15,743 matches
-
cei peste 18.000 de soldați japonezi prezenți la începutul bătăliei, doar 34 au fost luați prizonieri. Restul au fost uciși sau au dispărut. În ciuda luptelor grele și a victimelor din ambele tabere, înfrângerea japonezilor a fost asigurată de la început. Americanii dețineau o superioritate netă în termeni numerici și de armament—aceasta, cuplată cu imposibilitatea japonezilor de a se retrage sau de a primi întăriri, a asigurat că nu există niciun scenariu plauzibil prin care Statele Unite ar fi putut pierde bătălia
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
în ziua a cincea a bătăliei care a durat 35 de zile. Ea a devenit imaginea de referință a bătăliei și a fost reprodusă frecvent. Iwo Jima a fost singura bătălie a Marinei SUA în care numărul victimelor din tabăra americanilor a fost mai mare decât cel al victimelor din tabăra japoneză, deși numărul morților din rândul japonezilor a fost triplu față de cel al americanilor. După ce americanii au capturat insulele Marshall și după devastatoarele atacuri aeriene de la Truk în Insulele Caroline
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
frecvent. Iwo Jima a fost singura bătălie a Marinei SUA în care numărul victimelor din tabăra americanilor a fost mai mare decât cel al victimelor din tabăra japoneză, deși numărul morților din rândul japonezilor a fost triplu față de cel al americanilor. După ce americanii au capturat insulele Marshall și după devastatoarele atacuri aeriene de la Truk în Insulele Caroline în februarie 1944, liderii militari japonezi au reevaluat situația militară de ansamblu. Toate indiciile arătau că americanii se îndreaptă spre Insulele Mariane și Caroline. Pentru
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Jima a fost singura bătălie a Marinei SUA în care numărul victimelor din tabăra americanilor a fost mai mare decât cel al victimelor din tabăra japoneză, deși numărul morților din rândul japonezilor a fost triplu față de cel al americanilor. După ce americanii au capturat insulele Marshall și după devastatoarele atacuri aeriene de la Truk în Insulele Caroline în februarie 1944, liderii militari japonezi au reevaluat situația militară de ansamblu. Toate indiciile arătau că americanii se îndreaptă spre Insulele Mariane și Caroline. Pentru a contracara
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
japonezilor a fost triplu față de cel al americanilor. După ce americanii au capturat insulele Marshall și după devastatoarele atacuri aeriene de la Truk în Insulele Caroline în februarie 1944, liderii militari japonezi au reevaluat situația militară de ansamblu. Toate indiciile arătau că americanii se îndreaptă spre Insulele Mariane și Caroline. Pentru a contracara această acțiune, ei au organizat o linie interioară de apărare care se întindea în general spre nord de la Caroline până la Mariane și de acolo până la Insulele Ogasawara. În martie 1944, Armata
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
1944, Armata a 31-a, sub comanda generalului Hideyoshi Obata, a fost activată cu scopul de a ocupa această linie interioară. Comandantul garnizoanei Chichi Jima a fost pus oficial la comanda unităților Armatei și Marinei Imperiale din Insulele Ogasawara. După ce americanii au ocupat bazele din Insulele Marshall în bătăliile de la Kwajalein și Eniwetok în februarie 1944, la Iwo Jima s-au trimis întăriri pentru forțele navale și terestre. Cinci sute de oameni din baza navală de la Yokosuka și încă 500 de la Chichi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Împotriva dorințelor lui, Tokioul l-a forțat pe Kuribayashi să ridice defensive pe plajă, singurele posturi defensive care aveau să fie distruse în bombardamentul dinaintea debarcării. Kuribayashi știa că Japonia nu putea câștiga bătălia, dar spera să producă pierderi mari americanilor, pentru a-i face pe aceștia să renunțe la invadarea Japoniei. Planul american de atac era relativ simplu. Diviziile a 4-a și a 5-a Pușcași Marini aveau să debarce pe plaja de sud-est și să se concentreze la
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
proiectil trase de artileria japoneză. Artileria grea japoneză de pe Suribachi își deschidea ușile de oțel și trăgea, după care le închidea imediat pentru a împiedica replica forțelor americane. Unitățile americane au întâmpinat mari dificultăți în a distruge bateriile japoneze. Acțiunile americanilor au fost complicate și de faptul că buncărele erau legate la elaboratul sistem de tuneluri, astfel încât, odată eliberate cu aruncătoarele de flăcări sau cu grenade, ele puteau fi rapid reocupate de japonezii veniți prin tunel. Această tactică a produs multe
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
terestre inamice din Pacific (cum ar fi în bătălia de la Saipan), în care majoritatea atacatorilor japonezi au fost uciși și forța japonezilor mult redusă. Kuribayashi a interzis, însă, atacurile "banzai", deoarece le considera inutile. Luptele au fost deosebit de grele. Avansul americanilor a fost întârziat de numeroasele poziții defensive susținute de artilerie, unde au fost surprinse în ambuscade de trupele japoneze care ieșeau ocazional din tuneluri. Noaptea, japonezii ieșeau din dispozitiv pe întuneric pentru a ataca tranșeele americane, iar vasele de război
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
însă, să se transforme în dezastru, unitățile fiind atacate din flancuri și sufereau pierderi mari. Tancurile erau distruse prin foc încrucișat sau erau săltate în aer de exploziile minelor îngropate. Ca urmare, luptele s-au împotmolit, numărul victimelor din rândul americanilor crescând. Chiar și capturarea acestor puncte nu era o soluție la această problemă deoarece o poziție odată asigurată putea fi atacată din spate prin intermediul tunelurilor și cazematelor camuflate. Ca atare, s-a spus că „puteau oricând să ocupe acele înălțimi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
interzisese șarjele sinucigașe tipice în celelalte bătălii din Pacific, comandantul zonei a hotărât să efectueze un atac banzai cu scopul optimist de a recaptura Muntele Suribachi. Căpitanul Samaji Inouye și cei 1.000 de oameni ai săi au atacat pozițiile americanilor producând 347 de victime (dintre care 90 de morți). A doua zi, pușcașii marini au numărat 784 de japonezi morți. A existat și un atac aerian "kamikaze" (singurul din bătălie) asupra navelor ancorate în larg la 21 februarie, soldat cu
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
cantonați pe insulă, 21.570 au murit fie în luptă, fie comițând sinucidere rituală. Doar 34 au fost luați prizonieri în timpul bătăliei. Aliații au suferit 6.821 de morți și un număr total de 26.038 de victime. Numărul pierderilor americanilor a fost mai mare decât cel al pierderilor totale ale Aliaților în ziua debarcării în Normandia (estimate la 10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
de morți și un număr total de 26.038 de victime. Numărul pierderilor americanilor a fost mai mare decât cel al pierderilor totale ale Aliaților în ziua debarcării în Normandia (estimate la 10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
fost mai mare decât cel al pierderilor totale ale Aliaților în ziua debarcării în Normandia (estimate la 10.000, cu 125.847 de pierderi ale americanilor în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
în întreaga Operațiune "Overlord"). Iwo Jima a fost și singura bătălie a pușcașilor marini americani în care pierderile acestora le-au depășit pe cele ale japonezilor, deși numărul de morți al japonezilor a depășit de trei ori pe cel al americanilor. Portavionul de escortă USS Bismarck Sea (CVE-95) a fost și el pierdut, scufundat de kamikaze la 21 februarie 1945, având ca rezultat moartea a 318 de militari ai Marinei SUA. "Bismarck Sea" avea să fie ultimul portavion american pierdut în
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a împiedicat capitularea multor soldați japonezi. Cei ce nu au avut curajul să se sinucidă s-au ascuns în peșteri pe timp de zi și ieșeau noaptea să strângă provizii. Unii s-au predat în cele din urmă, surprinși că americanii îi primeau adesea cu compasiune, le ofereau apă, țigări sau cafea în loc să-i măcelărească cu brutalitate. Ultimul dintre aceste cuiburi de rezistență, doi dintre oamenii locotenentului Toshihiko Ohno, Yamakage Kufuku și Matsudo Linsoki, au rezistat șase ani fără să fie
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
a hotărât să vândă teritoriul. Au fost contactați mai întâi britanicii, dar aceștia nu erau interesați de achiziționarea Alaskăi. Rușii și-au îndreptat apoi atenția spre Statele Unite și, în 1859, s-au oferit să le vândă teritoriul, în speranța că americanii vor forma o zonă-tampon între Rusia și rivalul său regional, Regatul Unit. Nu s-a putut ajunge la un acord din cauza situației tensionate interne din SUA, care s-a soldat cu declanșarea Războiului Civil. După încheierea războiului, țarul l-a
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
coordona comerțul cu piei de vidră de mare și în 1867 era format din 116 colibe mici de bușteni cu 968 de locuitori. Centrul industriei blănurilor, orașul Sf. Pavel din Insulele Pribilof avea 100 de case și 283 de locuitori. Americanii au ales pentru noul teritoriu numele aleut „Alaska”. Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka la 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au mărșăluit prin fața casei guvernatorului; drapelul rus a fost coborât și a fost înlocuit cu cel
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
au ales pentru noul teritoriu numele aleut „Alaska”. Ceremonia de transfer a avut loc la Sitka la 18 octombrie 1867. Soldații ruși și americani au mărșăluit prin fața casei guvernatorului; drapelul rus a fost coborât și a fost înlocuit cu cel american în salve de artilerie. Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus: „Domnule general Rousseau, prin autoritatea Majestății Sale, Împăratul Rusiei, transfer Statelor Unite teritoriul Alaska.” Generalul Lovell Rousseau a acceptat teritoriul. Mai multe forturi și clădiri au fost predate americanilor. Soldații au ocupat
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
înlocuit cu cel american în salve de artilerie. Căpitanul Alexis Pestchouroff a spus: „Domnule general Rousseau, prin autoritatea Majestății Sale, Împăratul Rusiei, transfer Statelor Unite teritoriul Alaska.” Generalul Lovell Rousseau a acceptat teritoriul. Mai multe forturi și clădiri au fost predate americanilor. Soldații au ocupat cazărmile; generalul Jefferson C. Davis s-a stabilit în casa guvernatorului, și majoritatea cetățenilor ruși au plecat, doar câțiva comercianți de blănuri și preoți alegând să rămână. În Alaska, ziua de 7 octombrie 1867 (conform calendarului iulian
Achiziția teritoriului Alaska () [Corola-website/Science/321079_a_322408]
-
șapte expediții de lungă durată. În timpul celor patru ani a programului spațial, au fost doborâte multe bariere de către cele două națiuni, printre care: primul astronaut american care a zburat cu rachetă Soiuz și prima ieșire extravehiculara în spațiu a unui american, folosind costumul spațial rusesc Orlan. De-a lungul timpului programul a fost privit cu îngrijorare, mai ales în privința siguranței stației Mir după un incediu și o coliziune, a problemelor finaciare ale Agenției Spațiale Rusești, si îngrijorărilor astronauților cu privire la atitudinea administratorilor
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
Soyuz Program|] Soyuz ], acesta din urmă utilizate pentru transportul la și de la gară, precum și clase de [[limba rusă|rusă]] pentru a comunica cu cosmonauți și de control al misiunii. [[Imagine:Shuttle-Mir Astronauts.jpg|thumb|180px|right|echipaj Mir]] În ansamblu, americanii au petrecut aproape o mie de zile la bordul navei [[Mir]], acumularea de experiență în zborurile lungi în ceea ce privește psihologia echipajului și organizarea de experimente pe stațiile spațiale bord. [[File:Mir sts89 big.jpg|thumb|250px|left|Vedere spațială]] Mir era
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
opt zile, care a avut un cosmonaut rus [[Vladimir Titov]] și restul echipajului de pe [[Discovery]]. La câteva luni după zbor a fost lansat [[Soyuz TM-21]], în cazul în care primul astronaut american [[Norman Thagard]] au luat parte la expediție. Primul american în gară, alături de cosmonauți [[Vladimir Dezhurov]] și [[Strekalov Ghennadi]]. Expediția a durat 115 zile, timp în care a fost trimis la forma științifică( [[Spektr]], care a servit că un modul de laborator și de habitat pentru astronauții), printr-un [[Proton
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
nou care a fost instalat recent. În total, Blaha a petrecut patru luni, pe postul de a efectua experimente biologice pe mecanică fluidelor înainte de a reveni pe Pamant la bordul Atlantis [STS [-81]] . În timpul acestei expediții, Linenger a devenit primul american care a efectua un spacewalk de la o stație spațială cu un costum de spațiu străin non-american. În fapt, a făcut primul test de suit Orlan-M, împreună cu cosmonautul sovietic Vasyl 'Vasyl'ovyč Cyblijev. În timpul șederii sale Linenger și tovărășii lui [èCyblijev
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]
-
zile consecutive pentru un astronaut american în spațiu și circa 1000 de zile de ședere americană. Thomas s-au întors cu ultima misiune a programului, [STS [-91]], care a închis Phase One. Experimentele pe termen lung au fost transferate la americani și stocate în punte Shuttle și în modulul Spacehab. Porturile de andocare pentru eliberarea Shuttle a fost închisă la 09:07 EDT08 iunie și eliberarea efectivă a avut loc la ora 12:01 EDT+, operațiunile au fost finalizate în Faza
Programul Shuttle-Mir () [Corola-website/Science/321071_a_322400]