19,447 matches
-
extrase prin lobotomie. Cea care a fost odată iubita lui E.I. Lonoff, scriitor ambițios, prețuit și admirat de Zuckerman, îi trezește emoții ciudate. Prin ea se vede, ca într-o oglindă nemiloasă, decrepit, însă tot ea îi acutizează unul dintre simțurile sale esențiale de scriitor - acela că biografia, oricât de complicată și fascinantă, nu se intersectează cu opera decât în zonele inferioare ale imaginarului, la rădăcina inevitabilă a lucrurilor. Tot în oglindă funcționează și relația lui Zuckerman cu tânărul și impertinentul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
odată cu apariția romanului emblematic Tropicul Capricornului. Cele zece episoade ale cărții, reunite sub semnul memoriei copilăriei și tinereții, își depășesc cu mult rolul de punți temporale către momentele semnificative ale biografiei scriitorului. Contemplativ și uneori suprarealist, Miller își exercită aici deplin simțul ascuțit al dramei perpetue în care își proiectează existența. Deși mizează pe nuanțele ferme ale narațiunii subiective, scriitorul elaborează deopotrivă un jurnal, o inițiere curajoasă în propriile tenebre și o hartă onirică a New York-ului și Parisului. Aparent independente, capitolele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
newyorkez, în care s-au refugiat multe dintre numele mari ale artei moderne. Au refuzat să epuizeze, prin discurs și analiză, experiența conviețuirii, preferându-le, în schimb, jocul și umorul: "Nu discutam despre artă... Ne distram doar împreună. Aveam amândoi simțul umorului, și ne făcea plăcere să ne bucurăm de el. Dar despre probleme tehnice, filosofice sau psihologice... nu am avut nevoie să discutăm. E mai bine să nu vorbești. Pentru că ajungi să constați că, odată ce ai vorbit despre toate, nu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Middle? The Role of Qualia in the Interpretation and Acceptability of Middle Expressions in English", English Language and Linguistics, 8, p. 293−321. 140 www.romaniaculturala.ro. Am dat sursa exactă numai pentru exemplele care, din punctul de vedere al simțului lingvistic personal, mi-au părut mai puțin obișnuite. 141 www.stirilocale.ro. 142 În termenii lui Reinhart (1996), forma nonreflexivă este aleasă dacă subiectul este specificat [+c+m], iar cea reflexivă, dacă subiectul este specificat [+c+m]. 143 R. D
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
realitate fragmentată și fluentă, imaginară?! La nivelul societății, semnele bolii pot fi găsite în mass-media, marketing, practica generalizată a sondajelor, publicitate, tehnologiile spiritului, știința cognitivă etc. Soluțiile pe care autorul le propune împotriva comunicării tautiste sînt bunu-simț și interpretarea. Bunul simț vine din reflexivitatea asupra vieții cotidiene și din conversația obișnuită cu bîiguielile, hiatusurile și lapsusurile sale care este un dușman "natural" al limbajului artificial. O formă a bunului-simț este ironică "sau, și mai mult, derîderea colectivă, cînd practicile unei societăți
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
valoarea. Jocul imitației (imitation game) pune accentul pe această dificultate în care ne aflăm, de a indica realitatea spiritului. Jocul imitației nu face decît să pună în evidență, prin introducerea camerei închise, acest aspect de similitudine structurală, ascunzînd privirii și simțurilor repulsia fizică a bărbatului care joacă rolul femeii. Iată-ne înarmați pentru a înțelege eficacitatea, limitele și... derapajele susținătorilor unei concepții reprezentative a inteligenței artificiale. 2. Inteligența profund artificială a lui Simon și Newell 27 Cinci postulate: Postulatul nr. 1
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
aici adevărul relațiilor noastre zilnice? Al discursurilor noastre, al activităților noastre?" Sau încă: "Iată ce ne așteaptă și cum trebuie să ne pregătim? Să refuzăm?" Interogații pe care, oricum le-am lua, "bunul-simț" le ocolește. Trecînd dincolo de ele. Care, bun simț, la fel de bine, lasă să se audă o notă discordantă în concertul înregistrat al teologilor comunicării. A văzut și altele din acestea. Obiectele tehnice sînt integrate, în măsura utilității lor, pentru a facilita viața. Dar sînt obiecte lipsite de valoare din
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
alegeri, de a fi deselectați drept candidați pentru realegere sau de a deveni un "marginal" prin realocarea circumscripțiilor. Pentru fiecare dintre ei, aceasta poate să fie mai degrabă o posibilitate îndepărtată în termeni obiectivi, dar, cât de îndepărtată ar fi, simțul vulnerabilității este mai mare pentru parlamentarul care are mai mult de pierdut din punct de vedere personal. Dar chiar într-un sens obiectiv, vulnerabilitatea a devenit mai mare în cursul ultimilor ani pentru mulți parlamentari din pricina: (1) amenințării unor candidați
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și Într-un mediu practic străine, la o vârstă nu foarte tânără - 38 de ani! -, or, profesiunea mea, cea de scriitor este una de maximă dificultate, ca și cea politică sau științifică, ea cere enorm timp, consecvență În același mediu, simț al relațiilor și al „mediului” specific ieșit din comun, un instinct al orientării și sociale de prim rang etc., etc., dincolo de dezideratele riguroase și elementare cum ar fi cunoașterea perfectă a limbii și culturii În care te avânți! - sau... riscul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care Nietzsche afirma că erau singurii și adevărații filozofi, după ei urmând decadența (școlii socratice și platoniciene!Ă, ce Îmbinau intuiția cu concluzia, cu „cercetarea”, ei, În care, În spiritul cărora, cum spuneam, pentru prima oară ceea ce ne cade sub simțuri și ceea ce suntem se reflecta În Întregime, au creat „o epocă” sau, mai bine zis, au arătat o forță și un calm al „contemplării” care nu s-a „repetat” decât după mai bine de două milenii de căutări și rătăciri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
unica „posibilitate”, cale de a Înțelege și descrie miracolul și miracolele În care a fost „aruncat”. Nu-nu, mai este o cale, cea a „neînțelegerii”, dacă prin Înțelegere acceptăm și absolutizăm doar „calea logicii”, a bunului-simț comun și, În general, „calea simțurilor”; organe minunate de cunoaștere, dar, o vedem, Înșelătoare nu de puține ori (și vechii Greci știau astaă, iar unii dintre ei, scepticii, se Îndoiau chiar de capacitatea omului de a crea o știință valabilă, cunoscându-se prea bine subiectivitatea, uneori
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
iar cât privește acea „aplicare, angulație falsă asupra materiei prozei și a vieții... nici pomeneală!”. Așa cum avea să mă convingă, pe mine și pe lectorii primului meu roman Matei Călinescu, pe coperta a patra a Franciscăi, unde afirma că „moșteneam simțul realist și forța prozatorilor ardeleni, Rebreanu În primul rând!...” Ei bine, cele două „execuții” - foarte „periculoase” pentru un spirit Încă În formare (pe care vitalitatea, inconștiența și spiritul de frondă al tânărului Breban le-a dat hotărât de-o parteă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
parazit, „În locul ei”! Și, În acest caz - vorbesc de „cazul meu”, nu-i trag după mine și pe alți creatori, poate mai onorabili! -,avem cu certitudine de-a face cu reflexe tipic maniacale; „cineva” care, la modul evident, nu are „simțul realității” (mi s-a reproșat și asta, ca și faptul că „nu cunosc limba română” etc.Ă și Încearcă, prin eforturi ce multora, În decursul anilor, le vor apărea ca „dizgrațioase” (vezi ultimele atacuri grosolane din ziarul „de prestigiu” - Adevărul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
altfel, dar „ei” sunt ceva mai obișnuiți cu „ciudații artiști străini!”Ă și atunci, nu rareori, „mi se taie macaroana” și sunt Îndemnat să ajung mai repede „la idee”, cum ar zice nenea Iancu!... -, am departajat, cu mult curaj și simț al enormității judecății, artiștii, scriitorii, dar și alții, În două mari categorii: primo, cei care, cu un mare și real talent, transfigurează realitatea și realul, născătorii, În fapt, ai marelui curent realist, de la Balzac și Zola la Tolstoi și Rebreanu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
avea la Îndemână, regretatul P.G. avea totuși dreptate asupra „falsității prozei mele”, atunci această „falsitate” eu o Împart cu toți cei care refuză „realității” statutul Însuși de „realitate”. Dacă prin „realitate” restrângem conceptul la acea „lume care ne cade sub simțuri” și care e „verificată” de o sumă apreciabilă de indivizi, ceea ce numim commun sens, bunul-simț comun. Dar, revolta unui Dostoievski, cu arta sa, nu seamănă oare cu revolta unor Einstein, Max Plank sau Heisenberg, care au taxat ca „relativă” descoperirea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
părea nu de puține ori semne sigure ale unei „prostii Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puține ori semne sigure ale unei „prostii Încăpățânate, arogante” sau ca o „megalomanie evidentă, asumată”, Înconjurat fiind nu de puține ori de „deștepți, de inși Înzestrați cu calități „evidente”, cu o replică usturătoare și cu un accentuat simț al ridicolului. Simț care Îi Împinge spre sarcasm și sarcasme facile, ignorând cu seninătate și aplomb arta ironiei, de dedublare a persoanei și distanța minimă de ființe și obiecte, „dubiu” inspirat, care a făcut din Socrate primul pedagog al civilizației europene. M-aș
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adolescență, „misterul geniului”, una dintre temele favorite ale romantismului. Nu mă feream atunci, cu insolența tipică a tinerilor, să diferențieze nebunii de genii doar prin faptul că, În cazul unora, „omenirea”, dotată pentru supraviețuirea speciei, se’nțelege, cu un colosal simț practic, Îi alege de-o parte și de alta pe cei citați mai sus doar În măsura În care ea poate trage un folos cât de cât pipăibil de la unii dintre „ei”. (Nu puțini artiști, dar și oameni de știință au fost comparați
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
formele dansează și mor În clipa când par a-și fi găsit un echilibru, o armonie. Și „a ne aminti bine” nu Înseamnă a da la o parte pentru o vreme logica noastră cea de toate zilele, cu bunul ei simț cu tot, și de a ne „copilări Încă o dată”, adică de a face uz, atât cât suntem În stare, de cealaltă logică, cea a poeților, a nebunilor și a copiilor care „jură” nu pe „bunul, realul” raport Între lucruri și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de refleții și de bizare (sau nuă proiecte sau amintiri și am reintrat În pielea mea de băiat viguros, puțin cam nesărat - așa mă vedeau cu siguranță congenerii mei metropolitani! - și penibil de practic. Dar... e oare un semn al simțului practic acela de a voi să continui, de a nu te folosi de prima ocazie, inspirată mai ales de literatură decât de săraca, zdrențuita realitate din preajmă, ca să... faci puțin zgomot În jur, ceva ce, pentru câteva zile măcar, ar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
noastre sclipitoare”, sunt cele mai „interesante”, mai „literare”!... Ce să spun, am ratat această unică ocazie și probabil mi-am spus, cu un cinism ușor decepționat: „Nu, se pare că nu sunt făcut pentru asta”. Cu un mărunt și provincial simț al conservării, insuficient otrăvit de muzică și literatură, Încă naiv, prea, grosolan de naiv față de... viață, de ce urma să „mă aștepte”. Îmbibat de populara speranță, deși eram de câțiva ani deja „În afara societății”, În afara generației mele care asista cuminte și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
era că-l răspândeam printre colegii mei pe „reacționarul, idealistul” Platon, unii dintre colegi - foști activiști „la Canal”, șefi de cadre, viitori securiști gravi și plini de răspundere, jigniți „literalmente” de acel tinerel cam zevzec, cam hahaleră, lipsit evident de „simțul realității”... Aveam, după cum se vede, aproape toate motivele de a fi „deziluzionat” de lume, de „realitate”, dar, cum spuneam, Îmi lipsea eleganța necesară, curajul (?!Ă, aș zice chiar farmecul unui gest potrivit cu vârsta mea de adolescent Întârziat, cu lecturile mele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe cele mai nerușinate, pe cele „visate” În orele primei tinereți, În minutele când privirea Îmi aluneca peste marginile cărții pe care o citeam, rupându-mă din prezentul fastidios și previzibil ca orice trivialitate, alunecând cu tot trupul În imperiul „simțurilor exaltate”, a „febrei senzuale”, a „grandorii la care aveam dreptul”! -, dintre atâtea „ispite”, cum o spuneam, nu rareori eu o alegeam pe cea a negării tuturor virtuților și prejudecăților creștinești și a recăderii, cu un spasm amplu senzual, În starea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-i așa? A, te-am jignit, zeule, comparându-te cu ubicua și „inferioara” materie, dar am să te Împac spunându-ți că, după cum am aflat din ultimele lecturi filozofice, materia, substanța poate fi și „altceva” decât „ceea ce ne cade sub simțuri”; Kant, marele Kant ne Învață că materia este o „categorie preconcepută”, „apriorică”, cum Îi zice, și În acest fel este la fel de eternă ca și timpul sau spațiul, ele Însele, Însă, În „nemurirea lor”, depinzând de numen, ceea-ce-nu-poate-fi-numit și, În această
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
problemei, ca și „problema” Însăși. (Unii corifei ai exilului românesc de la Paris, În frunte cu Eugen Ionescu, cu fiica sa și prietenii ei, au sesizat „iraționalitatea” poziției mele, ciudată oricum la un individ care dovedise, În situații oricum dificile, un simț extraordinar al „practicului social”. Și atunci, nereușind s-o „Înțeleagă”, după o perioadă de ezitare, au trivializat-o, au redus-o la parametrii „bunului-simț cotidian, uzual”, cel care se potrivea cu comandamentele și reflexele ideatice ale micii lor lumi, ale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]