15,415 matches
-
aruncat în apă” - a gândit sergentul. Când pârâul dădea semne că se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit de locomotivă ce părea că a pornit din loc cu încărcătură grea. „Hopaaa! Iată-ne și aproape de gară. Să dăm semnal că suntem aproape de obiectiv... Un pitpalac a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a părut că am auzit și scârțâit de saboți de frână. Înseamnă că îi mare activitate în gară. Trebuie să ne apropiem cât putem de mult. Pornește înainte cu mare băgare de seamă! La apariția oricărei situații deosebite, dai semnalul și ne aștepți să judecăm ce-i de făcut. Grupul sergentului Cicoare a pornit. Sergentul mergea în spatele lui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cineva în stânga noastră. Au rămas pe loc, cu urechile vâjâind de atâta încordare...La scurtă vreme, s-au auzit pași de încălțări grele pe pietriș. Asta-i o patrulă. Înseamnă că pe aici pe aproape trece și șoseaua care atinge gara. Trebuie mare grijă, să nu ne zăpsească inamicul. Domn’ sărjănt - a intervenit în vorbă Trestie. Te ascult. După călcătură, se pare că sunt doi. Oare nu putem pune mâna pe ei? Poate mai aflăm câte ceva în plus. Tot chichirezul îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știmă. După cei douăzeci de pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care treceau. Toaibă și cu Trestie pipăiau drumul cu tălpile goale... Nu se auzeau decât zgomotele din gară și călcătura grea a patrulei. Sergentul număra pașii pe care trebuie să-i mai facă: unu... doi... trei... și ieșind pe rambleul mai ridicat al șoselei, le-a tăiat calea. S-au oprit pentru a-și da seama dacă distanța
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întrebat în rusește din ce unitate fac parte și ce misiune are unitatea lor? Spre marea lor surprindere, cel mai „matur” dintre ei a răspuns într-o românească stâlcită, dar românească: Noi eram o cumpanie care faci paza la gara, pod și șușă... Ia te uită, domnule! Ce fel de ruși sunteți voi? - a sărit sergentul, amuzat. Noi trăiam dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce știți - a vorbit locotenentul. Apoi la gara mai apără și trinuri
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
care faci paza la gara, pod și șușă... Ia te uită, domnule! Ce fel de ruși sunteți voi? - a sărit sergentul, amuzat. Noi trăiam dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce știți - a vorbit locotenentul. Apoi la gara mai apără și trinuri împotriva la samaliot. Unde sunt așezate tunurile antiaeriene? La amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Noi trăiam dincolo de Nistru. Aha! Sunteți transnistreni? Bineee. Atunci spuneți tot ce știți - a vorbit locotenentul. Apoi la gara mai apără și trinuri împotriva la samaliot. Unde sunt așezate tunurile antiaeriene? La amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce sunt încărcate trenurile care trec sau vin în gară? La tren este armate. Încotro merge armata? Nu știe noi unde merge, da
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt așezate tunurile antiaeriene? La amiază-zi. Spre România. Ce știți de podul de lângă gară? E minat ori nu? Noi nu știm dacă podul are mina - a râs cel mai tânăr. Cu ce sunt încărcate trenurile care trec sau vin în gară? La tren este armate. Încotro merge armata? Nu știe noi unde merge, da’ merge la vale - a răspuns tânărul. „La vale”, la dânșii înseamnă la sud - a precizat sergentul Cicoare. Și cu ce mai sunt încărcate trenurile? - a întrebat locotenentul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nostru. Noroc, băieți! Grupul sergentului Cicoare s-a pus în mișcare. Doi cercetași au grăbit, pasul pentru a „mirosi” terenul. Au trecut pârâul printr-un loc potrivit cunoscut de prizonier, continuându-și drumul spre magazia cu „amuniție”. Se simțea vecinătatea gării. Unul din cercetașii trimiși înainte s-a întors. Domn’ sărjănt, am dat peste un gard de sârmă ghimpată. Nu-i cine știe ce. Îl putem trece ușor. Vă conduc. Când au ajuns la gard, sergentul a hotărât: Urecheatule, îl iei pe rus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu mai găsea argumente să-l contrazică pe bătrân. După o vreme, acesta a redeschis vorba: Acușica ajungem la Iași și una-două sunt acasă. Tu unde mergi, sergentule? Apoi eu merg tocmai la capătul de sus al țării și din gară mai am vreo doisprezece kilometri până acasă. Asta-i cale nu șagă - a apreciat bătrânul gânditor. Este și n-am ce-i face. Cum o da Dumnezeu... Când au coborât, bătrânul s-a dus să vadă dacă este tren spre
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a lămurit că spre acea parte a țării merge un marfar la care sunt atașate două vagoane de pasageri. Asta se va întâmpla peste un ceas, numai că trebuie să meargă la linia patru, fiindcă nu-l mai trage în gară. Bătrânul l-a ajutat pe Toaibă să ajungă și să urce în vagon... Mergi sănătos, sergentule, și să-ți dea Dumnezeu sănătate, zile bune și belșug în gospodărie!... Apoi Dumnezeu dă, dar în traistă nu-ți pune. Cât despre sănătate
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fără voia lui îi stăruia în minte. Și-a trecut palma peste frunte, lăsând-o să alunece peste ochi. Așa a reușit să alunge vedenia care îl chinuia. Privind apoi pe geam, se gândea la drumul ce îl așteaptă din gară până acasă. „Am puțin noroc că ziua s-o mărit și poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă. După ce am scris Marandei când și cum voi ajunge în gară, o venit ordin să mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
drumul ce îl așteaptă din gară până acasă. „Am puțin noroc că ziua s-o mărit și poate ajung acasă pe lumină. Da’ cu piciorul ista...Cine știe? Anapoda treabă. După ce am scris Marandei când și cum voi ajunge în gară, o venit ordin să mă mai ție o săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
săptămână în spital. Așa că... ia-o pe jos, băiete! Și măcar nu-i zi de iarmaroc, că atunci poate găseam pe vreunul venit la târg cu căruța. Dar așa”... Soarele trecuse de multișor de crucea zilei, când marfarul intra în gară. Toaibă a privit pe geam cu speranța că va zări printre cei de pe peron un consătean. Nici vorbă însă. A coborât și a pornit spre podul de la ieșirea din târg. Toți cei pe care îi întâlnea îl priveau cu mare
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ca de fiecare dată în ultima vreme, s-a oprit în prag, să cerceteze calea spre târg, doar-doar l-o vedea pe Toader venind... Când a primit scrisoarea, ea s-a dus cu sufletul la gură să-l aștepte la gară, dar...n-a venit. S-a dus și a doua și a treia zi, însă în zadar. De atunci, când ieșea din casă sau intra, privirea îi fugea de la sine către șleau... În timp ce cerceta zarea, i s-a părut că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
răzbunarea lor, dar... Dar ce, Toadere băiete? Aș vrea să muncesc undeva, să pot câștiga și eu un gologan, ca tot omul cinstit... Păi știu și eu? Auzeam mai de mult pe unul al lui Scăfârlie că o lucrat în gară la încărcat și descărcat vagoane, da’ era prea greu și s-o lăsat păgubaș. Nu știa ce-i greul cu adevărat, de asta s-o lăsat. Cred că ai dreptate, că după cum știi nu s-o prea dat la treabă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
spus Prispă și pe urmă om vedea. Prispă a spune multe, da’ tu te iei după ce spun alții? Nu mă ieu, dar am să mă duc să aud cu urechile mele... Ce să auzi, Toadere? Ce îmi spune acolo la gară, unde se încarcă și se descarcă vagoane. Da’ ce-i acolo? Cică dacă te primește să încarci și să descarci vagoane, îți dau parale pentru asta. Știu și eu? Până nu merg la târg, nu am de unde să știu adevărul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
om mai ieși și noi din nevoi... În zori de zi, Toaibă a pornit spre târg. După o bucată de cale, s-a așezat pe marginea șanțului, să-și mai domolească durerea din picior... Abia către prânz a ajuns în gară. Bună ziua, om bun! - a dat el binețe unui frânar. Bună ziua. Da’ cu ce treabă pe aici? Apoi caut și eu pe cineva care să-mi spună dacă îi adevărat că aici în gară se primesc oameni care să încarce și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
picior... Abia către prânz a ajuns în gară. Bună ziua, om bun! - a dat el binețe unui frânar. Bună ziua. Da’ cu ce treabă pe aici? Apoi caut și eu pe cineva care să-mi spună dacă îi adevărat că aici în gară se primesc oameni care să încarce și să descarce vagoane. Eu n-oi ști să-ți spun, da’ mergi matale colo la magazia ceea și îl găsești pe șăf. Chirostii îi zice. Șontâcăind printre linii, a ajuns la magazia cu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
la muncă... Când a intrat pe poarta casei, se înserase. Maranda îl aștepta nerăbdătoare să afle ce a făcut la târg. Ai umblat cu folos, Toadere? Apoi Dumnezeu mai are grijă și de cei nenorociți. Am găsit de lucru în gară, după cum îți spuneam. Și cum ai să faci? Ai să bați drumul până la târg și înapoi în fiecare zi? Nici vorbă. Îmi dau ei o cămăruță acolo. Îmi trebuie doar ceva de așternut. Și acasă când mai vii? Vinerea seara
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i s-ar putea întâmpla? Una-i aici acasă și alta-i acolo...” În zori de zi, Toaibă și Maranda, cu bagajele cuibărite în coșul căruței, au pornit spre târg. Au ajuns destul de repede. Ai sosit? - l-a întrebat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la ocnă, Toaibă se ferea să mai vorbească față de mușterii. Își mai deschidea sufletul doar față de crâșmar. Pentru duminică își lua câte o sticlă de rachiu acasă. Avea grijă să ia și una pe care s-o aibă acolo, la gară, pentru când termina lucrul. Toate ar fi fost la locul lor, dar Toaibă se îmbăta crunt în fiecare sâmbătă și duminică. Maranda sărmana îl lua cu binișorul: Nu mai bea, Toadere, că cum vii tu noaptea târziu acasă te-or
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cred mai mari și mai tari ca Dumnezeu. Până într-o zi!... Să lăsăm asta. Mai bine spune ce mai faci tu,Toadere? Apoi nu mă pot plânge, bade Prispă. Muncesc mult, dar am băgat de seamă că oamenii de la gară încep să aibă încredere în mine. Asta-i bine - a apreciat crâșmarul, în timp ce i-a pus dinainte, ca întotdeauna, țoiul cu rachiu. Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu piere, Marandă. Lasă vorbele de șagă și mănâncă ce ți-am pus pe masă. Cred că s-o răcit ca gheața... În ziua plății din săptămâna ce a urmat, șeful magaziei l-a luat de-o parte: Toadere, șeful gării și cu mine am văzut că tu te ții de treabă și că ești om de nădejde. Ne-am gândit să te punem șeful echipei în care lucrezi. Ei? Ce zici? Știu și eu? Doar aveți șef de tură. De ce
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
moale, lipindu-și obrazul de pieptului lui larg și puternic. Erau o singură ființă, străbătută de fiorul împlinirii... Din acea zi, lumina caldă a primăverii i-a alungat lui Toaibă orice urmă de negură din priviri și din suflet. La gară lucra cât doi, cu gândul zburîndu-i mereu spre casă, acolo unde Maranda purta în pântece visul lor... se vedea purtându și mândru feciorul - fiindcă musai flăcău trebuie să fie - de mână pe ulițele satului... D-apoi când a fi să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]