18,350 matches
-
face în momentul acesta este să găsim o modalitate să declanșăm una dintre acele comprimări electrice pe care poți s-o faci tu. Băiatul scutură din cap, abătut. - Dar trebuie să derive dintr-o sursă de energie deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
poți s-o faci tu. Băiatul scutură din cap, abătut. - Dar trebuie să derive dintr-o sursă de energie deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici. Dă-i foc! Copacul spre care arătase era un schelet răsucit, înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
înalt de vreo douăzeci de picioare, dezgolit de iarnă. Cu crengile sale desfrunzite, răsfirate ca niște gheare, atârna aplecat peste stâncă și părea să spânzure acolo, gata să se răstoarne. Așteaptă până ce băiatul observă copacul; apoi își aruncă privirea spre nor. - Există fulgere, iarna? întrebă Enin cam nedumerit. - Oh, făcu Gosseyn. Era o întrebare care nu-i trecuse prin minte nici lui, nici celorlalți Gosseyn. Nemulțumit își dădu seama că, pe Pământ, fulgerul era asociat cu furtunile de vară. - Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
calități morale de copil de doisprezece ani, bine educat, care făcea diferența dintre bine și rău. În timp ce gândea astfel, băiatul spuse din nou: - Așa că dacă mergem acolo, n-o să mai găsim un loc unde se poate locui. Gosseyn privea tăcut norul de fum negru care se profila pe cer, gândind cu amărăciune: Ei bine, nu tocmai morale, în cele din urmă..." Cu voce tare spuse: - Sper că n-a fost nimeni rănit. Distrugerea clădirii din depărtare îi aduse brusc în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
la colegii tăi, care se află aici, În această încăpere, văd o formă umană care pare să fi fost modificată din ființele umane standard, așa ca mine. Sunteți mutanți. Se pare, deci, că strămoșii voștri au fost surprinși de acel nor de energii dăunătoare. Si, desigur, încheie el, printr-un mecanism de autoapărare, bine cunoscut în psihologie, ați ajuns la concluzia că ceea ce vi s-a întâmplat, a avut loc pentru a deveni voi superiori; și de aceea vă spuneți "persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
ghinionul unora face norocul celorlalți. Vedeam avioane bubuind în aer, spintecate de explozii sănătoase: fuselajul se răsucea, topit ca foița de țigară, scaunele zburau două câte două, împreună cu pasagerii lor încremeniți, încă fixate de bucata de podea cu care tăiau norii. Corpurile pluteau printre jumătăți de valize, întâi carbonizate, apoi înghețând instantaneu în căderea lor liberă. Începea o rotire nemaiântâlnită de degete, ciorapi, periuțe de dinți, fotografii și bucăți de reactor; sângele, apa și kerosenul se-amestecau în bule monstruoase, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu președintele Chirac la bord, proaspăt venit din Tokyo de la reuniunea G-8: „Attention!“ Pe pistă, cele două avioane au trecut la 5-6 m unul de altul. N-aș fi apucat nici să clipesc. Urcai liniștit în avion și-ajungeai desupra norilor, tolănit într-un scaun pe care scria Mc Donell-Douglas sau Rolls-Royce; se-opreau motoarele și te trezeai în interiorul unui bolovan care pică din ceruri. Cilindrul de metal care zbura la 10 000 de metri se transforma instantaneu într-o folie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să le recompun povestea. Studiam cerul întunecat de gaze toxice și ploaia de piatră ponce doborând acoperișurile și plutind în bazine și-arteziene, printre corpuri. Urmăream explozia piroclastică și înțelegeam cum țesuturile moi au fost întâi lichefiate, apoi vaporizate. Așteptam norii magmatici și-aproape că simțeam cele trei inhalări care plimbau cenușa din aerul încins în gât și-n plămâni, amestecând-o cu sângele și transformând-o instantaneu în ciment. Puteam să întind mâna, aș fi întors-o topită cu tot cu oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
747, umplute cu kerosen; KLM-ul chiar băgase 55 000 de litri în plus, să nu mai realimenteze la Gran Canaria. Încă mai prindeam detaliile: cascheta și zâmbetul tip Colgate al căpitanului Van Zanten (doar poza mai rămăsese din el); norii de foc portocaliu și fum maro; PANAM-ul cu aripile smulse și reactoarele învârtindu-se în gol; pompierii pierduți prin ceață, minusculi, inutili. M-am sprijinit de-un perete, îmi apăsam degetele de tencuială și asta îmi făcea bine. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ctms.; color - blanco; cejas - castañas; nariz - aguileña; complexion - regulara; pelo - castañao; ojos - cafes; boca - regular. Sună frumos, nu? La 34 de ani, învârtea bărbații și pensulele pe degete, cu-aceeași ușurință.“ „Și cam ce pictează: ceasuri care curg? castele pe nori? domni cu mustăți răsucite?“ „Domnul cu mustățile răsucite era Dali, când își negocia tablourile: dacă îi convenea prețul, i se ridicau; dacă nu, se lăsau în jos. Ea vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și jumătate. De sus, de lângă vaporul eșuat la intrarea în oraș, Dobrogea tremura toată în retrovizor: cafenie, prăfuită, monotonă. Culorile lipseau; sau poate doar ochiul meu nu era obișnuit cu ele. Nici soarele nu mai lumina cum trebuie, împrăștia de sub nori un galben pătat cu spirt, de aplicație virtuală. Am mângâiat-o pe Maria pe-obraz. În general, frumusețea femeilor dispare când le scoli din somn; te culci seara lângă o puștoaică, și dimineața juri că te-ai trezit pe catafalc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum. Constanța are farmecul ei iarna, rece și nevrozat. Aerul miroase tare, lumina se șterge din retină și de pe zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
scenei și trebuia să faci mai departe pe Scapin sau Richard III. Situațiile erau grotești, de desen animat. La Anna Karenina, eroina se sinucide în fața trenului: locomotiva e-un tip care fuge c-un felinar prins de băț, printr-un nor de azot lichid. La Numele Trandafirului (6 ore, un chin!), Beligan adoarme pe fotoliu în mijlocul unei replici și-l trezește Mihai Călin. La Hamlet, regelui i se picură niște apă-n urechi în scena veninului. Nu mai vorbesc de Vlaicu-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puteai să aproximezi. Teii înfloreau prin iulie, în două zile se cocea totul și te trezeai cu-o pastă uscată pe jos, crănțăneau adidașii când călcai pe ea. Vara, pândeau după blocuri niște furtuni negre, cu pâlnii de apă și nori, ca-n Oklahoma; la Moroieni, zburau țiglele de pe case. Doar iernile semănau cât de cât, înotai în zăpadă până la brâu, se-oprea circulația și te uitai la oraș cum poate să și tacă. Atunci era bine, frumos, ca duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
primăvara varza în canal, gri și descompusă: duhnea toată strada a saramură. Conexiunile lor se întindeau până departe, greu de bănuit. Se zicea că montaseră și explozibilul de pe magistrala Moscova-Tbilisi, tocmai în miezul iernii: ardea frumos gazul în Georgia, cu nori portocalii. Blocatarii nu operau singuri. Lucrau mână în mână cu Primăria, aflând, anunțând, raportând. Unii ar fi zărit chiar echipe mixte, plimbându-se cu elicopterul deasupra cartierelor, la joasă altitudine: identificau terenurile libere, apoi cartografiau spațiile care trebuiau umplute. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un model aparent robust, rusesc, cu perii metalice. Când învârteai butonul, bâzâia ca o freză de la „Automatica“ decupând un Trabant 605 S. Nu i-am auzit zgomotul decât o singură dată: după un minut de funcționare, a clacat, într-un nor de fum și cauciuc ars. Aspiratorul „Poliot“ ticăia ca o bombă cu ceas, un dispozitiv preistoric de praf și scurtcircuite, abia așteptând să fie detonat. Acum zăcea după ușă, mort, plastifiat, învelit într-o pungă. Domnul Dinu oricum îl ceruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scrisoarea a V-a mă aștepta, meditativă și impersonală. Și, ca să fiu sincer, și eu o așteptam pe ea. Scrisoarea 5. 29.02.1999 Direcția operativă, serviciul corespondență Sunt într-un Airbus 310. Claviculele mele de titan se odihnesc deasupra norilor. Îmi apăs venele fractale, sprayuri purpurii de globule curate. Într-una din ele, închisă-n capsula din gel polimeric, clocește bacteria morții. Iubita mea e-ntr-un Boeing 747. Zâmbește, gândindu-se la mine și la un amant. Căștile walkman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca și evoluția evenimentelor spre catastrofă. Aviatorul meu epistolar n-avea nimic din demnitatea bunicului Vitalian, la manșa Messerschmitt-ului său ascuțit: casca nu-i flutura în vânt, iar zgomotul bubuitor al elicelor nu ridica privirile admiratoarelor. Gloanțele nu păcăneau printre norii mici de fum, și nici cadranele groase ale instrumentelor de bord nu indicau nivelul de kerosen până nu băteai cu mănușa în ele de trei ori. Străinul nu făcea parte din familie, cu-atât mai puțin din timpurile alea glorioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciobit, îi simțeai pe vârful limbii. Pe ecran, fetele continuau să trepideze. Nu mai mergea ca pe vremea noastră, când mișcai o dată din picior la stânga, o dată la dreapta, și gata dansul. Nu se mai arunca cu confetti, nu mai țâșneau nori de-azot lichid de sub scenă, ca la „Multi-Stereo“, „Disco-Stop“ sau Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteasa“. Acum puștimea tremura din tot corpul, scuturată de undele de zgomot. Boxele scuipau miliarde de wați din woofere. Nici o porțiune nu scăpa neatinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
localitățile Corbie și Bray, combatanții stau față în față, despărțiți de-o bandă murdară de apă și două rânduri de tranșee. De-o parte, nemții; de cealaltă, englezii și-o mână de soldați australieni. Deasupra tranșeelor, aviatorii dau recitaluri printre nori. Piloții de luptă din Luftwaffe și Royal Air Force se înfruntă zilnic, mitraliindu-se fără milă, până rămâne un singur avion pe cer. Campionul își arată bucuria executând looping-uri, viraje strânse, picaje și lumănări deasupra spectatorilor involuntari. Dintre învingători, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din baza germană stabilită la Cappy, se înalță și cele trei avioane ale formațiunii lui Richthofen: ajung la altitudinea medie de 1200 de picioare, de unde un vânticel lejer, apoi din ce în ce mai puternic, le împinge spre liniile engleze. La ieșirea dintr-un nor, lupta începe fără nici un avertisment. Combatanții se mitraliază, un aparat englez încearcă să scape și e urmărit imediat de-un avion nemțesc de vânătoare, de culoare maro. Pilotul britanic nu are de unde să știe că sub culoarea neobișnuită se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cascadă, prin grătarele aerisite. Canalizarea mirosea frumos, a hazna și șampon cu vanilie. M-am uitat împrejur, din mers, cu mâinile în buzunare. Nu se zărea nimic, cerul de marmură și granit pâlpâia după câte-o cotitură. Arhitectura imperială zdrobea norii, pleoapele nu mai primeau decât strânsoarea dimensiunilor: clădiri înalte și late, fără curți și grădini, lipite unele de altele de parcă s-ar fi terminat tot spațiul într-o singură zi. De pe fațadele lor săreau sfinți, cerbi, vulturi de piatră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vezi ceva?“ Mi-a făcut semn spre geam. Cei doi bătrâni cu câinele plecaseră, nici nu-i zărisem ieșind din cafenea. M-am uitat în direcția indicată. Nu mișca nimic, doar acoperișurile mici, decente, ale caselor. Și câteva bucăți de nori, pe cerul atrofiat. „Nimic.“, am recunoscut. „Și? Ce-ți spune asta? Că informația nu mai circulă pe la noi. Nu mai circulă demult. Granițele sunt trasate, zonele de interes au fost împărțite și preluate. Jocul se desfășoară în altă parte, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
într-o buclă neagră, mimând umbra titlului; pata galbenă, zimțată, pe care era scris numărul, ca flacăra pistoalelor din benzi desenate; desenul lui Poirier, cu magicianul năsos care dădea lovitura de grație sau poate doar își păcălea cititorii, într-un nor de steluțe și pufi. Nu l-am deschis și din alte motive. Întâlnirea cu Marin Grosescu nu se desfășurase chiar ca-n plan. Inginerul vorbise mult, politicos, dar oare îmi spusese tot ce mă interesa? Aflasem toate detaliile sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu gânduri amestecate. Ce preț avea Mihnea? Cât de mult îl iubeam? Dacă purta totuși verighetă, cum zicea scriitorul? Zburaseră și copacii, casa la fel: în parametri, conform planului. Nici Van Eick n-ar fi putut-o brodi mai bine. Norii și pământul de sub tălpi căpătaseră o culoare apoasă și inconsistentă, pe care călcam fără zgomot. Trebuia să iau o decizie. Am dat să-l strig pe Mihnea și, în clipa aia, l-am văzut întorcându-se pe jumătate. Stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]