15,170 matches
-
nevoie. — Nu, n-aveți nevoie. Da’ eu tot vă doresc mult noroc. Da’ tre’ să te fi căsĂtorit cînd erai foarte tînĂr, mai spuse chelnerița. — Da, eram tînĂr, spuse Roger. „Da’ chiar că eram“, se gîndi apoi. Pun pariu că maică-sa a fost tare frumoasă. — Cea mai frumoasă fată pe care-ai văzut-o vreodată. — Și acum unde e? — La Londra, spuse Helena. — Da’ știu că aveți o viață... Mai vrei un pahar cu lapte? Nu, mulțumesc, spuse Helena. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
proprietar, Însă cei mai mulți fazani tu Îi crești. Oare ei i-ar plăcea să tragă În fazani? Poate că i-ar plăcea. Eu pot să trag oricînd. Nu mă Încurcă cu nimic. N-am Întrebat-o niciodată dacă știe să tragă. Maică-sa trăgea destul de bine, cu tot cu transa aia de drogată În care era mereu. N-a fost Întotdeauna o femeie a dracu’. Era o femeie foarte drăguță, amabilă și cumsecade și bună la pat și am impresia că ea chiar credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cum Îl plăceam cu toții.“ „Însă nici unul din păianjeni nu ia droguri“, se gîndi. „Sigur că ar trebui să nu uit niciodată o chestie În legătură cu fata asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit că maică-sa era maică-sa. Pare simplu. Însă știi că și maică-ta a fost o javră. Și mai știi că și tu ești o javră, dar În alt fel decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu toții.“ „Însă nici unul din păianjeni nu ia droguri“, se gîndi. „Sigur că ar trebui să nu uit niciodată o chestie În legătură cu fata asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit că maică-sa era maică-sa. Pare simplu. Însă știi că și maică-ta a fost o javră. Și mai știi că și tu ești o javră, dar În alt fel decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să fie ca maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se gîndi. „Sigur că ar trebui să nu uit niciodată o chestie În legătură cu fata asta, așa cum nu uiți niciodată viteza cu care decolează un avion, să nu uit că maică-sa era maică-sa. Pare simplu. Însă știi că și maică-ta a fost o javră. Și mai știi că și tu ești o javră, dar În alt fel decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să fie ca maică-sa? Tu nu ești. Da’ nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
maică-sa. Pare simplu. Însă știi că și maică-ta a fost o javră. Și mai știi că și tu ești o javră, dar În alt fel decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să fie ca maică-sa? Tu nu ești. Da’ nimeni n-a zis că ar fi. Ea, vreau să zic. Ai zis doar că n-ar trebui să uiți de maică-sa, așa cum o știi și așa mai departe. Da’ și asta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decît era ea. Și atunci de ce ar trebui ca ea să fie ca maică-sa? Tu nu ești. Da’ nimeni n-a zis că ar fi. Ea, vreau să zic. Ai zis doar că n-ar trebui să uiți de maică-sa, așa cum o știi și așa mai departe. Da’ și asta-i o treabă nasoală. FĂră să faci nimic, fărĂ nici un motiv, te trezești cu fata asta exact cînd aveai mai mare nevoie de ea, vine la tine din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de gândul la acele vremuri, dar nu-l iert: -Mai îndeamnă bidiviii, negustorule, că ne apucă nămeaza mare pe drum! Râdem din nou cu poftă, apoi îi reamintesc o minune petrecută în biserica mănăstirii Socola:. Prin 1855, Icoana Împărătească a Maicii Domnului din catapeteasmă a început să lăcrimeze. Asta se întâmpla cam o dată la 3-4 zile. Din câte am aflat eu din cele documente, mănăstirea Socolei nu a prea primit danii, dar împresurări ale moșiilor din partea vecinilor au fost cu nemiluita
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Alexandru paharnic și alții... Pe lângă cei care nu-și lucrau viile, se mai găseau alții care erau dornici să sădească vii și livezi. Iaca ce spune Trofin și soția lui la 3 mai 1779: „Am dat zapisul meu la mîna maicăi stariței ot Socola precum... mi-au dat maica voi de am prinsu patru pogăni de loc, însă doo pogoane am pus vițe acu întăi, un pogon să rămîi la al doile an să pui viță și un pogon de livadă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-și lucrau viile, se mai găseau alții care erau dornici să sădească vii și livezi. Iaca ce spune Trofin și soția lui la 3 mai 1779: „Am dat zapisul meu la mîna maicăi stariței ot Socola precum... mi-au dat maica voi de am prinsu patru pogăni de loc, însă doo pogoane am pus vițe acu întăi, un pogon să rămîi la al doile an să pui viță și un pogon de livadă... Și acestu loc prinsu esti pe Dealul Vămășoai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
multe „afaceri” ale mănăstirii. Nu mai departe de 6 mai 1781, când apare în calitate de cumpărător. Uite și zapisul care adeverește acest fapt: „Adică eu, Ștefan Ciurchi, împreună cu soțul mieu Ileana am dat... zapisul de a noastră bună voie la mîna maicăi Antonii starița ot sfînta mănăstiri Socola precum... i-am vîndut un pogon și giumătate de vii cu livada ei, cu casă, cu cadă, cu un ciubăr și o călcătoare; și vie este alăture cu vie mănăstirii Socola”. Acum să te
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mai știu. Da’ o venit acasă până la urmă. Cele câteva zile cât i-o dat de la spital le-o petrecut stând închis în casă. Nu lăsa pe nimeni să-i calce pragul. Nimeni nu știa ce face. Nici mătușa Rarița, maică-sa, nu putea intra în odaia lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
lui, să-i aducă de mâncare. Toată mâncarea lui pe săptămâna ceea cât o stat acasă o fost o pâine neagră și o cutie cu fasole pe care le-o primit de la spital pentru drum. Atâta și nimic altceva...De la maică-sa cerea doar apă. Când o ieșit din casă înaintea plecării la regiment, nu-l mai putea recunoaște nimeni. Era ca o scândură. Numai pielea și osul erau de el. Nebărbierit și cu ochii duși în fundul capului, semăna cu o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i gândul...Nu mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și copchii, iar ție nici nu-ți trece prin cap să-ți iei fimeie. Uite că Zoița lui Cocostârc ți-o găsit o fată. Pe Frăsâna lui Bourău” Pentru că știa cine-i Frăsâna, nenea Jănel s-o uitat lung la maică-sa, dar o rămas mut...Mătușa Rarița nu l-o slăbit însă deloc. „Gospodăria asta îți rămâne doar ție după ce n-om mai fi noi...Tu îi lucra la covălie, iar fimeia a ține gospodăria. Unde pune fimeia mâna, se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
păcat, Jănele!” Nici de data asta n-o spus nimic. Privea în pământ și din când în când ofta. „Poate vă dă Dumnezeu și copchii și are cui rămâne gospodăria...” După un timp, însă, nenea Jănel o ridicat ochii către maică-sa și o grăit, ca din altă lume. „Dacă matale, mamă, și cu tata spuneți așa, eu nu mai am ce zice. Fie cum spuneți, și pace.” Din ziua aceea, mătușa Rarița parcă era alta...Toată ziua o vedeai cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu îi vrea să așteptăm și noi tot atâta până ai să ne spui care îi baiul - a intervenit moș Dumitru. Deodată, flăcăul - a pornit brusc să povestească Hliboceanu - Toader adică, cu ochii plângăcioși, și-o îndreptat fața întâi spre maică-sa și apoi spre taică-su...Ei o făcut ochii mari, nepricepând despre ce ar fi vorba. Până la urmă, Toader și-o luat inima în dinți și o grăit, cam cu jumătate de glas: „Amu...amu ce să fac, tată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi păstrate și ca intimități. Câte intimități n‐au păstrat mamele noastre, protejându‐ne ! ? „Atât „Paradisul” lui Dante, cât și finalul lui „Faust” sunt apologii ale veșnic femininului, femeia - la Dante ‐ întruchipând virtuțile fundamentale, iubirea, credința și nădejdea (nădăjduirea) ca maică și fecioară, răspândită‐n universul lumii „ca o mireasmă‐ntr‐o pădure”, cum spunea Arghezi, învățătoare a umanității, inițiatoare în cele esențiale ale cunoașterii. Nu întâmplător cea dintâi lună a primăverii, din vechime, o sărbătorește; nu întâmplător floarea de crin
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
în bătaia vântului și arșița soarelui muncind pe ogoare; o vedem în fabrici și uzine meșterind la banc, mașină sau război; o vedem peste tot; ea învățătoarea omenirii, cea fără de care flacăra oricărei patrii s‐ar stinge, ea este și maică a pământului românesc”. ( Din revista „Albina” nr. 3 , martie 1984 ). * „Omagiu mamei“ se intitulează și tableta semnată de preotul Anton Frunză și publicată la 21 ianuarie 2001, ca meditație pentru fiecare. S‐o lecturăm ! „De când m‐am despărțit de sat
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Treaba cu Păcurețul s-o lăsăm pe altă dată. Acuma Întreabă și tu În clinica ceea de o doctoriță... Cum ai zis că Îi spune? ― Despina Hliboceanu. ― Auzi: Despina Hliboceanu. Și spune-i să vină la poartă, că o așteaptă maică-sa. Te pup. Aștept. După un timp, care Liei i s-a părut fără capăt, a sunat telefonul. ― Da, frumoaso. Spune. ― Am găsit-o și i-am spus să meargă la poartă. ― Nu știu cum să-ți mulțumesc, Îngerașule. ― Îți spun eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pi făcut nani, frati. Când s-o trezât, nu mai cunoște pi nimini șî cât l-am știut umbla zălud pi dealuri - a intervenit un țăran hâtru. ― Ci spui, dumneata?... SÎ vez’. Avem În sat unu’ cari be’ șî papuci’ Maicii Domnului! Într o noapti o Întrecut măsura șî când o agiuns acasî - așă, mai spri zâu’ - l-o Întâmpinat fimeia cu melesteu’. Da’ așă di tari l-o pălit În numili Tatălui, cî o chicat gios șî o adormit pi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cum ar spune Noica. Pe ușa dormitorului atîrnă un clovn puțin nătîng. Aduce cu el, de asta-l și păstrez acolo. Ce talent la imitat avea! Îl imita pe Iordan, o imita pe Etta, mama mea, o imita pe Liselle, maică-sa (femeile din vremea de dinainte, cum îmi place s-o numesc, aveau cele mai duioase nume). În vacanțele de la Mănăstirea Neamț, îi imita pe cei doi motani ai bucătăresei, sumbri și vărgați, Avacuc și Avacum; părea că are pîntecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pleca la fi-mea, la Kioln (un român să pronunțe corect Köln, mai rar!), din cauza ei. Tare mă roagă Raluca... Am facut-o din dragoste, cum să n-o iubesc? "Grasu, hai la Kioln...". Așa-mi zice ea, Grasu și maică-si Grasa, deși-i o scoabă nevastă-mea. Ce grasă! Face cură de slăbire cu usturoi. Înghite, pe inima goală, un cățel de usturoi și nu se mai oprește din slăbit... "Grasu, pot să-ți aranjez niște cursuri invitate". A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
verde, cu prilejul unei "vizite de lucru". A vopsit frunzele? Ar fi vopsit și norii în albastru ceruleum cînd veneau la Iași cîrmaciul și cîrmacea. Genosse i-am zis noi, colegii, pentru că era-n stare să-i spună tovarășa și maică-si. Contribuise mult, de sus, de la cabinetul primului secretar, să fiu scoasă din redacție. "Nu-i o greșeală de tipar, e o manieră de subminare a politicii noastre, tovarășa Marievici". Teribil cum te puteau schimba scaunul, biroul important în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să readuc în realitatea de azi trăiri și suferințe, bucurii sau necazuri ale unor oameni care au fost și care au trăit pe pământurile pe care marele și nemuritorul Papa Ioan Paul al II-lea le-a numit „Grădină a Maicii Domnului”. Nici un moment nu am uitat că toate generațiile de evrei a căror existență s-a săvârșit pe aceleași meleaguri au fost înaintași ai mei și că port aceeași profundă dragoste acelei minunate „grădini” în care am venit pe lume
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]