145,650 matches
-
37"Neamul românesc", 25 martie 1907. Vezi și N. Iorga, Cuvîntarea ținută la întrunirea comitetului executiv al Partidului Național Democrat de la 11 august 1935 la Vălenii de Munte, București, 1935, p. 19 38 Autorului nu-i venea să-și creadă ochilor găsind în corespondența lui Iorga cîteva scrisori ale lui Cuza. Acesta descrie incidentul conflictual banal dintre evrei și gentili care avuseseră loc la Iași, rugîndu-l pe Iorga să-i publice relatările. Într-una din scrisori el descria un concurs de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie cu neputință de regăsit. În clasicul film omonim al lui Jean Renoir din 1937, Marea Iluzie a vremii era recursul la război și la miturile aferente despre castă, onoare și clasă. Dar În 1940, pentru europenii care deschideau bine ochii, cea mai mare dintre iluziile continentului - discreditat acum fatal - era Însăși „civilizația europeană”. În lumina evenimentelor anterioare, tentația de a nara istoria renașterii nesperate a Europei după 1945 Într-un registru autolaudativ și chiar liric este de Înțeles. Aceasta e
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
știe multe lucruri. În primul rând, aceasta este o istorie a „retrogradării” Europei. Statele constituente nu mai puteau aspira la un statut imperial sau internațional după 1945. Cele două excepții de la regulă (Uniunea Sovietică și, parțial, Marea Britanie) erau, În propriii ochi, doar pe jumătate europene și, oricum, la sfârșitul perioadei evocate aici, erau ele Însele mult diminuate. Mai tot restul Europei continentale fusese umilită de Înfrângere și ocupație. Nu reușise să se elibereze de fascism prin forțe proprii și nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
organizate de Aliați, apoi prin apropierea simultană a trupelor aliate, deopotrivă dinspre est și vest. Abia În ultimul an de război, În timpul scurtei și intensei campanii spre vest a Uniunii Sovietice, a avut loc cea mai gravă distrugere fizică. În ochii contemporanilor, impactul războiului nu se măsura În termeni de profit și pierdere industrială, nici În funcție de valoarea netă a bunurilor naționale În 1945 față de 1938, ci În distrugerea palpabilă a comunităților și a mediului Înconjurător. De aici trebuie să Începem pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
socială rapidă, scăldată În sânge, ci și colapsul legii și dispariția unui mod de viață asociat cu statul de drept. Se Înșală cei care cred că ocupația germană a Europei continentale a fost o perioadă de liniște și ordine, sub ochiul vigilent al unei puteri omniprezente și atotștiutoare. Chiar și În Polonia, cel mai reprimat și mai atent controlat dintre teritoriile ocupate, societatea continua să funcționeze Împotriva noii conduceri: polonezii au creat un Întreg univers clandestin, În care existau ziare, școli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
obișnuiți, neavând acces la produsele agricole, erau obligați să recurgă la piața neagră sau la trocul ilegal pentru a-și hrăni familia. Furtul - de la stat, de la un concetățean sau dintr-o prăvălie evreiască devastată - era atât de obișnuit, Încât În ochii multora Încetase să mai fie un delict. Ba mai mult: În condițiile În care jandarmii, polițiștii și primarii locali reprezentau și serveau forțele de ocupație, care la rândul lor Încălcau sistematic legea În detrimentul anumitor segmente ale populației civile, delictele comune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai puțin. În Grecia, Iugoslavia, Polonia sau Ucraina, unde numeroși partizani au luptat deschis atât cu forțele de ocupație, cât și Între ei, lucrurile erau, ca de obicei, mai complicate. În Polonia eliberată, de pildă, autoritățile sovietice nu priveau cu ochi buni elogierea publică a partizanilor, care erau antinaziști, dar și anticomuniști. În Iugoslavia postbelică, după cum am văzut, unii partizani erau mai egali decât alții - cel puțin pentru mareșalul Tito și camarazii săi victorioși. În Grecia, ca și În Ucraina, toți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
4 iulie 1946, 42 de evrei au fost uciși și mulți alții răniți, din cauza zvonului că un copil din localitate a fost răpit și omorât În cadrul unui ritual. Într-un sens, și aceste acte erau Îndreptate Împotriva colaboraționiștilor, pentru că, În ochii multor polonezi (inclusiv ai foștilor partizani antinaziști), evreii erau suspectați de afinități cu ocupantul sovietic. Nu se cunoaște numărul exact al oamenilor uciși În primele luni de epurări și execuții „neautorizate” din estul Europei, ocupat de sovietici, sau din Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
străine (americane) și a influenței politice a Vaticanului. În realitate, lucrurile erau mai complicate. Desigur, Biserica Catolică a scăpat ușor, având În vedere faptul că Pius al XII-lea a avut relații călduroase cu regimul fascist și a Închis ferm ochii la crimele naziștilor din Italia și de peste tot. Prelații erau influenți. Autoritățile militare anglo-americane au ezitat Într-adevăr să elimine funcționarii compromiși, În timp ce Încercau să restabilească normalitatea În peninsulă. Iar În ansamblu, epurarea fasciștilor a fost mai eficientă În regiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În zona controlată de americani. Acolo, autoritățile au declarat „inculpabili” 3,5 milioane de locuitori (un sfert din populația zonei); până la urmă, majoritatea nu au fost aduși În fața tribunalelor de denazificare create În martie 1946 și conduse de nemți, sub ochiul atent al Aliaților. Civilii germani au fost duși În vizite obligatorii În lagărele de concentrare și puși să privească pelicule ce ilustrau atrocitățile naziste. Profesorii naziști au fost concediați, bibliotecile reaprovizionate, iar proviziile de hârtie au fost atribuite de Aliați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Eugen Löbl au fost filați la Londra de agenți sovietici recrutați din partidele fasciste ale Cehiei antebelice; mărturia acestora avea să fie folosită Împotriva lor la procesul-spectacol care Îi aștepta peste un deceniu. Comuniștii nu erau singurii care au Închis ochii la trecutul fascist sau nazist al oamenilor În schimbul susținerii politice. În Austria, autoritățile occidentale Îi favorizau adesea pe foștii fasciști, permițându-le să practice jurnalismul și alte profesii delicate: afilierea lor la regimul corporatist și autoritar din Austria antebelică fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
seama clasei politice, curățate cum se cuvenea de colaboraționiști și trădători. Alternativa era anarhia sau ocupația pe termen nelimitat de către armatele aliate. Grupurile de rezistență din timpul războiului, devenite În 1944-1945 varii mișcări politice, erau și ele la fel de suspicioase. În ochii lor, politicienii, funcționarii și oamenii de curte care supraviețuiseră ocupației erau de două ori discreditați: prin erorile lor antebelice și prin tăcerea care le-a urmat. În Franța și Norvegia, reacția din 1940 i-a descalificat pe legislatorii aleși În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dezmințire a prieteniei cu Uniunea Sovietică și cu restul aliaților noștri. De aceea, guvernul a decis În unanimitate că nu va fi prezent la această conferință.” De ce au cedat cehii? Vecinii lor unguri și polonezi, cârmuiți deja de comuniști sub ochiul grijuliu al Armatei Roșii, nu puteau decât să urmeze „indicațiile” sovietice. Dar În Cehoslovacia, Armata Roșie plecase de mult și comuniștii nu dețineau Încă monopolul puterii. Cu toate acestea, Masaryk și colegii lui au cedat la primul semn de nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai devreme și mai adânc În Est. Dar În acei ani nimeni nu voia un alt război; dacă Stalin putea fi convins cu ușurință să nu atace Roma sau Parisul (unde nu avea armate), prezența sovietică În Est era, În ochii tuturor, imposibil de negociat. În Comisiile Aliate de Control din România sau Bulgaria, sovieticii nici măcar nu se prefăceau că iau În considerare dorințele britanice sau americane, cu atât mai puțin pe cele locale. Numai În Cehoslovacia, de unde Armata Roșie se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Iugoslavia se găseau state mici și vulnerabile, ale căror guverne interbelice (cu excepția parțială a Cehoslovaciei) fuseseră toate defavorabile Uniunii Sovietice. Îndeosebi Polonia, Ungaria și România, circumspecte față de intențiile sovietice la adresa lor, fuseseră sistematic ostile Moscovei. Singurul rezultat acceptabil În ochii lui Stalin era instalarea - În acele state pe care URSS nu le absorbea preventiv - a unor guverne despre care putea fi sigur că nu vor periclita vreodată siguranța sovietică. Acest rezultat nu putea fi garantat decât aliniind sistemele politice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de prietenie (după ce Încercase să impună Finlandei soluția est-europeană, divizându-i pe social-democrați și obligându-i să fuzioneze cu comuniștii Într-o Ligă pentru Apărarea Poporului Finlandez, pe care a adus-o la putere). În Occident, Praga le-a deschis ochii socialiștilor asupra vieții politice reale din Europa de Est. La 29 februarie 1948, un Léon Blum În vârstă publica În ziarul socialist francez Le Populaire un articol extrem de influent, acuzându-i pe socialiștii din Vest că au trecut sub tăcere soarta camarazilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și sursă a revoluției mondiale, Uniunea Sovietică nu era un model de revoluție, ci unicul model. În condiții adecvate, partidele comuniste mai mici puteau să-i calce pe urme, dar nu era indicat să i-o ia Înainte. Iar În ochii lui Stalin, acesta era defectul capital al lui Tito. În ambiția lui de a Înfige stindardul comunist În sud-estul Europei, fostul general depășea previziunile sovietice. Îmbătat de succese revoluționare, devenise mai catolic decât papa. Stalin n-a ajuns la toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre această posibilitate. Seducătorul plan de a reuni tot sud-estul Europei Într-un aranjament federal unic cu un guvern comunist ridica totuși două probleme. Ceea ce păruse la Început o bază de cooperare Între comuniștii locali s-a transformat curând, În ochii suspicioși ai lui Stalin, În tentativa unuia dintre ei de a obține hegemonia regională. Chiar și numai asta l-ar fi determinat pe Stalin, În timp, să reteze ambițiile generalului. În plus - și acesta a fost elementul decisiv -, Tito Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimic. Iar dacă Germania avea să devină, cum anticipaseră unii, un fel de zonă-tampon și viitor câmp de bătaie, atunci riscul de a aliena simpatia nemților, alimentându-le preferința pentru neutralitate, nu putea fi ignorat. Moscova, desigur, nu privea cu ochi buni reînarmarea Germaniei Federale. Dar simțămintele sovietice nu mai erau, după iunie 1950, argumentul principal. Britanicii, deși foarte reticenți, nu vedeau altă soluție decât găsirea unei metode pentru a Înarma Germania, menținând-o Însă sub controlul ferm al Aliaților. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Începutul unei ingerințe continentale În afacerile insulare, cu implicații pe cât de neclare, pe atât de periculoase. Explicând refuzul Marii Britanii de a adera, Bevin Îi spunea lui Acheson: „Când la mijloc sunt aspecte de o importanță vitală, nu putem semna cu ochii Închiși; la fel ar face și americanii, sunt convins, dacă ar fi puși Într-o situație similară”. Subordonaților săi le-a Împărtășit aceleași presimțiri negre despre Consiliul Europei În cuvinte și mai plastice: „Dacă deschidem cutia Pandorei, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Beneluxului luate la un loc. În timp ce statele occidentale făceau pe atunci comerț mai ales Între ele, Marea Britanie avea tranzacții importante În Întreaga lume - ba mai mult, comerțul britanic cu Europa era mult mai redus În 1950 decât În 1913. În ochii oficialilor britanici, țara avea așadar mai mult de pierdut decât de câștigat dacă se implica În aranjamente economice obligatorii cu țări ale căror perspective erau incerte. Cu un an Înainte de propunerea lui Schuman, poziția Marii Britanii, exprimată În particular de funcționari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cosmopolitism al evreilor - legăturile internaționale de care Stalin sperase să profite În lunile negre ce au urmat ofensivei germane - le era din nou reproșat, pe măsură ce taberele Războiului Rece se conturau, iar contactele și comunicările internaționale din timpul războiului deveneau În ochii lui Stalin o culpă retroactivă. Primele victime au fost chiar liderii evrei ai Comitetului Antifascist. Solomon Mihoels, principalul său animator și o figură majoră a Teatrului Idiș din Rusia, a fost asasinat la 12 ianuarie 1948. Când Golda Meir, ambasadoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Andrei Jdanov, de conspirație cu „burghezia anglo-americană” și de susținerea „naționalismului evreu” alături de Comitetul Mixt de Distribuție Americano-Evreiesc (precum și cu răposatul „naționalist burghez evreu” Solomon Mihoels) - urmau să fie judecați la trei luni după pronunțarea verdictelor În procesul Slánský. În ochii Kremlinului, se pare că acest proces era, la rândul său, un preambul și o scuză pentru arestarea În masă a evreilor sovietici și exilarea lor ulterioară la Birobidjan („patria” destinată evreilor În est) și În Asia Centrală sovietică, unde mulți evrei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Chiar și acuzațiile absurde formulate Împotriva lui Slánský et al. erau clădite pe adevărul general admis că Cehoslovacia avea mai multe legături cu Vestul decât celelalte state din bloc. Dar de ce Rajk? De ce Slánský? Cum erau aleși țapii ispășitori? În ochii lui Stalin, orice comunist care stătuse o vreme În Vest, În afara zonei de influență sovietice, trebuia privit cu neîncredere, indiferent ce făcuse acolo. Comuniștii care luptaseră În anii ’30 În războiul civil din Spania (și erau mulți din Europa de Est și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care a cuprins trei sferturi de țară, distrugând practic pământul și oamenii. Mai mult, din septembrie 1943 până În aprilie 1945, nordul Italiei a fost zguduit de un adevărat război civil. Ca fostă membră a Axei, Italia era suspectă și În ochii Vestului, și În ochii Estului. Până la ruptura dintre Tito și Stalin, frontiera incertă cu Iugoslavia era cea mai instabilă și potențial explozivă graniță a Războiului Rece, iar relația dificilă dintre Italia și vecina ei comunistă era complicată de existența, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]