15,220 matches
-
ale maturității mijlocii constă în a-ți exersa capacitatea de a accepta proximitatea suferinței. Și, într-adevăr, vârsta adultă medie este populată de o multitudine de evenimente stresante, unele care se configurează ca autentice traume (decesul părinților, al partenerului de cuplu sau al altor persoane dragi, plecarea copiilor de acasă, pensionarea etc.) și care amprentează semnificativ nu numai starea de sănătate, ci și configurația psihologică. Fără îndoială, vârsta adultă mijlocie se acompaniază în plan fizic de schimbări inerente, chiar dacă acestea se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
92-106. Șchiopu, U.; Verza, E. (1997), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București. Tennant, M. (1988), Psychology and Adult Learning, Routledge, Londra. Tourrete, C.; Guidetti, M. (2002), Introduction à la psychologie du développement, A. Colin, Paris. Turliuc, M.N. (2004), Psihologia cuplului și a familiei, Editura Performantica, Iași. Verza, E.; Verza, F.E. (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București. Wlodkowski, R.J. (1999), Enhancing Adult Motivation To Learn, Josey-Bass, San Francisco. Wolf, P. (2004), L’alimentation au secours de la vie, Gereso, Paris. *** (2000
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a-și întemeia o familie, de a găsi un mentor care să-i îndrume pașii. La rândul său, Havinghurst (apud Hughes, 1996) consideră că instalarea maturității presupune realizarea de către individ a unui număr de opt teme: alegerea unui partener de cuplu, exersarea unor strategii de conviețuire cu acesta, dobândirea rolului de părinte, dezvoltarea unor capacități optime de educație a copiilor, administrarea căminului, activarea în cadrul unei profesii, găsirea unui loc în comunitatea de care aparține, dezvoltarea vieții sociale prin angajarea în prietenii
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
volumului și a distributivității atenției. Afectivitatea tânărului adult este de o bogăție și o intensitate particulară, iar efervescența dinamicii hormonale asigură un apetit sexual adeseori debordant. Vârsta tinereții este agrementată probabil de cele mai multe evenimente existențiale. Găsirea unui partener stabil de cuplu, respectiv căsătoria se plasează printre cele mai importante, alături de realizarea profesională. Savurând deliciile oferite de independența individuală, tinerii din Occident au provocat o scădere drastică a numărului de căsătorii în deceniul al șaptelea al secolului XX, ceea ce a determinat autoritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a uniunii libere) între parteneri, dar și experimentarea unui număr mai mare de relații afective sau chiar a ipostazei de celibatar. În acest context, așa cum observa J.C. Kaufmann (apud Aubry, 2005, p. 130), „căsătoria nu mai este evenimentul fondator al cuplului”. Deși căsătoria a fost deposedată de însemnele sacralității cu care se împăuna odinioară, ea se obstinează să rămână în inconștientul colectiv ca o lagună de siguranță și comuniune, ca o valoare certă printre atâtea decoruri schimbătoare, chiar dacă regulile și ierarhiile
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ca instituția cea mai rezistentă și mai longevivă a omenirii. O interesantă și plauzibilă viziune despre modul cum ne alegem partenerul de viață o oferă J. Urdry (apud Sigelman, Shaffer, 1995), prin modelul filtrului. Concret, procesul de coagulare a unui cuplu presupune traversarea unor secvențe, fiecare implicând îndeplinirea unei condiții care „irigă” continuarea drumului. Fără a detalia, aceste filtre sunt următoarele: proximitatea spațială (ceea ce înseamnă că întâlnirea repetată cu o persoană stimulează deschiderea afectivă față de aceasta), atractivitatea fizică (o condiție importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pozitive), similitudinea mediului sociocultural (adică în ceea ce privește mediul lor de proveniență, nivelul de școlarizare, statutul profesional), similaritatea atitudinal-valorică a potențialilor parteneri (adică de principii, mentalități, activități de loisir, o condiție decisivă îndeosebi la debutul relației, deoarece, pe măsuratrecerii anilor, membrii unui cuplu partajează tot mai multe trăsături comune) și, în fine, complementaritatea psihofizică dintre ei. Cu privire la dimensiunea din urmă, Mitrofan și Ciupercă (1997) au demonstrat că prezența unei complementarități de tip tradițional, în care bărbatul domină, iar femeia acceptă postura de subordonat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și Ciupercă (1997) au demonstrat că prezența unei complementarități de tip tradițional, în care bărbatul domină, iar femeia acceptă postura de subordonat, asigură un menaj mai stabil decât situația inversă. În fine, ultimul filtru depistat de Urdry pentru cristalizarea unui cuplu stabil se referă la dorința și disponibilitatea celor doi de a se angaja efectiv în relația respectivă. De obicei, orice iubire poate fi stadializată astfel (Aubry, 2005): - etapa întâlnirii și a idealizării, când șocul iubirii provoacă acel fenomen decristalizare, identificat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
frecvente despărțiri; - etapa alegerii demarează când cei doi parteneri au forța de a continua drumul împreună, asumându-și reciproc dezamăgirile și diluțiile respective. Este momentul când, liberă de iluzii, îndrăgostirea cedează locul iubirii. În continuare,longevitatea întru autenticitate a unui cuplu este alimentată de capacitatea partenerilor de a reinventa mereu relația și de a nu depune armele în fața inexorabilelor platitudini și uzuri. Debutul parentalității este un alt eveniment crucial, ce definește, adeseori, vârsta tinereții, generând multiple consecințe atât asupra cuplului, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
unui cuplu este alimentată de capacitatea partenerilor de a reinventa mereu relația și de a nu depune armele în fața inexorabilelor platitudini și uzuri. Debutul parentalității este un alt eveniment crucial, ce definește, adeseori, vârsta tinereții, generând multiple consecințe atât asupra cuplului, cât și a fiecărui partener. Ne plasăm în descendența ideativă propusă de Mucchielli (1974), care vorbește despre existența unui număr de patru faze în evoluția cuplului marital: cea a „lunii de miere” (de la câteva săptămâni la aproximativ un an); a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
un alt eveniment crucial, ce definește, adeseori, vârsta tinereții, generând multiple consecințe atât asupra cuplului, cât și a fiecărui partener. Ne plasăm în descendența ideativă propusă de Mucchielli (1974), care vorbește despre existența unui număr de patru faze în evoluția cuplului marital: cea a „lunii de miere” (de la câteva săptămâni la aproximativ un an); a existenței conjugal angajate (care vizează o perioadă cuprinsă între cinci și șapte ani, când în mariajul respectiv nu au apărut încă copiii); a căutării stabilității și
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
respectiv nu au apărut încă copiii); a căutării stabilității și organizării pe termen lung (durează între cinci și șapte ani și 15 și 20 ani, când, odată cu nașterea copiilor, relația conjugală se construiește pe noi dimensiuni) și cea a îmbătrânirii cuplului (după 15-20 de ani de căsătorie). Putem observa că nașterea copiilor corespunde cu cea de-a treia etapă, când, de fapt, cuplul devine o familie în adevăratul sens al cuvântului. Există opinii conform cărora, concomitent cu apariția primului copil, asistăm
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și 20 ani, când, odată cu nașterea copiilor, relația conjugală se construiește pe noi dimensiuni) și cea a îmbătrânirii cuplului (după 15-20 de ani de căsătorie). Putem observa că nașterea copiilor corespunde cu cea de-a treia etapă, când, de fapt, cuplul devine o familie în adevăratul sens al cuvântului. Există opinii conform cărora, concomitent cu apariția primului copil, asistăm la o diminuare constantă a satisfacției maritale (Reibstein și Richards, apud Birch, 2000). Alți autori vehiculează ideea unui traseu fluctuant al satisfacției
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
vârsta preșcolară, crește puțin până la debutul școlarității, descrește considerabil în adolescență, apoi se angajează pe un versant evident ascendent după ce ultimul copil părăsește căminul familial (Rollins și Cannon, apud Turliuc, 2004). Din păcate, când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani de la căsătorie (Reiss, apud Munteanu, 2004), fiind mai afectate cuplurile care s-au căsătorit înainte de 20 de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
când inerentele conflicte ce tulbură climatul oricărui cuplu conjugal nu sunt gestionate sapiențial și în timp util, unele căsnicii eșuează prin divorț. Rata divorțialității atinge un maximum în primii șapte ani de la căsătorie (Reiss, apud Munteanu, 2004), fiind mai afectate cuplurile care s-au căsătorit înainte de 20 de ani. Așa cum observă White (apud Birch, 2000), identitatea tinereții se definește nu numai printr-o diluare a interesului față de sine și o deschidere față de semeni(inclusiv față de vitregiții vieții), dar și prin sporirea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ale maturității mijlocii constă în a-ți exersa capacitatea de a accepta proximitatea suferinței. Și, într-adevăr, vârsta adultă medie este populată de o multitudine de evenimente stresante, unele care se configurează ca autentice traume (decesul părinților, al partenerului de cuplu sau al altor persoane dragi, plecarea copiilor de acasă, pensionarea etc.) și care amprentează semnificativ nu numai starea de sănătate, ci și configurația psihologică. Fără îndoială, vârsta adultă mijlocie se acompaniază în plan fizic de schimbări inerente, chiar dacă acestea se
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
92-106. Șchiopu, U.; Verza, E. (1997), Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București. Tennant, M. (1988), Psychology and Adult Learning, Routledge, Londra. Tourrete, C.; Guidetti, M. (2002), Introduction à la psychologie du développement, A. Colin, Paris. Turliuc, M.N. (2004), Psihologia cuplului și a familiei, Editura Performantica, Iași. Verza, E.; Verza, F.E. (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Humanitate, București. Wlodkowski, R.J. (1999), Enhancing Adult Motivation To Learn, Josey-Bass, San Francisco. Wolf, P. (2004), L’alimentation au secours de la vie, Gereso, Paris. *** (2000
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Clever pentru Stein.. Actorul acesta conduce el însuși regizorul către zone care, altfel, nu i-ar fi fost accesibile, el îi revelă teritorii inaccesibile, și, de aceea, doar împreună se împlinesc. Liviu Rozorea și Alexa Visiarion au constituit un asemenea cuplu. Mai târziu, la Cluj, admiram cealalată față a lui Alexa, de astă dată regizor rafinat, atent la eleganța unei lumi ce se scufundă în tristețe cu toate că, în aparență, totul i-ar fi permis să se salveze: Alexa aici se afilia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Pentru ca fata să-i vorbească despre: Ana Karenina... și Cehov... și Esenin... ba și Dostoievski, Nastasia Filippovna, Nastia, Idiotul... Putem găsi în Ana stări, senzații, uneori chiar personaje (cum este piticul majordom al Casei Scânteii sau saltimbancii invitați pe pontonul cuplului Albulescu-Vișan) care ne redeșteaptă memoria neorealismului sau a suprarealismului sau pasiunea marii literaturi. Foarte interesantă și, recunosc, emoționantă pentru mine este trimiterea expresă pe care Alexa Visarion o face la filmul său Înghițitorul de săbii, prin personajele interpretate de Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dramei ce avea să pecetluiască un destin. Apa, ca un drum curgător, primordial, depozitar al bunelor și relelor pământului. Apa... în care se scaldă, în care aleargă, în care se cufundă... Tot apa îngăduie și pontonul pe care renasc amintirile cuplului odioasei echipe interpretate de Mircea Albulescu și Dorel Vișan. Este impresionantă economia de mijloace cu care Mircea Albulescu joacă senectutea personajului, altădată feroce, păstrându-i însă expresia torționarului. La fel, maestru al nuanțelor, Dorel Vișan este vital și puternic, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
său, Sile, care își abordează fiul cu apelativul "boule" (reminiscență din anii în care tatăl său era un profesionist al reeducării), dar, din acest flash-back aflăm că în Securitate era unul dintre șefii de temut. Așa se explică de ce azi cuplul Albulescu-Vișan este atât de bine sudat. Complicitățile din trecut nu se răsfrâng însă doar în relațiile interpersonale, ci și în structura de sistem, funcționând cu și mai mult succes după decembrie 1989. Și mă refer acum la al doilea palier
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
occidental. Luând-o înaintea criticii noastre literare, Alexa Visarion ni l-a revelat pe Caragiale nuvelistul ca precursor al curentului realist-magic. Dincolo de nivelul primar al story-ului, Înainte de tăcere oferă simultan o dramă a însingurării și a iubirii ratate, a fracturii cuplului, a patimei distrugătoare, a înavuțirii și a geloziei maladive. Pe ecran, drama unui gospodar înstărit și a nevestei care îl luase de bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al triunghiului adulterin. Deși îmbogățit cu precise sugestii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
1998) față de victimă, de către factorul responsabil, deși nu agresor de data aceasta. Neglijarea cauzată de ignoranță sau de un anumit context cultural care promovează conduite specifice în raporturile interumane (cum ar fi: raporturile dintre părinți și copii, dintre partenerii de cuplu) poate provoca victimei la fel de multe neajunsuri ca și agresiunile violente. Un important aspect al definirii violenței este cadrul cultural. Reprezentarea socială cu privire la violență, specifică unei anumite culturi influențează recunoașterea violenței, raportarea față de ea, tolerarea sau chiar promovarea ei. într-un
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
internaționale privind sexul autorilor unor acte de violență, precum și statisticile privind sexul prizonierilor din închisori pledează pentru aceste afirmații. Kevin Brown (2004)2 adaugă încă un argument pentru a avea o lege a violenței domestice în favoarea femeii: faptul că, în cuplu, femeia nu-și abandonează partenerul de viață odată ce capacitatea acestuia de a-și îndeplini funcțiile de partener și părinte slăbește prin boală, în vreme ce bărbatul părăsește adeseori femeia bolnavă. Afirmația se face în baza unor statistici. Dacă privim violența având ca
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
nu avem o definiție globală a violenței în vreme ce suntem tot mai expuși la o globalizare a violenței. într-o abordare ecosistemică, așa cum este cea concepută de Bronfenbrenner (1979), violența ar necesita definiții specifice nivelului de manifestare: în microsistem (violența în cuplu, violența în familie, abuzul și neglijarea copilului, abuzul persoanelor de vârsta a treia, membri ai familiei); în mezosistem (violența la locul de muncă, violența în școală, violența ritualurilor de inițiere în anumite grupuri); în exosistem (violența în comunitate, în spații
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]