1,887 matches
-
este avută în vedere (sau, cum ar trebui, diferitele politici), ci politicienii. La noi nu se discută despre fenomene, programe sau strategii, ci aproape exclusiv despre persoane. Totul este personalizat. Pe de altă parte, toate discuțiile acestea despre politicieni sunt puse în scenă cu alți politicieni. Unul dintre ei aruncă o piatră în lac, că nu are ce face, iar în studio sunt chemați alți treipatru oameni politici, de la diferite partide, nu să scoată piatra (nici măcar asta!), ci să discute de ce a fost
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
orice alți factori ar mai contribui la aceste săli pline, pe lîngă filmul în sine, filmul în sine le merită. E un film pentru public în cel mai viu și mai generos sens al sintagmei : un spectacol de cinema popular pus în scenă cu talent și cu ambiție, cu cap și cu gust, dar în primul rînd cu convingerea că, indiferent ce viitor mai are sau nu ca artă, la noi sau aiurea, cinemaul trebuie să rămînă popular. Preocuparea asta îl deosebește de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e tăcere e o mare pledoarie pentru spectacol. Cu dragoste Dilema Veche, martie 2008 Un copil Supraviețuitorul (Romînia, 2008), de Sergiu Nicolaescu Sergiu Nicolaescu nu e un actor și nu e un regizor. Sergiu Nicolaescu e un copil. Atunci cînd pune în scenă un schimb de focuri, el n-o face ca un regizor de film. O face ca un copil care se joacă de-a filmele pe care le-a văzut ; vrea să facă și el toate schemele pe care le-a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
șansă de a înlocui originalul. Ce e consternant (și un pic dezarmant) la Nicolaescu nu e faptul că-i un narcisist, ci faptul că e un narcisist atît de transparent în vicleșugurile sale : e chiar ca un copil care-și pune în scenă, cu înțelegerea lui de copil asupra artei spectacolului, fanteziile eroice de copil. Ăsta e Nicolaescu și așa a fost de la bun început. Dacă era un pic mai bun pe vremea cînd făcea Cu mîinile curate, asta e din cauză că pe-atunci
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
adevăr esențializat poate fi și un neadevăr contemplat într-o stare de hipnoză ; dacă ieși puțin din starea asta, riști să realizezi că martirizarea metodică a unei femei e un spectacol de un gust îndoielnic, pe care von Trier îl pune în scenă cam des și pe care de data asta îl justifică mobilizînd niște noțiuni, la rîndul lor dubioase, de psihologie a grupului. Psihologia din șeful șefilor mi se pare la fel de dubioasă, dar măcar lipsesc femeile martirizate și, fiind o comedie, filmul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări... prin ochii lui scă- părase o inspirație excentrică. Începu să râză cu un hohot care zgudui bolta gangului și intră repede în dughiană.” Termenii în care este pusă în scenă tortura sunt cei ai unui experiment științific care centrează câmpul de obser- vație. Caracterul științific, experimental al acțiunii este surprins nu numai în limbajul naratorului, ci și în atitu- dinea concentrată a lui Zibal care nu mai aude țipetele victimei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
putem opina asupra resorturilor psihismului abi- sal, însă trebuie să acceptăm că nu avem suficiente date în text pentru a degaja semnificația de zona incertă a spe- culației. Mai observăm un lucru, farsa s-a deplasat dinspre cea preconizată și pusă în scenă de amici la cea pe care, cu abilitate, o pune în scenă autorul. Asemeni amicilor, am luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu avem suficiente date în text pentru a degaja semnificația de zona incertă a spe- culației. Mai observăm un lucru, farsa s-a deplasat dinspre cea preconizată și pusă în scenă de amici la cea pe care, cu abilitate, o pune în scenă autorul. Asemeni amicilor, am luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne scapă, iar Caragiale nu lămurește lucrurile în niciun fel. Cum conciliem cele
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rilor caragialiene este unul „în paralel”, două figuri asemănătoare și contradictorii legate de același trunchi, prin urmare inseparabile, ceea ce devine esențial la per- sonajele lui Caragiale. Tandemurile de tipul Farfuridi și Brânzovenescu, Lache și Mache au o dezvoltare paralelă, ele pun în scenă personaje degeminate cu toate că tem- peramentul diferă. Toate aceste personaje pornesc din ace lași trunchi, efectul pe care-l creează este cel al inter- de pendenței gemelare ceea ce face ca prezența unuia să o reclame automat și pe a celuilalt. Lache
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
speculării unor eveni- mente din categoria secundarului. Contraponderea se rea- lizează prin înregistrarea unui dublu ecart, unul înscris pe axa paradigmatică a noțiunii de eroism în raport cu genul literar adecvat și altul pe cea sintagmatică referitor la contextul evenimențial. Ambele situații pun în scenă o inadecvare care generează un dezechilibru. Grandiosul vocației eroice solicită o bună încadrare contextuală. Ordi- nul de mărime corespunzător îl conferă contextul unei tiranii autentice, formă de exacerbare a rolului unui individ în economia statului, sau chiar de creștere a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pe care o con- figurează filmul lui Pintilie constituie o valoare adaugată. Oricât de licențios vorbesc personajele caragialiene, iar în această privință există o moderație pe care scriitorul a avut-o permanent în vedere, nu avem nimic din „merdi‑ vaudage-ul” pus în scenă de Pintilie. Există o certă deli- catețe abilă a prozatorului de a ocoli limbajul licențios, sugerându-l mai degrabă prin deformare lingvistică, apro- piată de jocul prețios al calamburului, păstrând esența unui chirițism evoluat. Adesea personajul este trădat de propria
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul film de cinematograf, bineînțeles, mut. „Operatorul” învârtea la manivelă banda de celuloid, imaginile
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sfatului și pe director să mă lase să pregătesc mai bine echipa de teatru și asociația sportivă „Recolta”de care răspundeam, lucru ce le-ar aduce foloase și cu ajutorul raionului am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sfatului și pe director să mă lase să pregătesc mai bine echipa de teatru și asociația sportivă „Recolta”de care răspundeam, lucru ce le-ar aduce foloase și cu ajutorul raionului am putut să mă ocup numai de sport și teatru, punând în scenă piese ca „Ochiul soacrei”, ”Valiza diplomatică”, ”Sus Tudorache, jos Tudorache”, iar echipa de fotbal să se claseze pentru regiune. Duminica se adunau 300 500 de spectatori cu mic cu mare spre a vedea meciuri cu alte comune susținute de portarii
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Deși niciodată n-a plecat din satul în care s-a născut, a profesat și a murit, meritele învățătorului din Dolhasca au fost cunoscute pe plan național. Rapsod, recita, cânta și interpreta diverse roluri în piesele pe care le-au pus în scenă amatorii locali, laureați de mai multe ori la bienala „I. L. Caragiale”. A cercetat necontenit trecutul local, fructificându-și investigația în câteva articole. Cele mai multe dintre cercetările sale le-a trecut fiului, Laurențiu, istoric, autor și el de monografii ale unor monumente
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
interpretă a rolului Veta din spectacolul „O noapte furtunoasă”. Cu această piesă a lui Caragiale, manifestările interpretative ale elevilor au atins o culme. A fost un spectacol de promoție, cu interpreți din ultima clasă a liceelor de băieți și fete. Pusă în scenă de Ițicu Tâmpescu, de asemenea elev, acesta făcea dovada unui talent regizoral și actoricesc excepțional. Alesese interpreții potriviți fiecărui rol, cerându-le să joace cât mai natural. Nu trebuiau să se gândească la efecte, asta era treaba regizorului, ci pur
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Radu Nistor, viitor magistrat. În 1952 el va face o vizită la Iași, unde citește în cenaclul condus de Labiș o schiță. Scrisoarea datată „București, 12.XII,1951” are ca autor pe Mihai Zaharia, absolvent la „Nicu Gane”. Ca elev, punea în scenă mici piesete în care, între interpreți, era și Labiș. M. Zaharia își amintește de Fălticenii în care a fost „căruțaș, brutar și elev” și unde „bătea desculț pădurile”. Absolvă liceul când Labiș termina clasa a IX-a, adică în 1951
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
pe de alta, de gândirea sa discursivă (diánoia). Aceasta este mișcarea intrinsecă a acțiunii care motivează din interior comportamentul și animă mai departe drama care imită (Boulogne 45). În ritualul de comemorare a strămoșilor, odată cu glorificarea eroului, se punea în scenă de fiecare dată o dramă colectivă, un sacrificiu nobil, în numele unei eternități asigurate de valoarea lui personală, pentru a fi rememorată acțiunea în sine, proiectată la nivelul mitului. Corp și imagine (efigie) a sa, destin și figură eroică, toate acestea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însăși zeitatea tutelară a Romei, Jupiter Capitolinul. Pentru reprezentarea exclusivistă a naturii sale de divus, împăratul a exploatat nu doar spațiul urban și ceremonialul, ci și trecutul roman, pe care cortegiul său funerar avea dreptul suprem (și unic) să-l pună în scenă (Benoist 108). Valoarea edilului, prin ritualizarea puterii sale și prin proiectarea figurii sacre în rândul înaintașilor glorioși, era astfel definitiv integrată în memoria Romei eterne, martorul direct al apoteozei sale. Mișcarea de translatio din planul existenței terestre în cel divin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care nu a putut înlătura calculele pragmatice ale instituțiilor decizionale de a legitima puterea în exercițiu. Ulterior, împărații romani din secolele II-IV vor decide ei și vor stăpâni singuri cadrul scenografic urban și traseele centrale monumentale, special construite pentru a pune în scenă și a asigura relația priviliegiată dintre populație, puterea imperială și puterea protectoare. În trecerea către o altă teorie a puterii, în ritualul funerar organizat în capitala orientală s-a înregistrat însă o schimbare majoră: la înmormântarea lui Constantin I a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
secolele III-IV, deși tendința de divinizare a augustului apăruse încă de la sfârșitul Republicii, de când se estompase funcția sa de magistrat, în favoarea rolului său de suveran). Programul edilitar roman de refondare perpetuă, ad Vrbe condita, în baza căruia această ideologie este pusă în scenă, este guvernat de câteva noțiuni-cheie din vocabularul politic, una dintre ele fiind "victoria". Când Constantin va căuta să adapteze harta reperelor arhitecturale și a traseelor principale ale Romei la țesutul urban al Bizanțului, va adăuga la noua structură și simbolistica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de populația creștinată; înlocuirea tradiționalelor imagines ale strămoșilor reali ai împăratului cu imagines fictive ale apostolilor ar fi trebuit să ducă, pe cale de consecință, la situarea figurii christice în locul împăratului. Mausoleul nu a putut fi asimilat unui templu, pentru a pune în scenă noua teorie a puterii, în ciuda fundalului istoric și instituțional al mutării de facto la Constantinopol a reședinței împăratului, implicit a ascendentului simbolic și politic al noului oraș asupra vechii capitale. Responsabilitatea politică primează încă în fața noii spiritualități creștine, neasimilată complet
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sus, ca nenorocitul Pristanda; alții, materie inertă, ca Cetățeanul turmentat, care nu știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală, care dau ordine să se comită toate infamiile spre a fi ales Agamiță Dandanache, pentru a salva pe o "persoană înaltă", care pierduse un bilet de dragoste. Așadar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul film de cinematograf, bineînțeles, mut. „Operatorul” învârtea la manivelă banda de celuloid, imaginile
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în jocul social anumite puteri. conform lui Max Weber există trei tipuri de puteri: a) puterea legitimată rațional-legal. Ea corespunde activității administrative, are caracter impersonal, se bazează pe „credința în validitatea regulamentelor și funcțiilor”. Exemplu: judecătorul. b) puterea legitimată tradițional. Pune în scenă autoritatea cutumelor, obiceiurilor etc. Exemplu: vrăjitorul. c) puterea legitimată charismatic. Este puterea autentică, deplină, ce are drept temei forța magică și fascinția exercitate de un anumit personaj religios. Exemplu: profetul. Weber a fost interesat, cu precădere, de efectele economice ale
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]