi pe Paraschiv 1-a luat în focuri: - Cum îți zice, tolomacule? - Da tu cine-oi fi? Nepotul lui Zmeu? se supără cel tânăr. Nu prea se vedea bine. Celula era lungă și întunecoasă. Într-un zid ardea o lampă chioară. Pușcăriașii cei vechi au înghețat. Nou-lvenit nu le știa obiceiurile. Gheorghe 1-a tras de mână. Vătaful s-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
voluptate și de durere („un dor nespus m-apucă și plîng, măicuță, plîng”). Poate acestea provoacă starea de visare, căderea În reverie („săi ca din visare”, „că-ncepe de visează și visu-n lipitură/ Începe-a se preface, și lipitura-n zmeu...”) și senzația de Înălțare: „cosița se ridică”, „eu parcă-mi aud scrisul pe sus cu vîntu-n zbor”. În fine, zburătorul apare În timpul unei insomnii grele și al unei „nemișcări pline” a universului: „E noapte naltă, naltă; din mijlocul tăriei Veșmîntul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pestriță și fîșneață”, născocitoare de expresii pitorești, sarcastică, dezlănțuită asupra obiectului: „Îngălato, Dezmățato, Uscățivo, Costelivo, Exclusivo”, căzînd, uneori, În savoarea vulgarității: „Se cățălesc ielele; Ielele, șoimanele, FÎțîie crăcanele, Fleici azvîrle țîțele, Miorlăie ca mîțele, Danță hora boalelor În mocirla balelor... Zmeii Își bat coadele Și-și scutură noadele...” Hrăpirea antrenează, la acest nivel, o imaginație materială mai puternică, Îndepărtînd din poem imaginea sublimului. Elementele din lumea realului pătrund mai liber și Într-un număr infinit mai mare pe poarta poemului. Însă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele, repede-i sîngeră Coasta spumoasă; Calu-i se-naripă, fuge ca negura Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Vijelioasă, Cerul se scutură, munții se leagănă... Brazii săltară, Cerul cu stelele, brazii cu stîncele Se confundară. Văile murmură, frunzele freamătă, Aerul sună; Pletele verginei, sparte, sub aure Scîntei la lună. Însă la peștera stîncilor alpice Calul atinge; Sforăie, nichează. Zmeul cu vergura ’N umbră se stinge.” Simțul acustic, „plastica dinamică” (G. Călinescu), știința acumulării de elemente dizlocate pentru a da senzația unei metamorfoze confuze sînt, Într-adevăr, remarcabile la Bolintineanu. Hugo deschidea versul spre „le grand tourbillon”, le tourbillon sombre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tenebros alpin: rîpe sălbatice, „turburoase unde”, vuiet de prigori, nori ce fumegă, lună „gălbenindă”, duhuri neguroase, schelete etc. Locul mesei din Legende l-a luat aici peștera stîncilor alpice: loc de refugiu, sălașul duhurilor rele, spațiul infernalelor comploturi. Aici ascunde zmeul pe fia de Împărat pe care a răpit-o. Făt-Frumos este condus de un om, negru (simbolul ghidului obscur!) „sub o stîncă”, Într-un palat unde se află, cum știm deja, o fată „rumenă și albuliță”. Peștera de aici este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
anunță intrarea În acest spațiu provocator: „În cea pădure veche, grozavă infernală, Cărarea-i Încîlcită și umbra e mortală, Și arbori, stînci, prăpăstii și oricare făptură Iau forme uriașe prin negura cea sură, Aspecturi fioroase de pajuri, de balauri, De zmei culcați pe dîmburi, de șerpi ascunși În găuri, De toate-acele feare povestice, de pradă, Ce luna giulgiuiește cu alba ei zăpadă, Copacii Întind brațe, amenințătoare, Nălțînd pe toată culmea cîte-o spînzurătoare Și stîncile, fantasme pleșuve, mute, oarbe Deschid largi, negre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicol agreabil, comod și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de dor, el cade pe gînduri cîte-un an!”... Întorcîndu-ne la lirica obișnuită, observăm că punctul maxim
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n nevoie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu am atât de multe lucruri cum au ei? Ne putem juca Împreună, putem Învăța Împreună din cărți...” și lacrimile Îi curgeau una câte una din ochii ei frumoși. E drept că tatălui său Îi fuseseră luate toate bogățiile de către Zmeul cel Rău. S-a hotărât Într-o zi prințesa „De mâine mă Întorc la florile, copacii, căprioarele mele dragi. Nu mai vin la biblioteca cea mare!” Și mergea prințesa tristă și pe sub gene se mai prelingea din când În când
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
de aceea, garanți ai perpetuării vieții și apărători ai libertății. Pentru a se apăra ca omenire, omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl judece, să îl condamne, să îl înfrunte și să-l execute, indiferent că el se numește zmeu, Hydra din Lerna, balaur, Minotaur sau, precum în secolul care a trecut, Hitler, Stalin, Miloșevici sau, iată, Bin Laden. Și aceasta se întîmplă de fiecare dată în numele idealului celui mai abstract și concret deopotrivă care este viața și valorile legate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Kundera la Humanitas, trebuie s-o văd pe Marie-France pentru a-i propune o serie Ionesco în "livre de poche", în sfârșit, trebuie să-l întîlnesc pe Tu-dor Banuș și să preiau ilustrația (50 de planșe color) la Enciclopedia zmeilor a lui Cărtărescu, la care Banuș lucrează de peste un an. Pentru suflețelul meu, vreau să cumpăr de la FNAC filmul lui Losey după Don Giovanni și să văd ce casete mozartiene mai găsesc. Am să dau și o raită pe la târgul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Franța, în timpul ocupației, Gestapo-ul a primit peste 3 milioane de denunțuri din partea populației franceze, de ajunseseră și nemții să fie scârbiți de atâta zel în colaborare?" joi, 21 martie La ora 4, trece Tudor Banuș, cu ilustrația la Enciclopedia zmeilor a lui Cărtărescu. Cincizeci de desene, lucrate cu minuție extremă, vreme de aproape doi ani. E un proiect în care am pus suflet și la originea căruia se află Editura. I-am dat lui Cărtărescu în urmă cu 4-5 ani
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
alimentația, locuința piticilor, relația lor cu diverse animale (nu se au bine deloc cu pisicile), specii de pitici etc. Cartea este magnific ilustrată și într-o bună zi ne-a venit ideea de a-i da o replică în registrul zmeilor, propunîndu-i lui Cărtărescu să se lanseze în acest exploit. A citit cartea cu piticii și s-a simțit pesemne provocat să facă un lucru de altă anvergură (și de factură, evident, "postmodernă"). După câteva luni, au rezultat 200 de pagini
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
provocat să facă un lucru de altă anvergură (și de factură, evident, "postmodernă"). După câteva luni, au rezultat 200 de pagini, care pot fi citite deopotrivă la 12 ani, la 40 sau la 80 de ani. În cartea lui M.C., zmeii sânt ființe complexe, grotești și delicate deopotrivă. Există zmei violenți și cruzi, dar există și specii de zmei extrem de culți, studioși și prolifici pe plan artistic. Mai toți au un interes aparte pentru fetele de împărați din specia umană, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de factură, evident, "postmodernă"). După câteva luni, au rezultat 200 de pagini, care pot fi citite deopotrivă la 12 ani, la 40 sau la 80 de ani. În cartea lui M.C., zmeii sânt ființe complexe, grotești și delicate deopotrivă. Există zmei violenți și cruzi, dar există și specii de zmei extrem de culți, studioși și prolifici pe plan artistic. Mai toți au un interes aparte pentru fetele de împărați din specia umană, cu precădere fecioare, și unii dintre ei, ca în povestea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
200 de pagini, care pot fi citite deopotrivă la 12 ani, la 40 sau la 80 de ani. În cartea lui M.C., zmeii sânt ființe complexe, grotești și delicate deopotrivă. Există zmei violenți și cruzi, dar există și specii de zmei extrem de culți, studioși și prolifici pe plan artistic. Mai toți au un interes aparte pentru fetele de împărați din specia umană, cu precădere fecioare, și unii dintre ei, ca în povestea lui Lobo și Fofo, își petrec vremea măsurîndu-le când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
programată să apară în preajma Târgului de la Frankfurt. N-am reușit să exportăm nici mămăliga (de ce în fond pizza, și nu mămăliguță cu brânză și smîntînă? ― e limpede că lumea are ceva cu noi!), nici sarmalele, nici folclorul, poate reușim cu zmeii, mult mai onorabili decât Dracula, și care, în plus, au un enorm potențial publicitar, ba se mai pretează și la o întreagă gamă de produse secundare (pot deveni personaje în jocuri electronice, în sisteme lego, cărți de joc etc). În
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]