14,684 matches
-
deplin; deseori apar evenimente ce se i9vesc atît de brusc și de surprinzător, abătîndu-se atît de tare de la experiențele precedente, încît e o grea sarcină să aflăm din nou coerența. Marele humor nu presupune însă numai o înțelegere a fiecărei trăiri în parte, ci și posibilitatea ca toate trăirile să se integreze ca elemente într-o imagine totală. Iar printr-asta ni se impune o sarcină infinită. Și cînd poate fi aceasta rezolvată complet? În afară de asta, ceea ce este individual constituie în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de brusc și de surprinzător, abătîndu-se atît de tare de la experiențele precedente, încît e o grea sarcină să aflăm din nou coerența. Marele humor nu presupune însă numai o înțelegere a fiecărei trăiri în parte, ci și posibilitatea ca toate trăirile să se integreze ca elemente într-o imagine totală. Iar printr-asta ni se impune o sarcină infinită. Și cînd poate fi aceasta rezolvată complet? În afară de asta, ceea ce este individual constituie în sine însăși o mică lume, a cărei coerență
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
acțiunii. Este suficient să existe o coerență între scenele ce se schimbă, pentru ca unitatea să fie susținută. Voința de a stabili odată pentru totdeauna premisele intelectuale ar face cu neputință chiar și marele humor. Căci acesta nu se adresează numai trăirilor individuale și nu le desprinde de fundal. El se adresează și fundalul însuși ca la un dat supus legilor schimbării. Orice fundal care ar vrea să ridice pretenții de valabilitate absolută ar provoca surîsul humoristului. Epistemologia modernă nu acceptă nici
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cred că nașterea oricărui sentiment total poate compara un pericol, deoarece elementele sale se îmbină în așa chip, încît numai fi separate, fiecare pentru sine. Tonalitatea contopirii sau legea de organizare decid acum în ce mod reacționăm la o nouă trăire. Subzistă mai ales o primejdie în orice rezultat obținut, în orice satre concluzivă, fie că are mai mult caracteristica sentimentului, fie pe aceea a cunoașterii.În loc să fie considerată ca un punct de vedere pentru o nouă orientare și o nouă
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În însăși noțiunea de sentiment total, nu este însă conținut faptul că el trebuie să fie o încheiere definitivă. Aceasta poate însemna foarte bine numai o oprire pe drum, o socoteală practică, necesară ca să-ți poți continua existența, arătînd că trăirile trecutului sînt profitabile pentru viitor. Mai este importantă însă, pe lîngă asta, în contextul în cauză, și o situație de un interes psihologic general. Un sentiment total are, în esență, caracterul unei stări sufletești și nu al unui afect. El
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe lîngă asta, în contextul în cauză, și o situație de un interes psihologic general. Un sentiment total are, în esență, caracterul unei stări sufletești și nu al unui afect. El se naște într-adevăr din concentrarea unui șir de trăiri care au provocat, fiecare în parte, afecte mai mult sau mai puțin profunde, lăsînd astfel urme durabile în suflet.Și el caracterizează o direcție fermă pe care s-a înscris acum viața psihică, chiar dacă se mai pot ivi unele vibrații
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
concentrarea se poate amplifica pînă la extaz. Nici o mirare că după aceea nu mai înțelegem zelul, însuflețirea, ardoarea sau forța pe care le-am dovedit în astfel de clipe. Ne poate cuprinde amețeala cînd ne amintim de ceea ce, în momentul trăirii sau al înfăptuirii, nu ne-a produs defel amețeală. În clipa acțiunii, au fost prezente afecte ce au intrat în contradicție cu stările psihice dominante în mod obișnuit și care au acaparat temporar întreaga energie. Un zelos alpinst i-a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
remedieze vreodată. În scrierea sa de tinerețe despre conceptul de ironie (XIII, p. 379), el declară poziția lui Solger, care coincide, în esență, cu ceea ce numesc marele humor, un gen de reculegere contemplativă și socotește că aceasta duce doar la trăirea într-o realitate ireală, accentuînd numai latura negativă a ceea ce este mare, și nu se ridică la o realitate superioară care, potrivit concepției sale, poate fi atinsă doar dacă recurgem la niște premise teologice. Iar în opera sa filosofică principală
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
525), el consideră humorul pe care îl caracterizează totuși în Stadii pe drumul vieții (Stadier paa Livets Vej, VI, p. 393) ca o expresie a forței spirituale § ca pe o dezmințire, o ieșire din existență, o retrospectivă, o stagnare, o trăire în lumea amintirii. Aceasta nu se potrivește totuși prea bine cu faptul că "stadiul" caracterizat de el ca humor urmează mai tîrziu, în serie, ca "stadiul" etic. După Kierkegaard, se cuvine ca fiecare stadiu să nu-l tăgăguiască pe cel
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în creștere a făcut ca în descrierile sale, laturile luminoase ale vieții să fie împinse pe al doilea plan. Motivul se află însă totodată și încă într-o măsură esențială în faptul că, în operele sale timpurii, ea construiește pe trăiri și amintiri proprii, pe cînd mai tărziu se lasă cu totul pradă unei construcții directe de personaje și evenimente. Interacțiunea dintre temperament și experiență este vădită aici în mod clar. Mai însemnată totuși decît temperamentul este, poate, totuși, deosebirea discutată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
născuți de de două ori vor suporta laturile contradictorii ale vieții mai puternic, pentru că experiențele lor sînt succesive, nu simultane. În împrejurări altminteri asemănătoare, contra-dicțiile succesive au un efect mai puternic decît cele simultane, care apar ca părți ale aceleiași trăiri. Cei născuți de două ori pot trăi contraste mai puternice decît li se întîmplă de obicei celor născuți o dată. Unor asemenea născuți de de două ori, a căror viață se despică în perioade, între care se rupe pînă și legătura
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
născuți de două -ori vor deveni niște humoriști de cel mai înalt stil. La cei născuți o dată, contradicțiile nu răzbat tocmai ușor în viața lor psihică cea mai intimă; dezvoltarea lor are caracterul unei expansiuni, al autodezvoltării. Cu toate acestea, trăirile și experiențele pot da și caracterelor armonice pe dinăuntru un gen de privire în profunzime și esența complicată a vieții, așa încît să obțină condițiile pentru un sentiment total cum este marele humor. Shakespeare, în cazul căruia multe date arată
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
creștine. Viața dispozițiilor psihice individuale se mișcă, în acest caz, după niște ritmuri prescrise. Humorul este dimpotrivă, un rezultat al vieții ce poate fi atins numai într-un mod propriu fiecărui individ, deoarece se bazează pe raportul dintre acesta și trăirile de care are parte el, și poate nimeni altul. Individualizarea iese tot mai mult în evidență în apoca modernă, atît în domeniul etic cît și în cel religios, urmarea fiind un caracter mai complicat al problemelor etice și religioase. Nu
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care trebuie să tindem neîncetat și care face iluzorie orice încercare de concluzie absolută (cf. Der menschliche Gedanke, IV B). Dar acest lucru a trebuit să devină de o importanță decisivă pentru sentimentul total, care se formează ca rezultat al trăirilor. Luptele și victoriile gîndirii, condițiile și limitele ce-i sînt puse în această dispută, după cum se vede, fapte de mare importanță (cf. § 34, 35). Dacă toate premisele intelectuale arătate pînă aici pot deveni de mare însemnătate pentru formarea unui sentiment
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
timbru decît cel socratic. Platon era însă atît de preocupat de elaborarea acestui fundal și atît de animat de el, încît nu-i mai rămînea timp și putere pentru a pune integral în drepturi legătura psihică dintre acest fundal și trăirile din lumea empirică. Lipsea, înafară de asta, relația pozitivă dintre categoria invariabilului și cea a variabilului, pe care avea s-o scoată la lumină de abia epoca modernă. Cînd aproape întreaga energie se revarsă asupra unei laturi a vieții psihice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
om îl poate descoperi înlăuntrul său, indiferent dacă poate fi sau nu formulat în niște idei clare. Gluma și ironia erau, în acest caz, o cale spre seriozitate. Celălalt mare humorist din istoria vieții spirituale umane a fost îndemnat de trăirile sale să creeze o lume de imagini, în care suferința și bucuria, întunericul și lumina își află locul ca elemente într-o experiență totală o lume de imagini ce pune în drepturi atît ceea ce e mărunt cît și tot ce
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
patra, în care cercetează sentimentele și pasiunile omenești. Însă cele două demersuri ideatice unul care încearcă să cunoască că relația fundamentală dintre existență și gîndire și celălalt care studiază particularitățile experienței nu se îmbină în una și aceeași serie de trăiri, așa încît să poată determina sentimentul total. Culmea vieții o reprezenta, pentru Spinoza, intuiția, care cuprindea cu mintea și pătrunderea dintr-o singură privire marea coerență în care se reunea totul. În admirația sa pentru forța infinită și belșugul naturii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
103, și pe această cael a putut fi reînviorat simțul pentru marele humor. 49.Kant Renașterea făcuse cu putință un mare fundal intelectual, iar poezia trezise cînd într-un mare stil, cînd în mici dimensiuni -simțul pentru varietatea și particularitatea trăirilor. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea, s-a adăugat o încercare dea lămuri raportul dintre munca intelectuală și celelalte activități ale vieții psihice. De la marea imagine a universului și larga concepție despre lume pe care le făcuse posibile științele naturii
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
drumul spre o asemenea culme, arătînd prin liberă cunoaștere spre ceea ce este mare și infinit, ca fiind ceva conținut în legile valabile pentru lucrurile trecătoare. Arta se cuvine să arate prin imagini finitul transluminat de infinit. Iar religia este o trăire nemijlocită în etern și infinit. În momentul culminant, nu are valoare nici una dintre aceste trei forme ale vieții spirituale; deosebirea dintre ele dispare. Starea supremă este entuziasmul; dar acesta dă naștere ironiei față de realitate și de formele sale. Ceea ce a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mare sau mai mică. Chiar și atunci cînd filosoful are un motiv special să studieze relația dintre gîndire și personalitate, cercetarea respectivă îi va absorbi cu ușurință tot interesul și toată energia.viața ideilor are și ea destinul său, introducîndu-și trăirile proprii ce vor acționa decisiv asupra stării sufletești finale. Chiar și cînd viața reală intervine cu putere, activitatea intelectuală și caracterul ei fericit sau nefericit poate fi totuși hotărîtor. Oricît de important este fundalul științific de idei al vieții, însemnătatea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
contribuit și fundalul. Poate că sentimentele totale, mari și puternice, se pot forma mai curînd la artiști decît la gînditori. Există o relație mai apropiată între imagine și sentiment decît între idee și sentiment. Sentimentul își capătă involuntar expresia prin trăire, în imagini, care reprezintă sau simbolizează, în mod intuitiv, ceea ce s-a trăit, în toată perticularitatea actului pe cînd, pentru gînditor, o trăire izolată contează ușor doar ca un exemplu printre multe altele. Astfel, artistul se găsește într-o relație
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai apropiată între imagine și sentiment decît între idee și sentiment. Sentimentul își capătă involuntar expresia prin trăire, în imagini, care reprezintă sau simbolizează, în mod intuitiv, ceea ce s-a trăit, în toată perticularitatea actului pe cînd, pentru gînditor, o trăire izolată contează ușor doar ca un exemplu printre multe altele. Astfel, artistul se găsește într-o relație mai apropiată cu viața, în formele ei individuale, concrete. Desigur, că poetul este singurul om adevărat, pe cînd chiar și cel mai bun
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
despre viață, ce nu poate fi dedusă de-a dreptul din dogmele pozitive sau negative la care aderă indivizii. Tocmai dintr-un punct de vedere realist, trebuie să avem pretenția ca fiecare să-și construiască concepția despre viață pe propriile trăiri, cu ajutorul cunoașterii căpătate prin propria activitate intelectuală. Numai așa clădește pe terenul realității, pe ceea ce este într-adevăr realitatea pentru individ. Concepția despre lume valorează ceva doar cînd este realmente o expresie a modului în care se desfășoară viața în locul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
speculative de pînă atunci. O reacție semnificativă față de tendințele experimentaliste (pe care le încurajau progresele științelor naturii și empiriocriticismul) a venit, cum se știe, spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, din partea luiW. Dilthey și a lui Ed. Spranger, odată cu teoria trăirilor structurate și a formelor vitale, în ceea ce s-a numit psihologia "științelor spiritului" sau "noologia" (Geistesgeschichte). Gîndirea eminamente deschisă înnoirilor și deosebit de atentă la evoluția ideilor privind constitutția și reacțiile sufletului uman, H. Höffding nu a rămas indiferent la schimbările
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
în Marele Humor, între sentimentele individuale (cărora alți psihologi le spun "emoții") și cele totale ("Gesamtgefühle"). Höffding deosebește, în acest sens, între sentimentul ridicolului, în forma sa temporară, "relativ simplă", ca sentiment individual (manifestare specifică, obișnuită a micului humor) de trăirea complexă, durabilă și originală din marele humor, ca sentiment total și "vital", cum avea să-l prezinte H. Goebel în traducerea germană. Un sentiment total este deci altceva decît "însumarea" componentelor sale și rezultă sub două forme, cum arată Höffding
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]