15,206 matches
-
lui 1185 și începuturile primăverii anului 1186. În vara anului 1186, Isac Anghelos a plecat, el însuși, împotriva răsculaților, în timp ce Petru și Asan, învinși la început, au trecut la miazanoapte de Dunăre pentru a cere ajutor de la cumanii aflați în Câmpia Română. Împăratul bizantin, pătrunzând în regiunea răsculaților și neîntâlnind nici o rezistență, pe de o parte, încrezându-se în asigurările de supunere ale localnicilor întâlniți în cale, pe de altă parte, s-a mulțumit cu distrugerea prin foc a grânelor și
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
a Facultății de Filozofie și Litere a Universității din București între anii 1933 și 1940, având printre profesori pe iluștrii înaintași ai geografiei românești Simion Mehedinți, George Vâlsan, Constantin I. Brătescu și Vintilă Mihăilescu. O promițătoare activitate științifică, ancorată în câmpia natală a Olteniei, este întreruptă pe perioada celui de-al doilea război mondial. În anii 1944-1945 se află în Armata I-a pe frontul de Vest, luptând pentru recucerirea Ardealului de Nord sub conducerea generalului Macici, ca reporter de front
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
front. A condus ziarul "Avântul", și a fost decorat cu Crucea României cu spade. A absolvit cu succes facultatea, susținând la 20 octombrie 1940 lucrarea de licență cu mențiunea "magna cum laude". Va realiza apoi o remarcabilă teză de doctorat: ""Cîmpia Olteniei. Studiu geomorfologic, cu privire specială asupra cuaternarului"", susținută în iunie 1948, recompensată cu mențiunea "foarte bine cu distincție", având drept conducător pe prof. Vintilă Mihăilescu, iar ca președinte al comisiei pe cunoscutul geolog, profesorul Miltiade Filipescu. Publicată în 1957
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
a rezultatelor cercetărilor sale de teren, ale analizelor de hartă, intervențiile sale în dezbaterea unor aspecte controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor păstrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare. Orizontul său de cercetare început cu "Cîmpia Olteniei" se lărgește la întreaga Câmpie Română - căreia îi consacră, în 1976, o sinteză a cercetărilor de teren a unei bogate informații de specialitate, între care se detașează forajele, analizele sporo-polinice, reconstituirile paleogeografice, servind cu precădere practicienilor, o încercare de
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
ale analizelor de hartă, intervențiile sale în dezbaterea unor aspecte controversate, ca, de exemplu, stratigrafia depozitelor cuaternare, inclusiv a celor păstrătoare de cultură materială sau a celor periglaciare. Orizontul său de cercetare început cu "Cîmpia Olteniei" se lărgește la întreaga Câmpie Română - căreia îi consacră, în 1976, o sinteză a cercetărilor de teren a unei bogate informații de specialitate, între care se detașează forajele, analizele sporo-polinice, reconstituirile paleogeografice, servind cu precădere practicienilor, o încercare de aplicație a concepției sistemice , multicorelative în
Petre Coteț () [Corola-website/Science/316375_a_317704]
-
spiritual a comunității românești de odinioară: biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae” și biserica greco-catolică „Arhanghelul Mihail”. Biserica de lemn ce poartă hramul „Sf.Nicolae” face parte din grupul de monumente ce se regăsesc, într-un număr mai mic, în zona de câmpie a Transilvaniei. Potrivit tradiției, biserica a fost realizată în anul 1751, la care s-a folosit material de la biserica anterioară, aflată pe un alt deal, ea fiind menționată de Micu Clain în conscripția din 1733 și de la o alta, provenind
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuștelnic () [Corola-website/Science/316383_a_317712]
-
Glodeanu-Siliștea este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Buzău, Muntenia, România. Se află în zona sudică, de câmpie, a județului. Originea satului Glodeanu-Siliștea stă într-un vechi sat, denumit "Siliștea Veche", cu aproximativ 600 de case, aflat la câțiva kilometri sud de poziția sa actuală, aproape de Urziceni, pe drumul mare dintre București și Buzău. În secolul al XVIII
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
era aflat pe acest drum, a fost puternic afectat de numeroasele războaie și invazii turcești care i-au determinat pe locuitorii acelui sat să părăsească vechea vatră în preajma anului 1772 și să caute locuri mai ferite în acea zonă de câmpie. Primii care au plecat s-au îndreptat spre nord-est și s-au așezat în lunca râului Sărata într-un loc gloduros, formând satul Glodeanu Sărat; în anul următor, un alt grup s-a îndreptat spre sud și a înființat satul
Glodeanu-Siliștea, Buzău () [Corola-website/Science/316390_a_317719]
-
în prezent în zona de munte unde cerealele (în general orz, ovăz și secară) se cultivă pe suprafețe mici (producția fiind destinată păsărilor de curte). Modul de folosire al acestei unelte ne-a fost descris de un martor ocular din Câmpia Transilvaniei, așa cum aceasta a văzut în curtea propriilor părinți în anul 1930: Spicele erau lovite cu partea mai scurtă, în timp ce lucrătorul ținea cu ambele mâini partea mai lungă a bățului. Din punct de vedere ergonomic și al dinamicii mișcării forma
Îmblăciu () [Corola-website/Science/316479_a_317808]
-
și Theodoric. Armata vizigoților și romanilor au salvat apoi civitas Aurelianorum și l-au obligat pe Attila să se retragă (în iunie 451). Apoi, Aëtius și Theodoric i-au urmărit pe huni și au luptat contra lor în bătălia de pe Câmpiile Catalaunice (lângă Châlons și Troyes, în preajma lui septembrie 451). Visigoții au fost prezenți sub comanda lui Theodoric în flancul drept, dar o forță mai mică a fost prezentă și pe flancul stâng, sub comanda lui Thorismund. Forțele lui Theodoric au
Theodoric I () [Corola-website/Science/322363_a_323692]
-
pentru a trece peste munții. În sfârșit, și această ajutare fuse cea mai mare, el și trupele sale constituiră garda în spate a Cartaginezilor, care se temeau fiind atacați în timpul trecerii lor prin teritoriul galilor numiți Alobrogi.[...] În măsura în care umblaseră pe câmpia, șefii diferiți ai alobrogilor, temându-se cavaleria cartagineză și barbarii care-o escortau, ținuseră la distanță. Dar când armata cartagineză înaintă în pasaje dificile, acești șefi aceiași, [...] luară poziție pe drumul pe care Hannibal trebuiea să se deplaseze. Încercară să
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
marchizul Dino Perrone Compagni și Ulisse Igliori. La 24 octombrie 1922, Mussolini a declarat în fața a 60.000 de oameni la congresul fascist din Napoli: „Programul nostru este simplu: vrem să conducem Italia”. Între timp, Cămășile negre, care au ocupat câmpia Padului, au ocupat toate punctele strategice ale țării. La 26 octombrie, fostul premier Antonio Salandra l-a avertizat pe actualul prim-ministru Luigi Facta că Mussolini a cerut demisia lui și că "il Duce" se pregătea să marșăluiască spre Roma
Marșul asupra Romei () [Corola-website/Science/322490_a_323819]
-
Drept recompensă pentru actele lor de curaj extraordinar, popoarele din Ashan au decis să-i facă ... sclavi! În timpul celei de-a Doua Eclipse, Orcii și-au câștigat libertatea și s-au împărțit în trei triburi distincte: unii în nord-est, până la câmpiile din Ranaar, alții s-au exilat departe în sud, în deșerturile periculoase din Sahaar, iar restul au navigat spre sud-est, pe Marea de Jad, unde au întemeiat o țară în insulele Pao. A trecut aproape un secol de când orcii și-
Might amp; Magic: Heroes VI () [Corola-website/Science/322502_a_323831]
-
controleze politic tot ținutul nemorților. Mai departe el plănuiește să supună întreg continentul. După o perioadă, în mijlocul bătăliei contra nemorților, eroii Gem, Gelu, Yog și Crag Hack se unesc pentru a lupta contra amenințării. Ei stabilesc să se întâlnească în câmpiile din Bragden, dar cad într-o ambuscadă provocată de Sandro însuși și sunt forțați să fugă. Mai târziu, după ce își adună iar trupele, Yog decide să găsească componentele artefactului "Alianța Angelică" (), o sabie foarte puternică care să-i ajute în
Heroes of Might and Magic III: The Shadow of Death () [Corola-website/Science/322508_a_323837]
-
de-a lungul țărmului Oceanului Arctic între gurile de vărsare a fluviilor Enisei și Lena, spre interiorul continentului este limitat de Platoul Anabar și Platoul Siberian Central. cuprinde regiuni situate între Oceanul Arctic la nord și Platoul Siberian Central la sud, Câmpia Siberiei de Vest la vest. Regiuni cuprinse între cursurile fluviilor Lena la est și Enisei la vest. Regiunea centrală fiind Depresiunea Taimyr, la nord de acesta fiind peninsula Taimyr și la sud munții Bikarka. Ținutul nu poate fi delimitat clar
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
la est și Enisei la vest. Regiunea centrală fiind Depresiunea Taimyr, la nord de acesta fiind peninsula Taimyr și la sud munții Bikarka. Ținutul nu poate fi delimitat clar mai ales spre vest, unde regiunea se continuă aproape neobservat cu Câmpia Siberiei de Vest, singurul indiciu fiind cursul lui Ob la nord de munții Ural. Limita de est, va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
cu Câmpia Siberiei de Vest, singurul indiciu fiind cursul lui Ob la nord de munții Ural. Limita de est, va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră, în nord fiind solul înghețat permanent, ceea ce face ca solul să aibă o umiditate scăzută permițând numai dezvoltarea mușchilor
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
lui Ob la nord de munții Ural. Limita de est, va fi delimitată clar de delta lui Lena, ca și de lanțul de nord al munților Verkhoyansk. În zona centrală a Câmpiei Siberiei de Nord, altitudinea nu depășește 754 m. Câmpia Siberiei de Nord este o regiune de smârc cu vegetație de tundră, în nord fiind solul înghețat permanent, ceea ce face ca solul să aibă o umiditate scăzută permițând numai dezvoltarea mușchilor și lichenilor. Ape curgătoare mai mici: Pjassina, Cheta, Kotui
Câmpia Siberiei de Nord () [Corola-website/Science/316868_a_318197]
-
este format dintr-o câmpie întinsă, Podișul Mikatahara în sud și o zonă muntoasă în nord. Acestea sunt mărginite de Lacul Hamana la vest, râul Tenryu la est, si Oceanul Pacific la sud. Climă în sudul lui este blândă, cu foarte puțină zăpadă iarnă. Cu toate
Hamamatsu () [Corola-website/Science/316932_a_318261]
-
lui Vergilius) din Lumea subpământeană Hades Άδης sau așa zisa Lume de Jos (Kato Kosmos), alături de Tartar (Tartaros), locul haotic și sumbru de pedeapsă al celor care au făcut rele și păcătuit față de zei, ca de pildă al Titanilor, și Câmpia asfodelelor, unde duc o existență automată și ștearsă, asemănătoare oarecum cu cea de pe Pământ, cei care au făcut și fapte rele și bune, de o seamă. În Câmpiile Elizee se află pășuni înfloritoare și domnește o veșnică primăvară, nu plouă
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
făcut rele și păcătuit față de zei, ca de pildă al Titanilor, și Câmpia asfodelelor, unde duc o existență automată și ștearsă, asemănătoare oarecum cu cea de pe Pământ, cei care au făcut și fapte rele și bune, de o seamă. În Câmpiile Elizee se află pășuni înfloritoare și domnește o veșnică primăvară, nu plouă, nici nu ninge, nu e frig și nu e cald, iar Zefirul, Zέφυρος, vântul de vest, domolit, aduce o adiere răcoroasă și plăcută - δροσία. Apele râului Lethe (η
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
Zέφυρος, vântul de vest, domolit, aduce o adiere răcoroasă și plăcută - δροσία. Apele râului Lethe (η Λήθη = Uitare) care le parcurg, conțin un nectar νέκταρ care, dacă este băut, face uitate toate necazurile și traumele suferite în existența terestră. Locuitorii Câmpiilor Elizee stau la umbra arborilor de tămâie Mυρτιά și se delectează practicând călăritul, întrecerile atletice, jucând cu zarul sau cântând și dansând. În fruntea acestui tărâm, după cum povestește Pindar, ar sta însuși Cronos, după ce a fost adus încoace, adormit cu
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
cu licoarea methύ, în căsnicie cu Rhea, sau judecătorul Radamant, fratele lui Minos (și soția sa Alcmena), sau amândoi (Pindar O1 II61 fragm.95). După alte surse, ținutul ar fi condus de Kadmos, alături de soția sa, Harmonia. În așa numita Câmpie a Sosirii πεδιάδα της άφιξης, cei morți sunt judecați de cei trei judecători Minos, Radamanthus și Aiacus (Eakos) și trimiși, după caz, în Tartar, în Câmpia Asfodelelor sau în Elysium (Vergilius, Eneida 6.541). Câmpiile Elizee sunt descrise, între altele
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
surse, ținutul ar fi condus de Kadmos, alături de soția sa, Harmonia. În așa numita Câmpie a Sosirii πεδιάδα της άφιξης, cei morți sunt judecați de cei trei judecători Minos, Radamanthus și Aiacus (Eakos) și trimiși, după caz, în Tartar, în Câmpia Asfodelelor sau în Elysium (Vergilius, Eneida 6.541). Câmpiile Elizee sunt descrise, între altele, în Odiseea lui Homer în cuvintele adresate de Proteus lui Menelau (Odiseea 4.563-568). Insulele celor Fericiți au fost identificate uneori cu Insulele Canare, iar Insula Albă
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
sa, Harmonia. În așa numita Câmpie a Sosirii πεδιάδα της άφιξης, cei morți sunt judecați de cei trei judecători Minos, Radamanthus și Aiacus (Eakos) și trimiși, după caz, în Tartar, în Câmpia Asfodelelor sau în Elysium (Vergilius, Eneida 6.541). Câmpiile Elizee sunt descrise, între altele, în Odiseea lui Homer în cuvintele adresate de Proteus lui Menelau (Odiseea 4.563-568). Insulele celor Fericiți au fost identificate uneori cu Insulele Canare, iar Insula Albă Leukos - cu Insula Șerpilor din Marea Neagră, care ar fi
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]