15,456 matches
-
Programul a fost executat de unitățile "Grenzwacht" - trupe de frontieră care acționau în Rhineland imediat după remilitarizarea regiunii. Bunkerele au fost contruite în imediata vecinătate a frontierelor. Programul „Limesului” a fost declanșat ca urmare a ordinului dat de Hitler pentru întărirea fortificațiilor de pe granița vestică a Germaniei. Cazematele construite începând cu 1938 erau mult mai puternice. Fiecare bunker tip 10 construit în această fază a necesitat folosirea a peste 287 m de beton, cam aceiași cantitate necesară pentru construirea unui mic
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
fost aduși peste 20.000 de muncitori străini și membri ai "Reichsarbeitsdienst" (Serviciul național german de muncă), mulți dintre ei tineri de 14 - 16 ani. În special pentru construirea șanțurilor antitanc a fost mobilizată și populația locală. Toate tentativele de întărire a Liniei Siegfried au fost practic anulate de uriașa superioritate aeriană a Aliaților. Chiar în timpul construcției bunkerelor devenise evident că blindajele și zidurile de beton nu vor rezista noilor tipuri de arme. În momentul în care Linia Siegfried a fost
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
fi efectuate până la sfârșitul lui aprilie. Amânarea cu cinci săptămâni le oferea otomanilor răgazul necesar pentru a-și întări pozițiile din peninsulă, dar vremea nefavorabilă din martie și aprilie ar fi amânat oricum debarcarea și ar fi împiedicat aprovizionarea și întărirea trupelor odată debarcate. Forțele australiene și neozeelandeze au plecat din Egipt la începutul lui aprilie, adunându-se pe insula grecească Lemnos, unde în martie fusese organizată o mică garnizoană. După sosirea la 12 aprilie, s-au organizat mai multe repetiții
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cavalieri, puterea forțelor otomane de pe linia frontului din Bosfor era de 60,000 - 62,077, pe care Sanders le-a concentrat în trei grupuri. El a ordonat cel mai mare efort posibil de a îmbunătăți comunicațiile terestre și maritime astfel încât întăririle să poată fi mutate rapid în punctele periculoase; trupele au fost mutate pe timp de noapte pentru a nu fi detectate de avioanele Aliaților. Față de strategia lui Sanders s-au opus comandanții otomani, inclusiv Mustafa Kemal, care credea că forțele
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a exploata situația și, în afară de câteva înaintări limitate spre interiorul continentului ale câtorva grupuri de oameni, majoritatea trupelor au rămas pe plaje sau în apropierea lor. Atacul Aliaților a pierdut din intensitate și otomanii au avut timp să-și aducă întăriri și să ralieze puținele trupe ce apărau pozițiile. Lord Kitchener hotărâse că acțiunile aeriene trebuie îndeplinite de Royal Naval Air Service (RNAS) iar Aliații au folosit o forță redusă de avioane maritime și alte aparate de zbor din Escadrila nr.
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
fost capturat după lupte grele la 26 aprilie. Apărătorii otomani au oprit înaintarea Aliaților la jumătatea drumului între peninsula capului Helles și satul Krithia, pe la orele 6:00 p.m. după ce au produs pierderea a 3000 de oameni. Pe măsură ce au sosit întăririle otomane, posibilitatea unei victorii rapide a Aliaților în peninsulă a dispărut și luptele de la Helles și Anzac au devenit lupte de uzură. La 30 aprilie, a debarcat Royal Naval Division, condusă de general-maior Archibald Paris. În aceeași zi, crezând că
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
găsit pe teren necunoscut. Sub tir greu de artilerie și apoi de mitralieră, venit din avanposturile otomane, ei au rămas ascunși și față de avioanele britanice de recunoaștere, iar înaintarea s-a oprit; a doua zi, ea a fost reluată cu întăriri. Atacul continuat și în ziua de 7 mai, dar succesul apărătorilor otomani a continuat. Patru batalioane de neozeelandezi au atacat Pintenul Krithia a doua zi și cu Divizia 29 a reușit să ajungă la o poziție aflată imediat la sud
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au săpat tranșee, nereușind să cucerească nici Krithia, nici Achi Baba. A urmat o scurtă perioadă de consolidare. Stocurile de muniții ale Aliaților erau aproape consumate, mai ales cele ale artileriei, și ambele părți s-au oprit pentru a aduce întăriri, provizii și pentru a-și extinde sistemele de tranșee. Otomanii au înlocuit trupele din fața liniei australiene, care a fost întărită de Cavaleria Ușoară Australiană care opera ca infanterie Au continuat lupte sporadice, cu focuri din ascunzișuri, atacuri și raiduri cu
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a face vreun progres pe frontul de la Helles l-a făcut pe Hamilton să treacă la un nou plan de a asigura creasta Sari Bair și de a captura terenul înalt de pe Dealul 971 și Chunuk Bair. Ambele părți primiseră întăriri, cele cinci divizii ale lui Hamilton de la început devenind 15, în timp ce numărul celor șase divizii otomane inițiale crescuse la 16. Sub comanda lui Godley, Aliații plănuiau să debarce alte două divizii de infanterie din Corpul IX, la Suvla, 8 km
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
că intenționează o ofensivă de toamnă în Franța. O ședință a Comisiei Dardanelelor la 20 august a hotărât ca ofensiva franceză să fie susținută de toate forțele de care dispunea Marea Britanie, ceea ce a lăsat doar 25.000 de oameni ca întăriri pentru Dardanele. La 23 august, după vestea eșecului de la Dealul Scimitar, Hamilton s-a simțit obligat să treacă la o strategie defensivă, întrucât era iminentă intrarea Bulgariei în război, care avea să permită germanilor să întărească armata turcă, și nu
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Gallipoli a fost complicată de intrarea Bulgariei în război de partea Puterilor Centrale. La începutul lui octombrie 1915, britanicii și francezii au deschis un al doilea front mediteranean la Salonic, deplasând acolo trei divizii din Gallipoli, și reducând fluxul de întăriri. Se deschisese o rută terestră între Germania și Imperiul Otoman prin Bulgaria, ceea ce permitea Germaniei să aducă artilerie grea care să devasteze rețeaua de tranșee a Aliaților, mai ales pe frontul izolat de la Anzac, dar și avioane moderne cu echipaj
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
moderne cu echipaj cu experiență. La sfârșitul lui noiembrie, un echipaj otoman într-un Albatros C.I german a doborât un avion francez peste Gaba Tepe, și au sosit două unități austro-ungare de artilerie, "36. Haubitzbatterie" și "9. Motormörserbatterie", aducând întăriri substanțiale artileriei otomane. Monro i-a recomandat lui Kitchener evacuarea, iar acesta a vizitat la începutul lui noiembrie Mediterana de est. După consultări cu comandanții Corpului VIII la Helles, ai Corpului IX la Suvla și Anzac, Kitchener a căzut de
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a mai fost păstrat o vreme, dar hotărârea de evacuare a garnizoanei a fost luată la 28 decembrie. Spre deosebire de evacuarea de la Golful Anzac, otomanii se așteptau, și căutau semne de retragere. După ce s-a folosit de răstimp pentru a aduce întăriri și provizii, Liman von Sanders a pregătit un atac asupra britanicilor la pintenul „Gully” la 7 ianuarie 1916 cu infanterie și artilerie; atacul a eșuat, cu pierderi grele. S-au pus mine cu declanșare întârziată și în acea noapte și
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
urmași, i-a donat moșia surorii ei, Alexandra, soția vistiernicului Iordache Cantacuzino. Deși ginerele lui Isac Stârcea, Toader, a cerut judecată domnească pentru a recăpăta moșiile socrului său confiscate de domnie, procesul s-a încheiat la 22 mai 1654 prin întărirea dreptului de proprietate familiei lui Iordache Cantacuzino. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, moșia satului s-a aflat în proprietatea familiei lui Ion Neculce, cronicarul moldovean. Vistierul Neculce, tatăl cronicarului, s-a căsătorit în anul 1670 cu
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
fost ridicate o serie de baricade pe străzile Parisului, iar insurgenții au început să se pregătească pentru ca să reziste unui asediu german. Au fost folosite camioane și copaci taiați, au fost săpate tranșee, iar piatra din pavaj a fost folosită pentru întărirea baricadelor. La construirea baricadelor au participat bărbați, femei, tineri și bătrâni, care au transportat materiale cu ajutorul cărucioarelor din lemn. Au fost capturate cisterne de combustibil și camioane ale armatei germane, marcate mai apoi cu însemnele FFI. Camioanele au fost folosite
Eliberarea Parisului () [Corola-website/Science/311750_a_313079]
-
milă (1,6 km) a fost acoperită. Unitățile din aripa dreapta a cruciaților, care au format o avangardă a coloanei, incluzandu-i pe englezi și normanzii care nu au fost încă puternic angajați în lupta strânsă și erau menținuți că întăriri pentru restul regrupat. Eliberat de presiunea de a fi continuată în mod activ, multe dintre trupele Ayyubide s-au întors să înfrunte cavaleria cruciata. James d'Avesnes, comandantul uneia dintre unitățile de francezi, a fost unul dintre cei uciși în
Bătălia de la Arsuf () [Corola-website/Science/311046_a_312375]
-
și reușise să reziste cu succes asaltului lui Saladin până spre sfârșitul anului 1187. Sultanul apoi și-a îndreptat atenția către alte treburi, însă pe urmă a încercat să negocieze predarea orașului printr-un tratat, deoarece pe la mijlocul anului 1188 primele întăriri din Europa sosiseră la Tir pe mare. În termenii tratatului, Saladin trebuia, printre alte lucruri, să îl elibereze pe regele Guy, pe care îl capturase la Hattin. Acest lucru ar fi sporit conflictul dintre Guy, care era considerat vinovat pentru
Asediul Acrei (1189-1191) () [Corola-website/Science/311057_a_312386]
-
măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari, lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari. 1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distruge a cetății Brașovia de pe șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății medievale a Brașovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 110 în 100 metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de apărare (numite și „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
până la Río Sân Juan (4°10' lat.N), de unde, din cauza anotimpului ploios și a vanturilor puternice, se întoarce. Pizarro pleacă într-o nouă expediție (1526), cu două nave, atinge din nou râul Sân Juan, de unde Almagro este trimis înapoi după întăriri. Pilotul șef Bartolomé Ruiz continuă explorarea litoralului depășind linia Ecuatorului și capturând câțiva peruvieni ce navigau pe o pluta, care au confirmat povestirile despre țara și bogățiile incașilor. Pizarro încearcă să pătrundă în interior, pentru a cerceta terenul, dar nu
Francisco Pizarro () [Corola-website/Science/311132_a_312461]
-
capturând câțiva peruvieni ce navigau pe o pluta, care au confirmat povestirile despre țara și bogățiile incașilor. Pizarro încearcă să pătrundă în interior, pentru a cerceta terenul, dar nu reușește din cauza atacurilor indiene. Retras pe Isla del Gallo, Pizarro așteaptă întăriri. În locul ajutoarelor cerute, sosește trimisul noului guvernator din Panama, care nu aprobă acțiunile sale, cerând reîntoarcerea tuturor. Pizarro refuză și, printr-un gest suprem, pune totul în joc, trasează pe nisipul de pe plajă o linie de la est la vest și
Francisco Pizarro () [Corola-website/Science/311132_a_312461]
-
cuceri Peru, îmbarcați pe trei nave (180 de soldați, trei călugări și 37 de cai). După 13 zile de navigație, debarca în Golful Coaque (pe coasta Esmeraldas), în apropierea Ecuatorului, de unde pleacă mai departe abia peste șase luni, după ce primește întăriri. Reia marșul spre sud, într-o înaintare combinată pe mare și pe uscat, trece prin Puná și Túmbes, întemeiază orașul Sân Miguel și, de aici, pornește (24 septembrie 1532) spre Cajamarca, unul dintre cele mai mari și frumoase orașe încă
Francisco Pizarro () [Corola-website/Science/311132_a_312461]
-
a luat numai 8 minute pentru a-l achita. În acea perioadă Nicaragua era răvășita de un război civil. La 4 mai 1855, Walker, având un grup de 57 de oameni, pleacă din Sân Francisco spre Nicaragua. La sosire primește întăriri și se aliază cu rebelii. La 1 septembrie învinge armata națională nicaraguana iar o lună mai tarziu cucerește capitala Granada și preia controlul asupra țării. Noul președinte devine Patricio Rivas, dar Walker, fiind comandantul armatei, deținea puterea reală. Președintele SUA
William Walker () [Corola-website/Science/311193_a_312522]
-
from My Father", o carte de memorii, și "The Audacity of Hope", un comentariu personal asupra politicii Statelor Unite. La 9 octombrie 2009, a fost anunțat drept laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe 2009, „pentru eforturile sale extraordinare în scopul întăririi cooperării între popoare”. Obama, născut pe 4 august 1961 în Honolulu, Hawaii, este fiul lui Barack Hussein Obama, Sr. (născut în provincia kenyană Nyanza, de etnie ) și al lui Ann Dunham (născută în Wichita, Kansas). În copilărie, la școală și
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
pentru accesul ușor la informațiile referitoare la modul cum sunt cheltuite fondurile federale. La 3 iunie 2008, senatorul Obama, împreună cu senatorii Thomas R. Carper, Tom Coburn, și John McCain, a introdus un proiect de lege pentru completarea acesteia: Legea de Întărire a Transparenței Contabile în Finanțele Federale din 2008. Obama a inițiat un proiect de lege care ar fi obligat proprietarii de centrale nucleare să anunțe autoritățile locale și statale în caz de scurgeri radioactive, dar proiectul a fost respins în
Barack Obama () [Corola-website/Science/311138_a_312467]
-
mistic către Dumnezeu. Mihail Fărcășanu reia acest concept medieval și îl transpune în lumea modernă unde, după el, acest concept este mai necesar decât oricând. În lupta cu o ideologie care propovăduia ateismul, Mihail Fărcășanu pune accentul pe importanța unei întăriri a credinței creștine. El scoate în evidență faptul că credința creștină reprezintă o parte integrantă a moștenirii care a fost trasmisă poporului român de îndelungate sacrificii și străduințe, moștenire pe care tineretul român are obligația de a o duce mai
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]