14,689 matches
-
pentru acordarea clavecinului în sistemul temperat. Aceste două volume verifică teoretic acest sistem, dar constituie și un îndrumar pentru pianiști și compozitori. Fugile sunt exemple de tratare liberă a schemelor formale, modele de exprimare artistică a unui bogat conținut de trăiri și, totodată, lucrări lipsite de ornamentația încărcată și greoaie a stilului baroc. Simplitatea severă, dinamismul dezvoltării și măiestria formei sunt notele caracteristice ale noului stil polifonic bachian. Clavecinul nu mai era capabil să răspundă aspirațiilor muzicii lui Bach. Instrumentul "Hammerklavier
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
dinamismul imaginației lui Kafka primează asupra oricărei exegeze: Concepția de viață a lui Franz Kafka, dominată de "angst", de sentimentul înstrăinării și de spasmele nevrotice ale conștiinței, este una specifică modernismului. Expresia literară pe care scriitorul a dat-o acestor trăiri, deși asociată adesea unor mișcări ca expresionismul și suprarealismul, rămâne una emblematică și complet originală. Proza kafkiană se desfășoară într-o atmosferă halucinantă, grotescă, impregnată de anxietate, în care personajele principale devin victime ale unui monstruos aparat birocratic ("Procesul", "America
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
visele ca mecanisme de protecție împotriva impulsurilor care tind să se exteriorizeze și care sunt în strânsă legătură cu amintiri refulate ale copilăriei. În felul acesta, gânduri și impulsuri inacceptabile, numite și conținut latent al visului, se transformă într-o trăire conștientă, care nu mai este înțeleasă nemijlocit și care devine un ""vis manifest"". Cunoașterea acestor mecanisme inconștiente permite psihanalistului să inverseze decursul procesului (transformarea visului latent în vis manifest) și, astfel, să descopere semnificația traumei care îi stă la bază
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
nedorit de unul din părinți, sau chiar urît. Psihanaliza speră să obțină o vindecare prin aducerea la suprafața conștiinței a stărilor refulate, sau cum se exprima Freud: ""Wo Es war, soll Ich werden"" ("Unde era Sinele, trebuie sa fie Eul"). Trăirile refulate sunt sustrase prelucrării la nivel conștient și nu pot fi integrate în personalitatea proprie. Acest proces poate fi reactualizat treptat prin analiză, sub permanentă supraveghere și cu ajutorul omenesc al terapeutului. Pornind de la explicația stărilor psihopatologice, teoria psihanalitică conține și
Psihanaliză () [Corola-website/Science/298064_a_299393]
-
Chios". Critica se referă la acest tablou cu răceală sau doar moderat, dar Delacroix își găsește deja câțiva apărători, în timp ce tânara școală romantică îl ridică direct la rangul de maestru. Romanticii, eliberați de sub jugul convențiilor, doresc să dea glas liber trăirilor personale. Această aspirație îi este proprie și lui Delacroix, care afirmă : Nimeni și nimic nu mă impiedică să percep lucrurile așa cum vreu eu". Prezentarea la Salon a "Morții lui Sardanapal", în anul 1827, va determina izolarea artistului vreme de șapte
Eugène Delacroix () [Corola-website/Science/298171_a_299500]
-
palpabilă, este reflectat într-o situație plastică. Pe de altă parte, Heyse este un cerebral. Redând doar ceea ce îi încântă ochiul și-i înflăcărează imaginația, el scrie mult mai ușor decât dacă ar fi cristalizat și potențat dureroase și adânci trăiri personale. Natura umană îl pasionează, ea este în ultimă instanță izvorul poeziei și ultimul ei cuvânt, visul și profesiunea sa de credință. Cel care păstrase cu demnitate integritatea spirituală, luase poziție critică împotriva religiei, a mărginirii aristocraței și suficienței burgheziei
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
într-o situație realmente provocatoare de anxietate. De aceea, ar fi o eroare să se confunde anxietatea cu nevroza. Anxietatea este deci “o emoție penibilă de așteptare”, “o teamă fără obiect” care se produce în așteptarea unui eveniment, este o trăire subiectivă care poate fi supusă controlului voluntar prin dezvoltarea conștiinței de sine. Unul dintre marii specialiști care s-au preocupat de problematica personalității umane a fost psihologul american R. B. Cattell. Acesta s-a născut în Anglia, în anul 1905
Anxietate () [Corola-website/Science/298206_a_299535]
-
și ceardaș românesc. Melodiile au sursa și rădăcinile în autenticitatea folclorului mureșean, fiind adaptate calităților ei vocale și lipite de sufletul și inima artistei. Textele acestor cântece au fost alese astfel încât să o reprezinte, să oglindească interiorul personalității ei, precum și trăirile specifice vârstei pe care o are. În cântecele vesele, se observă un optimism puternic, capabil să transforme orice ,necaz, în ,haz, orice grijă în motiv de bună dispoziție., Așa sunt si eu, susține Ramona., Îmi place să transform în umor
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
a transpus în totalitate în povestea derulată în el:,Am fost acolo trup si suflet. De fapt așa se și definește un artist. Cineva care reușește să redea un material adaptându-l caracteristicilor sufletești proprii și exprimându-l plin de trăirile strict personale interioare. În concluzie, stilul resimțit în cântecele de pe album, mă reprezintă în totalitate și nu este altul decât cel pe care l-am promovat și până acum., Albumul de folclor Din Țara Ardealului, acompaniamentul orchestra condusă de maestrul
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
începutul anilor 1900, europenii au început să aprecieze frumusețea și forța artei altor culturi, mai ales sculptorilor popoarelor din Africa tribală și din insulele Oceanului Pacific. Aceasta a încurajat sculptorii secolului XX să se îndeparteze de realismul superficial și să transmită trăiri, sentimente elementare, mistere, prin arta lor. Arta primitivă a avut un efect foarte mare asupra americanului Jacob Epstein (1880-1959). Primitivismul a îndemnat numeroși sculptori să-și simplifice formele și să se apropie cât mai mult de abstractul pur. Așa a
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
poeta cunoaște bucuria rodului. Dincolo de ușoara contaminare cezarivănesciană, preaplină de logos, simte cum fierbe în ea sămânța rodirii, atunci când, „cu unghii înfipte în carne” se încredințează paginii albe. „Înfiată” de arterele venețiene, poeta adulmecă înflorirea, conștientizând și depășind blestemul sterilității. Trăirea la limită, experiența de viață, dură, acumulată într-un spațiu al interminabilelor confruntări, permite autoarei a se simți „un vas plin, mult prea plin”, purtând, de aici încolo, lumea cu sine și în sine, încrâncenată a rezista tuturor încercărilor vieții
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
ei, e din nou însetat de repaos.(...). Există în versuri picturalitate și sonoritate, există capacitatea auditivă de a vedea și de a transpune acest real, dar toate acestea nu constituie o oglindă, o transpunere fidelă a celor văzute: sunt oglinda trăirilor sufletești. Autoarea parca ar apela la alte forme, la formulele verbului, ale verbului poetic, ale poemului, ale metaforei poetice, care se apropie de cantilenă, de un recviem al destinului, de un recviem de Bah sau de o baladă a lui
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
mai de preț a poeziei Eugeniei Bulat. Sunt „Căderea în tăceri”, „Căderea în Marele Frig”, „Căderea în necuvinte”, „Căderea în logos” și, în final, „Căderea în verde”. În prefața sa, criticul Adrian Dinu Rachieru remarcă pe bună dreptate acest aspect: „trăirea venetă”, trăirea venetă ca o racordare la un univers civilizat, al civilizației antice, ale civilizației unor simboluri magistrale ale culturii universale, dar, în același timp, un univers la care s-au mai racordat și alți autori ai culturii române, de la
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
preț a poeziei Eugeniei Bulat. Sunt „Căderea în tăceri”, „Căderea în Marele Frig”, „Căderea în necuvinte”, „Căderea în logos” și, în final, „Căderea în verde”. În prefața sa, criticul Adrian Dinu Rachieru remarcă pe bună dreptate acest aspect: „trăirea venetă”, trăirea venetă ca o racordare la un univers civilizat, al civilizației antice, ale civilizației unor simboluri magistrale ale culturii universale, dar, în același timp, un univers la care s-au mai racordat și alți autori ai culturii române, de la Eminescu la
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
moartea sa, a jurnalului său intim, lumea n-ar fi știut că Marele Duce Constantin a fost bisexual. Marele Duce menționează prima sa experiență homosexuală din timpul când servea în garda imperială. Constantin a făcut mari eforturi să-și reprime trăirile. În ciuda iubirii pentru soția sa, KR n-a rezistat tentațiilor. În jurnalul intim susține că între 1893 și 1899 a stat departe de practica a ceea ce el numea "păcatul său principal". După nașterea celui de-al șaptelea copil, KR a
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
construcția formelor care recreează orașul, absorbindu-le în haosul spectacolului străzii. Pictorul urmărește redarea vacarmului, luminilor, culorilor și formelor orașului în mișcare. Boccioni inserează în această compoziție un motiv iconografic tipiv pentru futurism: deschizăturile ferestrelor care contribuie la sporirea intensității trăirilor senzoriale. Unghiurile ascuțite, formele concentrice, suprafețele tăiate ale perețilorîi servesc pictorului la redarea propriei viziuni a orașului modern, al cărui caracter brutal și amețitor este evidențiat prin exploatarea specifică a perspectivei. În anul 1913, Boccioni renunță la temele sale preferate
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
prin intermediul hainei religioase specifice purtate, ne face ca, in umilință și minoritate, să putem fi o prezență profetica în mijlocul oamenilor atât de însetați de adevărată iubire și împlinire a vieții lor ce nu se poate realiza pe deplin decât prin trăirea și vestirea evangheliei și cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Haină franciscana a fraților minori conventuali este, conform tradiției franciscane originare, de culoare gri-cenușie și este formată dintr-o tunica simplă cu un capuciu (gluga) și un cingol cu trei noduri, semnificând
Minoriți () [Corola-website/Science/319236_a_320565]
-
gravuri, îndrăgostit de bogăția nuanțelor, de culoarea rafinată ce se poate descifra chiar între două tonuri ale ueni reproduceri grafice. De aici, sperăm, efinirea artei sale, se poate realiza în spiritul pe care-l subliniam. Ea este “negativul” unei intense trăiri psihice, redată sub cenzura interioară a unei discreții ce devine ea însăși motiv de substanță artistică. Mihai Nadin
Lucian Cociuba () [Corola-website/Science/315672_a_317001]
-
a demonstrat încă o dată, un talent ieșit din comun și o inteligență muzicală de excepție. A intrat în rolul dificil al Violettei, cu o asemenea intensitate, încât am uitat complet că ea era de fapt Cristina Radu, si nu Violetta. Trăirea ei a impresionat publicul până la lacrimi. De altfel, a fost răsplătita cu ovații, lumea aplaudând în picioare. Odată cu acest rol, avem din nou o confirmare despre faptul că nu poți fi un mare interpret, daca nu esti și un mare
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
eminentului jurnalist și editor sârb Zoran Bogavaț, , cercetând prin munca să înțelesurile cele mai subtile ale fotografiei și plătind cu viața acest lucru, pătrunde în străfundurile metafizicii fotografiei și crede că timpul nu există, ci numai spațiu, și urme ale trăirii noastre; crede că existăm înainte de a fi, și că vom fi după ce vom trece." A expus în peste 500 expoziții de grup dintre care cele mai importante sunt "Omul, protagonistul secolului XX - fotograful, martor al timpului său"(Spania, 2000) și
Milinko Stefanovici () [Corola-website/Science/318765_a_320094]
-
ca (spicuim din cele 30 de titluri apărute pe parcursul a câțiva ani): Războiul cu urmările sale a întrerupt acest tezaur de apariții de o mare valoare spirituală, lucrări ca: Alice A. Bailey - „Sufletul și mecanismul său”, Henry Th. Hamblin - „Arta trăirii”, Henry Th. Hamblin - „Puterea gândirii”, W. Scott-Elliot - „Istoria Atlantidei”, rămânând nepublicate. O bogată corespondență a fost purtată pe tema volumelor editate cu personalități ale vremii printre care Mircea Eliade, Henriette Yvonne Stahl, Anton Dumitriu, Jwala Prasat Singhal, Alice Bailey ș.a.
Elie Dulcu () [Corola-website/Science/316163_a_317492]
-
directă a formei esențiale (desenul). Prin motivul cuplului, numit succesiv: Adam și Eva, Faun și Nimfă, Artistul și Natura, exaltă bucuria de a trăi, cu mintea clară, mîna sigură și sufletul luminos, asemenea unui artist al barocului. Sculptorul își asociază trăirea cu "bucuria lui Dumnezeu, cînd a creat cerul cu stelele, cînd a împrăștiat întunericul și s-a făcut lumină, cînd a creat totul din nimic". Nicăpetre afirmă aceeași concepție în sculptura în lemn. Comentatorii canadieni ai operei sale au remarcat
Nicăpetre () [Corola-website/Science/316250_a_317579]
-
2011; Elena M. Cîmpan- Cu ochii în carte, Editura, Limes, 2013; Irina Petraș-Scriitori ai Transilvaniei. Dicționar critic ilustrat, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 Repere critice: “Muzicală, strânsă cu eleganță în mareele unei proze tradiționale, producția lui exprimă o tendință a decorporalizării trăirilor. Sângele său apare subțiat, întomnat, răspunzând cu melancolie decorului medieval local, într-un amestec de reflexe istorice și uneori declinante... Neîndoios, fundalul acestei incantații dureros dematerializante e unul mistic.” Gheorghe Grigurcu-"România literară” “Un splendid poem - Cine-a strigat - reia
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
după Psalmii lui David nu întâmplător. Într-una din cronicile sale literare la poezia lui Emil Dreptate, criticul Gheorghe Grigurcu remarca și definea clar întreaga sa creație lirică: muzicală, strânsă cu eleganță în tiparele tradiționale cu tendință de a decorporaliza trăirile, într-un amestec de reflexe istorice și uneori declinante - adică de invocat, de chemat, și îndelung așteptate - toate formând neîndoios fundalul de inspirație religioasă ce stă la baza creației în sine și ființei umane în general, Gheorghe Grigurcu afirmând acestea
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
1948, ca fiind „a temporary resting place with the qualities of a nightmare”(The palestine exile as writer, Jabra, 1988: 123). Multe din scrierile sale au fost afectate, dacă nu direct influențate de locul în care se afla și însăși trăirile exprimate în scris de autor erau direct proporționale cu starea de spirit pe care lăcașul său i-o oferea. Memorabil este momentul în care își vede orașul și se simte „as though I was ten thounsand miles away from the
Jabra Ibrahim Jabra () [Corola-website/Science/321288_a_322617]