15,723 matches
-
literară română, cu excepția folosirii alfabetului chirilic și a câtorva cuvinte diferite. Diferențele dintre limba moldovenească literară și limba română constau în: În 1989, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci încă RSS Moldovenească), iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată. După declararea independenței Moldovei în 1991, constituția a continuat promovarea existenței limbii moldovenești. O încercare din 1996 a președintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean. În această
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
printre altele). Faptul că ortografia oficială reglementată în Republica Moldova impunea folosirea în exclusivitate a literei î se datora faptului că, după perioada sovietică în care româna era scrisă cu alfabetul chirilic, când Academia de Științe a Moldovei a adoptat alfabetul latin cu ortografia din România, Academia Română încă nu reintrodusese simbolul â în forma inspirată de ortografia interbelică. Din același motiv, cuvântul "sunt" se scria în Moldova "sînt". În perioada comunistă, și în primii ani de după revoluție, româna din România folosea la
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Editura Academiei Române în anul 1982, și reprezintă, în esență, o ediție adăugată a acestora. Ediția s-a îmbogățit cu 25 000 de unități lexicale, ajungând astfel la cifra de 75 000. În Republica Moldova, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. Conform unui studiu AEGEE din 1997, aproape toată populația urbană moldovenească cunoaște alfabetul latin, deși mulți moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice. În 2016,Limba română in Republica Moldova s-a aliniat mai mult cu cea Română
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
a îmbogățit cu 25 000 de unități lexicale, ajungând astfel la cifra de 75 000. În Republica Moldova, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. Conform unui studiu AEGEE din 1997, aproape toată populația urbană moldovenească cunoaște alfabetul latin, deși mulți moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice. În 2016,Limba română in Republica Moldova s-a aliniat mai mult cu cea Română literară prin oficializarea înlocuirii lui î in â (exemplu: ”Purtînd”,”Avînd” devin ”Purtând”,”Având”) În 2003
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
exclusiv „limba moldovenească” scrisă cu alfabet chirilic. Inclusiv românilor din Maramureșul de Nord, care niciodată nu s-au considerat moldoveni și erau recunoscuți oficial drept români de autoritățile sovietice, li se preda în școli „limba moldovenească”. După trecerea la alfabetul latin în Republica Moldova, au trecut la alfabetul latin și moldovenii din Ucraina. În Ucraina, învățământ în limba română/moldovenească există doar în regiunile Odesa, Cernăuți și Transcarpatia. În perioada de început a URSS, înainte de al doilea război mondial, au existat școli
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Inclusiv românilor din Maramureșul de Nord, care niciodată nu s-au considerat moldoveni și erau recunoscuți oficial drept români de autoritățile sovietice, li se preda în școli „limba moldovenească”. După trecerea la alfabetul latin în Republica Moldova, au trecut la alfabetul latin și moldovenii din Ucraina. În Ucraina, învățământ în limba română/moldovenească există doar în regiunile Odesa, Cernăuți și Transcarpatia. În perioada de început a URSS, înainte de al doilea război mondial, au existat școli moldovenești și în alte regiuni. Așezăminte moldovenești
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Odată cu formarea în 1924 a "Republicii Sovietice Socialiste Autonome Moldovenești", limba română a fost introdusă în educație, presă și publicistică. Până în 1928 s-a dezvoltat limba română, scrisă inițial cu caractere chirilice - pentru acomodarea populației, iar mai apoi cu alfabetul latin. Această dezvoltare a fost întreruptă în anii următori, în scopul sincronizării cu politica de proletcultism a Uniunii Sovietice, care cerea anularea realizărilor progresive ale societății civile. Acest fapt a afectat și idiomul moldovenesc care trebuia să funcționeze ca o limbă
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
politică al cărui principal susținător era lingvistul Leonid Madan. Noile norme fonetice și gramaticale, precum și neologismele introduse nu s-au bucurat de succes și au fost eliminate în 1932, fapt urmat de adoptarea normei literare a limbii române cu alfabet latin. Acest "status quo" nu a durat decât până la apariția teroriei staliniste în 1938, a cărei victime au fost „românizatorii”, alături de milioane de alți „dușmani ai poporului”. Limba standard a fost din nou scrisă cu caractere chirilice și îmbogățită cu cuvinte
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
ocupate, în același timp ocupând și teritoriile dintre Bug și Nistru (care au primit prin extensie numele de Transnistria). Dupa o perioadă de numai 3 ani în care limba și alfabetul moldovenești au fost înlocuite de limba română și grafia latină, zona a fost reocupată de URSS în 1944 și a rămas în cadrul statului unional sovietic până la disoluția acestuia în 1991. După război, conducerea sovietică a renunțat la planurile de introducere a unei limbi de stat bazată pe dialectul moldovenesc, urmând
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
fapt era și faptul că moldovenii constituiau doar 40% din populație, iar prestigiul limbii era chiar și printre ei mai scăzut decât în restul RSS Moldovenești. În timp ce deja în 1989 în Basarabia limba era denumită „română”, fiind introdus și alfabetul latin, autoritățile de la est de Nistru și-au declarat unilateral independența față de Republica Moldova și au adoptat rusa, ucraineana și „moldoveneasca” ca limbi oficiale. De fapt însă, limba de stat în republica separatistă nistreană este rusa, dominantă în mediul urban, în special
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
republica separatistă nistreană este rusa, dominantă în mediul urban, în special în capitala Tiraspol. În mass media este folosită și așa-numita „moldovenească”, limba română standard scrisă cu alfabetul chirilic. Universitatea, care a folosit pentru o perioadă de timp alfabetul latin, a fost mutată la Chișinău. Astfel, Universitatea de Stat din Tiraspol se află în Chișinău, iar la Tiraspol funcționează Universitatea Nisteană Șevcenco. În general, dialectul moldovenesc joacă un rol periferic în mediul din stânga Nistrului. Republica s-a autodenumit "„Nistrenia”". Numele
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
motiv pentru care termenul este evitat în zilele noastre. Cu toate acestea, termenul „Nistrenia” se conformează normei lingvistice românești. În vara lui 2004, milițiile separatiste au început să închidă școlile din Transnistria în care se preda limba română cu alfabet latin, iar părinții și elevii care s-au opus au fost arestați. O parte din elevii care au luptat la acea vreme pentru a se putea exprima în limba română și-au petrectut sărbătorile de iarnă din 2004 în România la
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
Tiraspol, Olivia-Press, în școlile din stânga Nistrului, 11 200 de elevi învață în „limba moldovenească” (cu alfabetul chirilic), în vreme ce 3.400 de elevi sunt înscriși în cele 6 instituții de învățământ neguvernamentale în care se învață în „limba română” (cu alfabetul latin). Expansiunea Wikipediei în tot mai multe teritorii în 2003 a condus printre altele la apariția unei ediții , urmare a faptului că această limbă avea atribuite în standardul ISO 639 codurile "mo" și "mol", distincte de cele ale limbii române ("ro
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
altele la apariția unei ediții , urmare a faptului că această limbă avea atribuite în standardul ISO 639 codurile "mo" și "mol", distincte de cele ale limbii române ("ro" și "rou/ron"). Acest proiect permitea inițial scrierea articolelor atât în alfabetul latin cât și în cel chirilic (forma moldovenească de dinainte de 1989), dar ca urmare a numărului foarte redus de articole funcționa în mare măsură ca un portal cu trimiteri spre Wikipedia în limba română. După numeroase și aprinse discuții proiectul a
Limba moldovenească () [Corola-website/Science/296685_a_298014]
-
nu apărea controverse în alegerea monumentelor ce trebuiau reprezentate. Comune pentru toate bancnotele sunt Steagul european, inițialele Băncii Centrale Europene în cinci versiuni (BCE, ECB, EZB, ΕΚΤ, EKP), o hartă a Europei pe verso, numele „euro” (în alfabetele grecesc și latin) și semnătura a președintelui în exercițiu al BCE. Cele 12 stele ale UE sunt încorporate în fiecare bancnotă, cu desene realizate de artistul austriac, Robert Kalina, angajat al Österreichische Nationalbank (în română, "Banca Națională Austriacă"). Pentru alegerea desenelor, fusese organizat
Bancnote euro () [Corola-website/Science/296706_a_298035]
-
viața tradițională autohtonă, deoarece pe ele se sprijinea întreaga viață constituțională iar dacii au trebuit în cei 170 de ani să se adapteze prezenței zecilor de mii de români, sau astfel spus, venirii printre ei a atâtor vorbitori de limbă latină. Colonizatorii erau de două tipuri: civili și militari. Colonizarea cu civili în Dacia e aproape caz unic în vremea împăraților români (conform lui Nicolae Iorga). Cei mai multi coloniști au venit, firesc, din împrejurimile Daciei, și foarte puțini din inimă imperiului, din
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ales creștinii și preoții lor. Limba geților s-a păstrat precum și modul de viață și ocupațiile autohtonilor. Deși a avut o perioadă relativ scurtă, colonizarea Daciei cu oameni proveniți din toate provinciile imperiului a fost cea mai intensă, iar limba latină s-a impus că lingua franca. Istoricul Dio Cassius scria că regele dac Duras a renunțat la domnie și i-a transmis funcția lui Decebal-Diurpaneus, ce era ""ager în planurile de război că și în împlinirea lor, știind să-și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
domnia lui Traian, unele fiind recrutate în secolul III. Chiar au fost daci ce au ocupat funcții în armată și în administrație, ca Regalianus, un dac romanizat ce a fost general și guvernator al Illyricumului în timpul lui Gallienus. În inscripțiile latine din provincie apar nume traco-getice, aparținând autohtonilor, însă în număr mic: 2% din umele proprii atestate epigrafic, asta pentru că populația dacica ce locuia în zona rurală nu era foarte alfabetizata. Dacii din elită aristocratica au primit cetățenie română și au
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
stabilit în Dacia, în speranța unei vieți mai ușoare sau a unui câștig mai bun. Colonizarea a fost organizată de statul român. Colonizarea a făcut ca populația să sufere o puternică influență română, preluând tehnică și cultură spirituală română, limba latină în administrație is justiție, negustorii, proprietarii de moșii, coloniștii și soldații care primeau loturi de pământ, înrudindu-se cu autohtonii, întemeindu-și gospodării și familii. Pătrund elementele culturii materiale că ceramică, uneltele productive, obiectele casnice și podoabele, apoi au fost
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
-se cu autohtonii, întemeindu-și gospodării și familii. Pătrund elementele culturii materiale că ceramică, uneltele productive, obiectele casnice și podoabele, apoi au fost adoptate credințele și obiceiurile române, numnele române alături de vechile nume dacice, folosite ca si porecle în limba latină. La retragerea aureliană, provincia era locuită de o populatie profund romanizata. Au existat trei tipuri de așezări: Urbane: Rurale: Coloniile erau alcătuite din cetățeni români cu drepturi depline de alegere a înalților demnitari la Romă și beneficiind de sufragii și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
a decurs pe două căi de bază: oficială și populară. Calea oficială a romanizării reprezenta politică de stat a Romei Antice de asimilare a altor popoare. Calea populară a romanizării reprezenta procesul de implementare a civilizației române, inclusiv a limbii latine, în mediul traco-geto-dacic. Factorii romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a realizat datorită unor factori, care în dependența de timp, spațiu și alte condiții au contribuit la asimilarea relativ rapidă a traco-geto-dacilor. Printre factorii de bază ai romanizării traco-geto-dacilor pot fi evidențiați
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
traco-geto-dacic. Factorii romanizării. Romanizarea traco-geto-dacilor s-a realizat datorită unor factori, care în dependența de timp, spațiu și alte condiții au contribuit la asimilarea relativ rapidă a traco-geto-dacilor. Printre factorii de bază ai romanizării traco-geto-dacilor pot fi evidențiați următorii: limba latină, colonizarea română, armata română, instituția cetățeniei române, dreptul român, sistem administrativ provinciala, cultele religioase române, religia creștină, căsătoriile mixte daco-romane, educația de tip român, valorile culturale și morale române, urbanizarea, așezările rurale române, relațiile economico-comerciale, sistemele de alianțe cu dacii
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
provinciala, cultele religioase române, religia creștină, căsătoriile mixte daco-romane, educația de tip român, valorile culturale și morale române, urbanizarea, așezările rurale române, relațiile economico-comerciale, sistemele de alianțe cu dacii liberi, limesul dacic etc. Factorii hotărâtori ai romanizării au fost limba latină și creștinismul. Etapele romanizării. Procesul romanizării s-a desfășurat în trei etape de bază: etapă preliminară din sec.II-I a.Chr. - 106 p. Chr., etapă decisivă din perioadei de existență a provinciei Dacia între anii 106-275 p. Chr. și
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
etc. Tabere militare române au reprezentat un alt nucleu important al romanizării. Teritoriile provinciilor Dacia și Scithiei Minor erau împânzite cu tabere militare române de tip castrum și castella și așezări civile ale familiilor ostașilor români de tip canabae. Limba latină a reprezentat principalul factor al romanizării. Răspândirea rapidă a limbii latine printre daci s-a datorat faptului că latină era unicul mijloc de comunicare în administrație, în instanțe judiciare, în unități militare, în relațiile comerciale, în centrele religioase, în educație
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
romanizării. Teritoriile provinciilor Dacia și Scithiei Minor erau împânzite cu tabere militare române de tip castrum și castella și așezări civile ale familiilor ostașilor români de tip canabae. Limba latină a reprezentat principalul factor al romanizării. Răspândirea rapidă a limbii latine printre daci s-a datorat faptului că latină era unicul mijloc de comunicare în administrație, în instanțe judiciare, în unități militare, în relațiile comerciale, în centrele religioase, în educație etc. Instituția cetățeniei române a reprezentat unul dintre cele mai efective
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]