14,960 matches
-
una și în ce privește ființa ei și în ce privește începutul ei și în ce privește superioritatea ei. Biserica, deci, care și are temeiul în Testamentele ei proprii, dar mai bine spus, într-un singur Testament, care străbate diferite timpuri, adună, prin voința unui singur Dumnezeu, prin un singur Domn, la unitatea unei singure credințe (Efes. 4, 13), pe cei de pe acum rânduiți, pe cei pe care Dumnezeu mai dinainte i-a hotărât că vor fi drepți, pentru că i-a cunoscut înainte de întemeierea lumii. Dar și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
veșnică (In. 6, 54)”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 727-728) „... Cuvintele cele auzite de către Moisi din rugul cel de foc: Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov și Dumnezeul părinților tăi, înseamnă că chiar dacă aceia au murit ei rămân și sunt, chiar și după moarte, oamenii lui Hristos. Căci ei singuri, cei dintâi dintre toți oamenii, s-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 727-728) „... Cuvintele cele auzite de către Moisi din rugul cel de foc: Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov și Dumnezeul părinților tăi, înseamnă că chiar dacă aceia au murit ei rămân și sunt, chiar și după moarte, oamenii lui Hristos. Căci ei singuri, cei dintâi dintre toți oamenii, s-au ocupat cu căutarea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 727-728) „... Cuvintele cele auzite de către Moisi din rugul cel de foc: Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov și Dumnezeul părinților tăi, înseamnă că chiar dacă aceia au murit ei rămân și sunt, chiar și după moarte, oamenii lui Hristos. Căci ei singuri, cei dintâi dintre toți oamenii, s-au ocupat cu căutarea și aflarea lui Dumnezeu
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 727-728) „... Cuvintele cele auzite de către Moisi din rugul cel de foc: Eu sunt Cel ce sunt, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov și Dumnezeul părinților tăi, înseamnă că chiar dacă aceia au murit ei rămân și sunt, chiar și după moarte, oamenii lui Hristos. Căci ei singuri, cei dintâi dintre toți oamenii, s-au ocupat cu căutarea și aflarea lui Dumnezeu: Avraam, care a fost
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
posesiune, dar și filantropie, justiție, ordine), a privi divinul ca suprem administrator al bunurilor omenești, de la cele mai nobile pînă la cele mai banale, a-l concepe ca intendent al tuturor sensurilor și treburilor publice și private pe scurt, un Dumnezeu căruia i se conferă doar atîta transcendență cît să rezolve satisfăcător problemele creaturii sale. Chiar în epocile de maturitate religioasă, via affirmativa, necomplementată de via negativa, ar fi riscat să reducă divinul la o condiție subalternă : a-l aprecia, căuta
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
crescîndă a acestui tip de gîndire a condus la nașterea mentalității moderne, ea fiind caracterizată printr-un raport față de real întemeiat pe postulatul unui Dumnezeu ascuns ori al unui Dumnezeu mort. Dar, în fond, modernitatea nominalistă postulează înainte de toate un Dumnezeu ininteligibil, de care cunoașterea umană se poate dispensa, pe care ea se decide să îl piardă din vedere. După cîteva secole, din transcendența preaseparată de lume a divinului a decurs principiul laicității tari (à la française): Dumnezeu este separatul; el
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
straniu, străin, care, străduindu-se să sfîșie vălul convențiilor, ajunge să fie considerat primejdios Contemplativul căruia Philon din Alexandria îi recomandă xeniteia, înstrăinarea și călătoria în vid2, fără scop terestru, ca și omul sfînt al Antichității tîrzii sau omul lui Dumnezeu medieval nu se lasă situați, confirmați, modelați de ordinea și de ordinele societății. Iată sursa autorității lor de vîrf asupra comunității, o autoritate percepută într-o oarecare măsură ca trans lumească, fiindcă nu derivă de la nici o instanță instituțională, laică sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
chiar actul autotranscenderii sale. Peisajul lumii are ca substrat mișcarea divinului care se depășește pe Sine spre Sinele lui misterios. Abia în spațiul făcut posibil prin această mișcare de transcendere lucrează Creatorul, stabilind principiile creației, manifestîndu-se în mod afirmativ, instaurator. Dumnezeu creator apare ca un atribut al lui Dumnezeu în actul transcenderii sale. întregul existenței universale capătă loc pe o fărîmă din interioritatea divină de unde Dumnezeu s-a retras, lăsîndu-și acolo urmele : urme care înseamnă posibilitatea de a raporta existența la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pentru că, în ciuda unor încercări nefondate de a-l localiza în Ebla sau în Mesopotamia, zeul Yhwh nu este atestat în niciun cult semitic anterior mileniului I î.C. Conform povestirii biblice, strămoșii lui Israel ar fi cunoscut adevăratul nume al dumnezeului lor doar începând cu Moise (Ex 3,13-15; 6,2-8); problemele asupra istoricității narațiunilor Exodului ne recomandă să nu atribuim relevanță istorică fragmentelor biblice în chestiune, pentru că ele răspund în principal unor interese teologice. Bazându-se pe mărturia unor texte
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
zei („monolatrie teritorială”), ba mai mult, recunoșteau dreptul fiecărui popor să aibă o divinitate protectoare proprie. O altă mărturie foarte clară a acestei concepții ne parvine din discursul lui Iefte adresat moabiților redat în Jud 11,23-24: „Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpânești [țara] lor? Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemoș, dumnezeul tău?” sau de discursul atribuit curtenilor arameeni în 1Rg 20,23: „Dumnezeul
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lui Iefte adresat moabiților redat în Jud 11,23-24: „Acum, întrucât Domnul Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpânești [țara] lor? Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemoș, dumnezeul tău?” sau de discursul atribuit curtenilor arameeni în 1Rg 20,23: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților; de aceea au fost mai puternici decât noi, dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Dumnezeul lui Israel i-a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpânești [țara] lor? Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemoș, dumnezeul tău?” sau de discursul atribuit curtenilor arameeni în 1Rg 20,23: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților; de aceea au fost mai puternici decât noi, dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei”, în care este clară concepția religioasă a timpului conform căreia protecția divină
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a alungat pe amorei dinaintea poporului său Israel, tu vrei să stăpânești [țara] lor? Oare nu stăpânești ceea ce ți-a dat să stăpânești Chemoș, dumnezeul tău?” sau de discursul atribuit curtenilor arameeni în 1Rg 20,23: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților; de aceea au fost mai puternici decât noi, dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei”, în care este clară concepția religioasă a timpului conform căreia protecția divină este activă numai în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în care suveranul se autodefinește „rege just și drept” (astfel scrie regele Yehimilk din Biblios într-o inscripție din secolul al X-lea î.C.), putem aminti cazul paradigmatic al regelui înțelept Solomon sau descrierea exemplară conținută în Ps 72: „Dumnezeule, dă regelui tău judecățile tale și fiului regelui dreptatea ta; și el va judeca pe poporul tău cu dreptate și pe săracii tăi cu nepărtinire”. La nivelul divin se pot aminti psalmii imnici (Ps 96, 97, 98, 99 etc.) în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Is 6,1-11; cf. și Dan 7,9-10, deși este un text mai tardiv). În unii psalmi este transmisă și mai clar această idee religioasă. De exemplu, Ps 82 începe astfel: „Dumnezeu se înalță în adunarea sa, el judecă în mijlocul dumnezeilor” și continuă descriindu-l pe Yhwh care, după ce le-a mustrat pe celelalte ființe divine să conducă lumea cu dreptate, le anunță ruina și distrugerea ce va veni. Imnul din Ps 89 laudă maiestatea divină prin următoarele cuvinte: „Cerurile laudă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Yhwh? Cine este asemenea cu Yhwh între fiii zeilor? Dumnezeu este înfricoșător în sfatul celor sfinți, mare și de temut peste toți cei care îl înconjoară”. Doar într-o epocă succesivă această teologie va fi considerată incompatibilă cu credința în Dumnezeul unic; celelalte ființe divine care îl înconjoară pe Yhwh în consiliul său de curte vor deveni simple creaturi, degradate la nivelul intermediar între lumea divină și cea umană, așa cum ne arată uzuala înlocuire a locuțiunii benê ’ēlîm (lit. „zei”) cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
primele capitole din Cartea lui Ezechiel. Zeul Yhwh așezat pe tron, foarte probabil, era și destinatarul unui cult public prin intermediul procesiunilor sau ceremoniilor de întronare precum par să facă trimitere Ps 24,7-10 sau Ps 68,25-26: „Apare alaiul tău, Dumnezeule, alaiul Dumnezeului și regelui meu, în locul cel sfânt”. Și mai explicit pare Ps 47,6-9: „Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie, Domnul se înalță în sunete de trâmbiță. [...] Dumnezeu stăpânește peste popoare, Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
din Cartea lui Ezechiel. Zeul Yhwh așezat pe tron, foarte probabil, era și destinatarul unui cult public prin intermediul procesiunilor sau ceremoniilor de întronare precum par să facă trimitere Ps 24,7-10 sau Ps 68,25-26: „Apare alaiul tău, Dumnezeule, alaiul Dumnezeului și regelui meu, în locul cel sfânt”. Și mai explicit pare Ps 47,6-9: „Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie, Domnul se înalță în sunete de trâmbiță. [...] Dumnezeu stăpânește peste popoare, Dumnezeu stă pe tronul său cel sfânt”. Puternicul caracter
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
utilizat ne trimite imediat la descrierea zeului furtunii din textele de la Ugarit unde Baal este definit ca stăpân al forțelor naturii a cărui voce e ca un tunet puternic. La fel, Ps 29,3-11: „Glasul lui Yhwh este peste ape, Dumnezeul slavei tună. Glasul lui Yhwh despică cedrii, Yhwh zdrobește cedrii Libanului” sau Ps 18,14: „A tunat din cer Yhwh, Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul”. Imaginea puterii și dominării forțelor naturii este utilizată pentru a sugera puterea pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pradă panicii: „Yhwh, când ieșeai din Seir, când ai mers din câmpia Edom, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat și norii au lăsat să cadă ploaia. Munții s-au clătinat înaintea lui Yhwh, așa și Sinaiul înaintea lui Yhwh, Dumnezeul lui Israel” (Jud 5,4-5) sau „Au înălțat râurile, Yhwh, au înălțat râurile glasul lor, au înălțat râurile vuietul lor. Dar mai puternic decât vuietul apelor nenumărate și decât vuietul valurilor puternice ale mării este Yhwh în înaltul cerului” (Ps
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a dus-o afară din Ierusalim” asumă o mare valoare documentară dacă îl punem în relație cu interzicerea deuteronomică din Dt 16,21 datată în aceeași epocă: „Să nu plantezi pentru tine nici o așeră, nici un stâlp sacru lângă altarul Domnului Dumnezeului tău pe care ți l-ai făcut”. Este limpede că, dacă autorul Cărții Deuteronomului a prevăzut o astfel de interzicere, trebuie să fi existat în decursul timpului și o asemenea practică condamnată. Aceste câteva fragmente biblice, interpretate în contextul lor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
arată influența asiriană (cf. Fig. 6; HAE, vol. II/2, n.3.1; Keel, Uehlinger, 1992, pp. 385-389). Excursus 1 Dezvoltarea monoteismului Termenul „monoteism”, intrat de mult în vocabularul obișnuit al limbilor europene, se referă la dogma existenței unui unic Dumnezeu, proprie celor trei mari religii actuale: ebraismul, creștinismul și islamul. Monoteismul se opune politeismului, adică credinței în existența mai multor divinități, deseori constituite organic într-un panteon. Știința modernă a istoriei religiilor a inventat o serie de alți termeni intermediari
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
religiilor a inventat o serie de alți termeni intermediari care, pentru a spune așa, descriu situații aflate la jumătatea drumului dintre pozițiile citate. Între acestea amintim „henoteismul”, adică postura celor care, deși admit pluralitatea divinităților, recunosc supremația doar a unui dumnezeu, și „monolatria”, care desemnează cultul unei singure divinități, fără a exista o negație teoretică a celorlalte divinități. Toți acești termeni au fost subiectul unor explicații ulterioare, dar, datorită limitelor acestei cărți, mă voi mărgini la această listă concisă. Studiile despre
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
asociat cu adorarea lui Yhwh, și prezența în unele nume de persoană a elementelor teofore, precum „aurora” (šḥr) și „lumina” (nwr), sunt alte dovezi ale cultelor astrale. Capitolul 4 Cultul După cum ne informează Biblia și arheologia, vechii evrei ofereau sacrificii Dumnezeului lor în sanctuarele din Iuda și Israel. Pentru a avea o imagine directă despre cult în perioada regatelor lui Israel și Iuda, nu e suficientă mărturia legislației cultuale din cărțile biblice ale Pentateuhului, întrucât ea este produsul uneia sau mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]