14,917 matches
-
Plimbare-n cimitir Lume neagră și tăcută De atâția ani stătută Umbre albe ce sărută Viața dură și pierdută. Pe morminte blestemate Două lumânări uitate Vântul să le stingă, bate, Dar nu poate... Noaptea neagră ca o plasă Peste mii de cruci se lasă Trece moartea, umbră ștearsă Slujitorii și-i veghează. Păsări stranii, cor
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92944]
-
trenului Se plimbă, așteptând pe aripile dorului Și mâini cuprinse ce par să nu se mai despartă Petală ruptă, desuflet decupată. Îmi ud tulpina cu apa ochilor pierduți E chipul prins în două palme, ce nu te saturi să-l săruți. Iar timpul furios ce ne privește Ne chinuie și în timpane ne răcnește. Și uite cum pornește trenul... Spre noi plângând, se uită stelele și cerul Un urlet fără margini, mi-acoperă privirea Locomotiva furioasă, ne-anunță despărțirea. De sus
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
e plină de frumuseți și trebuie să o observi. Să observi albinele, fetele zâmbitoare, băieți curajoși...să mirosi roua și să simți vântul, pentru că dai contur viselor și le colorezi cu lacrimi de convingere. Aici sau acolo, azi sau mâine...sărut ploaia. Mă mângâie iarbă și mă adoră pământul..sunt cuvinte prea puține... prea fade, pentru a exprima dorința retrăirii momentelor din copilărie. Pui într-un singur talger și răul și binele, te scalzi în el sub un nour de dragoste
A doua oară unu by Iacob Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92956]
-
broscuței fermecate, care se transformă într-o prințesă atunci când este sărutată; așa că Flavius ținea broscuța strâns în mână, îndreptându-se cu ea către ca să; întrebat ce vrea să facă, a răspuns senin: „Mă duc să o spăl, ca să o pot săruta!” Când 1-am întrebat cum s-ar descrie, a răspuns foarte serios: „Un om-băiat, de 7 ani și câteva luni, normal, pe care îl cheamă Flavius!” Studiul personalității și a capacității de adaptare. Flavius este un copil cu un excelent
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
veșnică lui Ceaușescu și comunismului, înfierând cu mânie proletară manifestațiile de afară. Tinerii turci sunt crescuți în epoca internetului, vorbesc engleza și doresc să consume alcool, dacă vor, la orice oră din zi și din noapte, sau să-și poată săruta iubitele și pe stradă. Deși este evident că nu își neagă credința și apartenența religioasă este clar că percep aceste limitări ca pe un amestec în spațiul propriu de libertate personală. Această afirmație este susținută și de statutul actual geopolitic
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
nu are miros, el poate fi făcut oriunde în lume, cu oricine, bineînțeles fără a încălca angajamente de ordin politic sau militar. Când mă gândesc la loialități, putere și cinism în plan internațional mi-l amintesc mereu pe Berlusconi cum săruta mâna lui Gaddafi... ce să mai vorbim... Modul în care România gestionează această datorie vorbește clar despre slabă guvernare cu consecințe viitoare pe care cu greu le putem cuantifica azi96. 6.5. Limitele economiei de credit Economia de credit, model
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
o prioritate a politicii externe românești" Rodica Culcer: Bună seara și bine v-am găsit la „Realitatea zilei”, partener în studio, gazda invitaților noștri în această seară este Bogdan Chirieac, redactor-șef adjunct al cotidianului Adevărul, bună seara... Bogdan Chirieac: Sărut mâinile, bună seara! Rodica Culcer: Probabil, dacă l-ați văzut pe Bogdan Chirieac, vă dați seama că vom discuta probleme de politică externă. De fapt, ideea emisiunii pleacă de la un pariu, un pariu că vom putea să discutăm astfel de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
împietrite, sub lacăt de tăceri. Sosesc s-aprindă focul vestalele sub seri Și se opresc sub geamuri legendele'n colind. Zarzăr la mare Prin ramuri înflorite bărci tremură petale. Vâslind din crengi de soare s'apleacă'n basm năerii, Ca să sărute-n cântec cosița primăverii Crescută, râu sburdalnic, în tremur de cavale. Bujori sălbatici Pe ruguri verzi ard flăcări în inima pădurii Și înfloresc mărgele nesărutate gene: Ileană din poveste, în chiot, duc pandurii Ca să-i nuntească trupul și dragostea'n
Jocuri poetice by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11366_a_12691]
-
la Ungheni. Aici e punctul de graniță. Gândul că peste puține clipe vom părăsi pământul scump al Basarabiei, ne omoară, nu alta. Toți suntem buimaci. Nu ne putem găsi loc. Câțiva dintre noi coborâm, ne închinăm spre răsărit și îngenunchind sărutăm pământul sfânt scăldat de lacrimile ce nu mai încetează să curgă. Momentul e unic și indescriptibil... Plâng copiii, bătrânii, plâng cei ce pleacă, cei ce rămân, plânge parcă și natura". Dintr-o lacrimă neostoită pentru Basarabia s-au născut multe
Din Lacrima Basarabiei.. by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11362_a_12687]
-
adevărați și minunați care ne găzduiesc de ceva vreme, la calul Cezar, frumos, imperial, care își întoarce gîtul elegant ca să ne privească ochii și trupurile și la vaca Florina care așteaptă, pe-nserat, la adăpătoare, ca Luca al meu să o sărute între coarne, la livezile ce se întind senzual pe spatele dealurilor. Un loc binecuvîntat, care are alte ritmuri și, mai ales, alte priorități pe lumea asta. După ce traversezi Sibiul și o iei spre Cluj, lași Orlat-ul în stînga, și incredibilul
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
am uitat. Totul va avea transparența unui pahar cu apă, dar atunci mă voi afla mai aproape de moarte" (Doina Ioanid: Cartea burților și a singurătății). Sau erosul de gamin dezabuzat ŕ la Traian T. Coșovei sau Florin Iaru: ,cînd ne sărutam sub lampioanele japoneze/ cînd sfîrcul tău avea gust de migdală/ cînd te țineai de mînă cu altul, iar eu/ mă întrebam ce vezi tu la maimuța aia/ care te sechestra prin tot felul de hambare/ cînd soarele se descojea ca
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
motorină/ cerul vînăt îi împingea gîtul spre/ vîlceaua cu mîluri răchite și resturi organice// «ai terminat?»/ dar el îi auzea nervii înfofoliți în sînge/ și un mic strigăt subteran/ s-a lipit de scoarța cenușie a unei răchite/ în timp ce o săruta privea peste umărul ei/ un cuvînt se scălîmbîia prin pietrișul de pe mal/ și furnicile îi dădeau tîrcoale" ( scria perfect senin). Contrariat de narațiune, poetul o acceptă ca pe un obiect asupra căruia își exercită polemica intestină, pe care-l "prelucrează
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
meu"; și adun aici otrăvuri literare, sine ira et studio, scrise între 1948-1974... Acum le transcriu, le scriu, le bat la mașină. În 2-3 luni sunt gata. Îmi plac! Constat că nu semăn (în această proză) cu nimeni. Deocamdată. Vă sărută pe toți, Gary Sîrbu Köln, 19 aprilie 1983 Dragă Cornel, îți mulțumesc iarăși pentru noutăți și corpurile revuistice. Eu însă, ce să-ți spun, n-am în bagaj noutăți comunicabile. Poate că doară numai faptul de a fi citit cu
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
care mi s-a fixat privirea de adio. Era tabloul unei încântătoare doamne; ... gura și ochii erau atât de frumoși încât de mii de ori lăsasem tocul sau cartea jos, căutându-i mângâierea... M-am înălțat până la portret, l-am sărutat, apoi am ieșit fără zgomot și am închis ușa pentru totdeauna." Poate că greșesc; dar mie, această forță a obiectelor ca și a fizionomiilor de a ni se impune și de a stărui în noi îmi aduce aminte de Proust
Galeria șoaptelor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13713_a_15038]
-
de Sfinții Voievozi, din anul 1886, m-a chemat la mânăstirea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul Mihai Eminescu. Iar Eminescu era limpede la minte, numai tare posac și trist și mi-a sărutat mâna și mi-a spus: Părinte, să mă îngropați la țărmul mării și să fie într-o mânăstire de maici și să ascult în fiece seară, ca la Agafton (mănăstire de maici lângă Botoșani) cum cântă „lumină lină” (Arhim. B.
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
sfintele slujbe și iubea imnul „lumină lină”, unul din cele mai frumoase din cadrul vecerniei ortodoxe. Cât privește taina spovedaniei, chiar dacă i-a fost sugerată sau inițiativa i-a aparținut, cert este faptul că s-a spovedit și s-a împărtășit, sărutând mâna călugărului duhovnic, ca un bun creștin care se aproprie senin de moarte, considerând-o numai o trecere la altă stare, aceea a veșniciei, cu recompensele și pedepsele ei în funcție de viața pământească cum învață Biserica Ortodoxă. Una din poeziile cu
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
despuiat/ un știulete de porumb/ și dintr-odată/ am văzut cu toții/ nervii aceia de oțel/ vibrînd ca o armată/ într-un nor de sînge!" ( Poetul). Ca și: "Cîndva/ pe masa mea de lucru/ a înflorit un pumn murdar./ L-am sărutat/ pînă l-am făcut oglindă;/ l-am curățat cu dinții/ pînă i s-a făcut pielea roz/ ca a pruncilor de curată;/ l-am mai sărutat o dată/ și el, Hop!, mi-a sărit/ în gură/ ca-ntr-un incubator de
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
și: "Cîndva/ pe masa mea de lucru/ a înflorit un pumn murdar./ L-am sărutat/ pînă l-am făcut oglindă;/ l-am curățat cu dinții/ pînă i s-a făcut pielea roz/ ca a pruncilor de curată;/ l-am mai sărutat o dată/ și el, Hop!, mi-a sărit/ în gură/ ca-ntr-un incubator de lux/ și-a zis: Numai cîteva clipe,/ pînă prind ceva puteri"./ De-atunci,/ numai eu am numărat/ vreo două mii de ani" (Mărturisirea scribului pamfletar). Prin intermediul antiutopiei
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
miuțe unde, după fiecare victorie, selecționații se îmbrățișează afectuos cu neselecționații de la Steaua, Rapid, și cu fotografiile lui Chivu și Mutu etc. Fiind un moment de armonioasă bucurie, el se petrece de fiecare dată sub privirile înduioșate ale selecționerului, care sărută pe loc peste o duzină de iconițe între care și “portretul unui necunoscut” semănând concomitent cu Mircea Sandu, Gigi Becali și Dumitru Dragomir din profil. Emoționant, într-adevăr, dragi telespectatori! Iată, așadar, cum încet-încet, se pun bazele unor rezultate remarcabile
Sport by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13099_a_14424]
-
dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe lume/, c’era una sera c’era/, Sub priveghiul Moirei/: Vae-nera, Venera.../ (...) Mi-e refugiu Templul trecutului meu/ sărutat pe creștet doar de Dumnezeu.”
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
Și doina tristă din castani o fură, Să ducă-n sate jăluire-adâncă... Au înflorit castanii la Soroca În primăvara plină de-ntristare; Parcă-s policandre verzi în care ard Mii lumânări zvârlite din altare. Nu se deschid ferești ca să-i sărute Ca-n alte dăți, din fiecare casă, În ușile unde șopteau în noapte, Pragul, nu-i prag, e piatră care-apasă. De-aici, din depărtările pe unde Durerea-și poartă-n amintire pașii, Sub volbura de lacrimi ce duc ochii, Aud
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
striga? Marie? Ancă? Pe câmpul tău frumos, cum e un lan, Privirea mea citește ca-n scrisoare, Gândindu-mă la biata țesătoare, Frumosule covor basarabean. Eu parcă văd o frunte asudată Și-obrajii aburiți ca niște pâni! Aș vrea ca să sărut acele mâni Ce te-a-nflorit cu dragoste și trudă. Au plâns deasupra ei tristeți de moină Și inima și-a destrămat-o-n fire, Chenarul drag și l-a țesut cu doină Și florile din cântec de iubire. În
Au înflorit castanii la Soroca. In: Curierul „Ginta latină” by Dumitru Iov () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2248]
-
și drag... Azi am venit din nou cu toți acasă Și mama ne-a ieșit zâmbind în prag Mi-a spus c-am mai crescut, că-s mai frumoasă. Și Sandu i-a părut c-a mai slăbit Ne-a sărutat pe rând pe fiecare Și-apoi privi departe, în răsărit Privi în lungul drumului, în zare ... tu, nici de data asta n-ai venit. Acasă, fără tine, frate bun, E veșnic trist... și mâine e un an De când te-au
Mi-e dor de tine. In: Curierul „Ginta latină” by M. B. () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2247]
-
Iva! Așa am botezat-o pe femeia căreia Îi semănam din vârful nasului și până În albastrul ochilor. A vrut să mă ia În brațe și ea. Inițial, m-am temut și am Întors capul, apoi m-am lăsat Îmbrățișată și sărutată pe genele lungi și arcuite. „Știi că-ți stă bine? Nimeni nu ar zice că nu e a ta. Semănați ca două picături!“ - a zis Iba, apoi s-au așezat cu mine pe o bancă, probabil uitată În acea Încăpere
Mătăniile Alexandrei(continuare). In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/75_a_280]
-
în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se-nvrednicește să ne fie lăutar. Vin nuntași
MIREASA CODRULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349716_a_351045]