15,139 matches
-
însăși așezată sub semnul "cunoașterii înțelepte". Din această perspectivă, filosofia apare ca o "știință" ce-și reprezintă într-un mod critic, reflexiv, propriul demers, instanțele, mijloacele, agenții, rezultatele sale parțiale, chiar și în momentele dogmatice ale istoriei sale. Aparent, acest ideal are doar o așezare epistemică, referitoare numai la puterea de pătrundere a demersului corespunzător lui în "taina lumii" pe care el, idealul, o face să fie, deoarece este vizat actul cunoașterii prin cunoașterea înfăptuită deja, prin ceea ce epistemologii contemporani numesc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriul demers, instanțele, mijloacele, agenții, rezultatele sale parțiale, chiar și în momentele dogmatice ale istoriei sale. Aparent, acest ideal are doar o așezare epistemică, referitoare numai la puterea de pătrundere a demersului corespunzător lui în "taina lumii" pe care el, idealul, o face să fie, deoarece este vizat actul cunoașterii prin cunoașterea înfăptuită deja, prin ceea ce epistemologii contemporani numesc "contextul justificării" (în deosebire de "contextul descoperirii"). Dar el pare, în același timp, dată fiind rațiunea sa evaluatoare, a se instala și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spațiu omenesc mai convențional, dominat de un scop "practic", acela de "a ști despre lume", pur și simplu; de a ști, mai bine zis, despre mediul în care omul trăiește, în scopul utilizării (manipulării) acestuia potrivit motivațiilor (trebuințelor, dorințelor, intereselor, idealurilor, convingerilor etc.) omenești. El reprezintă astfel, împreună cu demersurile care îl susțin, o structură epistemică și practică legată din înseși motivațiile de supraviețuire a omului în lumea vieții sale, crescută, așadar, pe solul nevoilor umane, deși "materia" din care el este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
care îl susțin, o structură epistemică și practică legată din înseși motivațiile de supraviețuire a omului în lumea vieții sale, crescută, așadar, pe solul nevoilor umane, deși "materia" din care el este alcătuit nu pare a fi de natura acestora. Idealul în cauză afișează o statură diferită de propria sa origine, fiind socotit, de mulți dintre noi, ca având autonomie în spațiul nevoii omenești, ca fiind un act gratuit, potrivit "nefilosofilor", ca avându-și temeiurile în sfera adevărurilor ultime, inaccesibile gesturilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că lucrurile nu stau astfel, neavând dreptatea pe care o pretind nici nefilosofii, nici experții în filosofie, va fi dovedit mai târziu. Oricum, în acest moment, să luăm seama asupra faptului că tot ce a prins chip pe temeiul acestui ideal "a ști de ce știi ceea ce știi" are în primul rând utilitate, fiind, așadar, folositor la ceva, ceea ce înseamnă că originea sa orice lucru păstrând "marca" originii sale, măcar camuflată este de felul nevoii și motivației (al trebuințelor, dorințelor, intereselor, idealurilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideal "a ști de ce știi ceea ce știi" are în primul rând utilitate, fiind, așadar, folositor la ceva, ceea ce înseamnă că originea sa orice lucru păstrând "marca" originii sale, măcar camuflată este de felul nevoii și motivației (al trebuințelor, dorințelor, intereselor, idealurilor, convingerilor etc.). În scopul înnobilării acestui ideal, fie s-au construit fel de fel de ziduri în jurul său, în așa fel încât numai aleșii să le (și să îl) înțeleagă, fie el însuși, bine încropit, cu "carne" pe tot scheletul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
are în primul rând utilitate, fiind, așadar, folositor la ceva, ceea ce înseamnă că originea sa orice lucru păstrând "marca" originii sale, măcar camuflată este de felul nevoii și motivației (al trebuințelor, dorințelor, intereselor, idealurilor, convingerilor etc.). În scopul înnobilării acestui ideal, fie s-au construit fel de fel de ziduri în jurul său, în așa fel încât numai aleșii să le (și să îl) înțeleagă, fie el însuși, bine încropit, cu "carne" pe tot scheletul său armonic articulat, autonom, așadar, față de tulburările
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în nevoie, nu a putut fi ascunsă cu totul privirilor indiscrete ale unora: de fapt, dotați cu instrumente ascuțite, am mai putea vedea și astăzi semnele "naturii umane" înscrise în însăși structura sa. Ar putea fi exclus din alcătuirea acestui ideal elementul "natural"? Se poate arăta filosofia corespunzătoare acestuia doar într-o formă "îngrijită" rațional, fără adumbriri ce par a da seamă de unele "fețe" non-raționale, de exemplu, "filotice"? Și putem da la o parte, fără riscul de a neantiza idealul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideal elementul "natural"? Se poate arăta filosofia corespunzătoare acestuia doar într-o formă "îngrijită" rațional, fără adumbriri ce par a da seamă de unele "fețe" non-raționale, de exemplu, "filotice"? Și putem da la o parte, fără riscul de a neantiza idealul însuși, aspectul său ontologic, oarecum firesc, renunțând la faptul că el presupune ceva ce este, luând în seamă doar miza sa directă în privința exercițiului unor funcții epistemice? Chiar și atunci când concentrăm discursul către arătarea de sine prin propria natură atât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
său ontologic, oarecum firesc, renunțând la faptul că el presupune ceva ce este, luând în seamă doar miza sa directă în privința exercițiului unor funcții epistemice? Chiar și atunci când concentrăm discursul către arătarea de sine prin propria natură atât de amalgamată, idealul în cauză ocupă un loc în orizontul rostirii semnificative despre ceea-ce-este, aceasta reprezentând, cum spuneam mai sus, miza unui demers filosofic, chiar și atunci când se cere ca idealul în cauză să fie depășit. Poate chiar și atunci când tema explicită a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concentrăm discursul către arătarea de sine prin propria natură atât de amalgamată, idealul în cauză ocupă un loc în orizontul rostirii semnificative despre ceea-ce-este, aceasta reprezentând, cum spuneam mai sus, miza unui demers filosofic, chiar și atunci când se cere ca idealul în cauză să fie depășit. Poate chiar și atunci când tema explicită a demersului pe care îl pretinde este însăși cunoașterea, adică puterea de pătrundere în "taina lumii" structurată chiar pe baza funcțiilor sale. Dar dacă filosofia, prin idealul formulat mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cere ca idealul în cauză să fie depășit. Poate chiar și atunci când tema explicită a demersului pe care îl pretinde este însăși cunoașterea, adică puterea de pătrundere în "taina lumii" structurată chiar pe baza funcțiilor sale. Dar dacă filosofia, prin idealul formulat mai sus, este legată de la bun început de faimoasa "problemă a cunoașterii" și în felul acesta ne apar lucrurile în acest moment -, atunci unul dintre interesele explicite ale tematizării filosofice a cunoașterii trebuie să fie chiar "ființa" sa proprie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
întocmite în istoria filosofiei și numite "discipline filosofice". Ne întrebăm, totuși, dacă dintotdeauna filosofia a încercat să dezvăluie temeiurile cunoașterii, evaluându-și neîncetat șansele puterii ei de pătrundere în secretele lumii, făcând din a ști de ce știi ceea ce știi un ideal absolut. Întotdeauna filosofii au simțit impulsul către cercetarea felului în care apare cunoașterea, căpătând astfel o cale bună de cercetare a înseși ființei cunoașterii și, până la urmă, a ființei lumii? Sau există alte idealuri structurante în filosofie, iar acesta este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ști de ce știi ceea ce știi un ideal absolut. Întotdeauna filosofii au simțit impulsul către cercetarea felului în care apare cunoașterea, căpătând astfel o cale bună de cercetare a înseși ființei cunoașterii și, până la urmă, a ființei lumii? Sau există alte idealuri structurante în filosofie, iar acesta este unul subordonat, relativ și neîmplinit în puterea sa de a împinge "inteligibilitatea" filosofică spre întocmirea unor gânduri despre ceea ce se află în lume, despre "lucrurile însele"? Ceea ce putem spune din capul locului este faptul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acesta este unul subordonat, relativ și neîmplinit în puterea sa de a împinge "inteligibilitatea" filosofică spre întocmirea unor gânduri despre ceea ce se află în lume, despre "lucrurile însele"? Ceea ce putem spune din capul locului este faptul că de la Aristotel încoace, idealul în cauză constituie dominanta filosofiei, "chestiunea" care a instituit reconstrucții filosofice semnificative: "sisteme", "concepții", "probleme și soluții", "teorii" etc. De asemenea, mai putem spune că, încă înainte de Aristotel, unul dintre gânditorii socotiți exemplari în privința practicării filosofiei chiar în planul interesului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vorba despre un discurs instituit prin a ști de ce știi ceea ce știi, căci cunoașterea nu este tot una cu recunoașterea, iar temeiurile cunoașterii nu sunt identice cu necunoașterea. Pe de altă parte, ideea tocmai formulată are ea însăși "natura" unui ideal (filosofic). Iar dacă acceptăm diferența dintre cele două idealuri și ea este limpede chiar la nivel strict nominal și formal suntem constrânși să admitem, mai departe, că filosofia s-a dezvăluit, la un moment dat, în două "forme", cea dintâi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
știi ceea ce știi, căci cunoașterea nu este tot una cu recunoașterea, iar temeiurile cunoașterii nu sunt identice cu necunoașterea. Pe de altă parte, ideea tocmai formulată are ea însăși "natura" unui ideal (filosofic). Iar dacă acceptăm diferența dintre cele două idealuri și ea este limpede chiar la nivel strict nominal și formal suntem constrânși să admitem, mai departe, că filosofia s-a dezvăluit, la un moment dat, în două "forme", cea dintâi fiind dominată de idealul exprimat prin "a ști de ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acceptăm diferența dintre cele două idealuri și ea este limpede chiar la nivel strict nominal și formal suntem constrânși să admitem, mai departe, că filosofia s-a dezvăluit, la un moment dat, în două "forme", cea dintâi fiind dominată de idealul exprimat prin "a ști de ce știi ceea ce știi", cealaltă conformă idealului exprimat ca "recunoaștere a necunoașterii". A doua, activă la un moment dat în istoria filosofiei, anume, potrivit ilustrării de mai sus, în momentul "Socrate", va fi trecută, de istorie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la nivel strict nominal și formal suntem constrânși să admitem, mai departe, că filosofia s-a dezvăluit, la un moment dat, în două "forme", cea dintâi fiind dominată de idealul exprimat prin "a ști de ce știi ceea ce știi", cealaltă conformă idealului exprimat ca "recunoaștere a necunoașterii". A doua, activă la un moment dat în istoria filosofiei, anume, potrivit ilustrării de mai sus, în momentul "Socrate", va fi trecută, de istorie, în fundal, devenind, "recesivă" (folosind un cuvânt al lui Mircea Florian
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot servi, pe de o parte, unor motivații pur cognitive, ca simple "cunoștințe" de logică, iar pe de altă parte, unor interese "aplicative", practice. În această din urmă utilitate a unei ierarhii de forme logice bine constituite poate fi recunoscut "idealul" aristotelic al unui instrument de cunoaștere infailibil, care să ne conducă în siguranță către adevăr și către respingerea rezultatelor incorecte ale gândirii; dar putem recunoaște și idealul cartezian și leibnizian al unei științe care să cuprindă doar adevăruri necesare: mathesis
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmă utilitate a unei ierarhii de forme logice bine constituite poate fi recunoscut "idealul" aristotelic al unui instrument de cunoaștere infailibil, care să ne conducă în siguranță către adevăr și către respingerea rezultatelor incorecte ale gândirii; dar putem recunoaște și idealul cartezian și leibnizian al unei științe care să cuprindă doar adevăruri necesare: mathesis universalis. Metoda de constituire a ierarhiei în cauză, odată descoperit fenomenul coparticipării conștiinței (prin actele sale) și obiectului ei (intențional) la orice fapt de cunoaștere, la structura
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
circumscrierea sa local-epistemică; structura logică aporematică: teză antiteză etc.). E drept că dialectica transcendentală nu poate lucra regulativ decât dacă își asumă, "critic", anumite limite și își recunoaște capcanele în care își poate trimite operațiile, adică raționamentele. Paralogismul, antinomia și idealul rațiunii pure exprimă tocmai operațiile raționale prin care este produsă aparența, aproape într-un mod "natural", și doar scoaterea la iveală a sensului lor face cu putință operarea rațională regulativă.102 Dintr-o anumită perspectivă, este vorba aici, la Kant
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv, produce aparență. Întregul spațiu al metafizicii este ocupat de producții dialectice, adică de o cunoaștere aparentă. Kant încearcă să transforme în așa fel dialectica ce a produs, până la el, cunoaștere aparentă (prin paralogism transcendental, antinomii ale rațiunii și prin idealul rațiunii pure) într-un fel de cod de disciplină a folosirii și stabilirii semnificației unor tipuri de judecăți (cele transcendente, al căror obiect, de fapt, este transcendent, dar prezentat ca și cum ar fi un "fenomen", ceva care poate fi dat și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Într-un fel, sursa veritabilă a cunoștinței aparente este reprezentată atât de intelect, cât și de rațiune. Dar în vreme ce intelectul produce aparență prin amfibolia transcendentală, care confundă un obiect al intelectului cu un fenomen, rațiunea produce aparență prin paralogisme, antinomii, "idealul rațiunii pure", tipuri de raționamente care alcătuiesc împreună condițiile de posibilitate ale unei "lumi aparente", nu doar ale cunoașterii aparente. În privința operațiilor propriu-zise de constituire a aparenței și a raporturilor sale cu fenomenul, demersul de față trebuie să-și ia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cel din parte a doua; important pentru demersul de față este faptul că aceste raționamente conchid asupra necondiționatului pornind de la condiționat: de aici încadrarea lor sofistică și aparența în cunoaștere pe care ele o creează. Paralogismul transcendental, antinomia rațiunii și idealul rațiunii pure, singurele forme posibile ale raționamentului dialectic, conduc spre necondiționat. Cum a apărut acesta? Ce rost are el în proiectul lui Kant, care încearcă să facă ordine în spațiul cunoașterii veritabile? Pentru a răspunde la astfel de întrebări, trebuie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]