145,650 matches
-
Poezia iubirii, predominantă, așază între prezent și trecut interstiții aburoase, încețoșând imaginile, ca într-o tehnică sfumato. De aici, și principalele trăsături ale discursului poetic: discreția confesiunii, calmul melancolic al amintirii, diafanul tablourilor stilizate. O autoironie discretă vertebrează contemplarea cu ochi abstras a lumii, văzută shakespearean ca o scenă de teatru. Expresia, urmărind esențializarea, impune prin concizie și acuratețe. Din detașarea „mișcată” de afect și din estomparea eului P. și-a făcut o atitudine lirică ușor de recunoscut, iar din eleganța
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288955_a_290284]
-
fie la nivelul neuronilor corticali, fie la nivelul aferențelor subcorticale. EEG-ul normal are o amplitudine cuprinsă între 10-100 µV. Principalele ritmuri normale sunt: 1. α (alfa) - cu frecvențe cuprinse între 8-13 Hz - la adult caracterizează starea de veghe cu ochii închiși, la o persoana relaxată atât fizic cât și psihic; este mai accentuat în regiunea occipitală; 2. β (beta) - cu frecvențe peste 13 Hz, reprezintă ritmul dominant la adult în stare de veghe, cu ochii deschiși, exprimând starea de excitație
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
caracterizează starea de veghe cu ochii închiși, la o persoana relaxată atât fizic cât și psihic; este mai accentuat în regiunea occipitală; 2. β (beta) - cu frecvențe peste 13 Hz, reprezintă ritmul dominant la adult în stare de veghe, cu ochii deschiși, exprimând starea de excitație corticală; 3. δ (delta) - cu frecvențe cuprinse între 1-3 Hz - la adult în somnul profund, întâlnindu-se și în stările de anestezie, timp în care sistemul reticulat activator ascendent este inhibat; 4. θ (teta)- cu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
nervos simpatic. Localizarea primară este paravertebral în regiunea toracală inferioară și lombară. Tumorile intracraniene au origine metastatică. Neuroblastomul este una din cele mai răspândite tumori solide extracraniene la copii. Majoritatea sunt diagnosticate până la 4 ani. Simptomul clinic tipic este semnul „ochilor de raton”. CT este metoda de elecție în cazul afectărilor osoase ce implică viscerocraniul, în special la nivelul orbitelor și aripilor sfenoidale. Priza de contrast ajută în detectarea componentelor de țesut moale cu extensie tipică intraorbitară. Investigația RMN este mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Horia Pleș, Marcel A. Anghelescu () [Corola-publishinghouse/Science/92120_a_92615]
-
vidul interior. Lipsa unei evoluții stilistice, reluarea acelorași teme și motive, de la un volum la altul, își pot găsi astfel o explicație. Călătoria („exodul”), corabia (luntrea), moartea și reînvierea, umbra, devenirea (destinul), apa (fluviul, ploaia, marea), lumina (soarele, focul), fântâna, ochiul și orbirea, cunoașterea sunt polii simbolici ai acestui univers poetic. O poezie emblematică, Și parcă totul?, indică sensul unui exod universal, dinspre Sudul solar (dominat de vegetație, de culoarea verde) către Nordul nocturn (alb, acoperit de zăpezi). A. valorifică formule
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
altfel, scriitorul își va însoți opera literară cu desenele proprii, caricaturistul, care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de toate zilele anunța un prozator cu ochi de caracterolog și de umorist, recrutându-și materia din lumea mahalalei bucureștene, a vieții de provincie și a mănăstirii. Dacă se adaugă și lumea cazonă, școlărească și sportivă, sunt aici principalele ținte asupra cărora moralistul R. își fixează atenția. E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
lui idealist-fantaste e luat, la o înmormântare, drept prietenul preferat al decedatului, având astfel ocazia să se înfrupte copios din pomana făcută cu ostentație ridicolă (prilej de șarjare a convențiilor și ipocriziei); un „domn în redingotă” e un strigoi în ochii paznicului de la cimitir; un muribund, trăgând cu urechea la meschinele socoteli de înmormântare făcute de rude, își regizează singur un pompos ceremonial ș.a.m.d. În general, tehnica narativă mizează pe răsturnarea expectației (anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
de excelent colorist. Examinarea picturilor lui Ștefan Popescu cu subiect de basm aduce în discuție încercarea de sinteză între decorativismul bizantin și cel Secession prin intermediul simbolismului, prin evidențierea unor armonice care apar și la Kimon Loghi și care sar în ochi în pictura decorativă a Ceciliei Cuțescu-Storck. Simbolismul constituie liantul, dar și decurge din operațiunea de stilizare a figurilor și extragerea lor din contextul propriu-zis al unei narațiuni cum este basmul, care servește de pretext. Un tablou în manieră prerafaelită realizează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de primitivi care-și plasau personajele, cel mai adesea, în spații himerice și le înconjurau de ceea ce vedeau mai rar și mai curios în jurul lor. Gustave Moreau spunea că o pictură trebuie înobilată cu toate frumusețile care îți cad sub ochi; el dorea ca decorul să fie complicat și punerea în scenă somptuoasă, principiu periculos și contestabil [...]"40. În articolul "Impression d'art. M. Vermont" din Revista orientală (Revue franco-roumaine), Al. Bogdan-Pitești îi enumeră pe o bună parte din pictorii simbolisto-decadenți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe care-l generează acumularea unei recuzite luxoase în poezia parnasianului Leconte de L'Isle. "Moreau era apărătorul a două principii direct legate, celui al Frumuseții Inerției și cel al Luxului Necesar. Bogăția detaliilor servea infinit mai bine artei, în ochii săi, decât o simplitate împinsă la extrem, potențial plictisitoare"48. În opinia lui John Reed, literaturitatea picturii lui Moreau ar decurge nu din împrumutul unor teme din literatură transpuse apoi în plastică, ci din cauză că solicită o reasamblare a întregului, o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din ciocnirea contrariilor transpuse aici în registrul capacității de seducție; sau la nivel structural, între realismul anatomic și ornamentul flamboiant, exotic. Imaginea lui Zeus o transformă în cenușă pe Semele, Moreau ne prezintă această imagine interzisă a divinității pe care ochiul n-o poate cuprinde fără a fi ars de ea și transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o notă alegorică de efect decorativ și coregrafia gestuală care întreține o atmosferă de mister. În monografia pe care i-o consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot el subliniază succesul extraordinar pe care-l are pictorul în Franța începând cu Expoziția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atitudine, care se regăsesc atât în literatura, cât și în pictura simbolistă: "Câțiva ani, cât a durat nebunia Burne-Jones, femeile franceze în pas cu moda s-au îmbrăcat și s-au comportat "à la Burne-Jones", au cultivat un ten palid, ochi încercănați și un aer de epuizare nesănătoasă"82. În acest context, entuziasmul lui Ștefan Popescu își găsește un suplimentar suport în afară de cel al afinităților elective și inclusiv pe această filieră prerafaelitismul este adus la cunoștință și pătrunde în conștiința tinerilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca singur reper apropiat, conferă picturii un reflex hiperrealist. Rapetti susține că există un conflict fondator în pictura prerafaeliților cu privire la două aspecte dificil de conciliat "pe de o parte citarea maeștrilor din Quattrocento, și pe de alta, observarea realului cu ochii omului modern"86. Această tensiune, consideră Rapetti, furnizează chiar originalitatea mișcării artistice prerafaelite. "De altfel, în această ezitare între fecunditatea arhaismului și căutarea obiectivității rezidă singularitatea acestei mișcări"87. Într-adevăr, există acest balans între tendința unei nostalgice arhaicizări romantice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
redusă la tăcere participând la misterul universal. Conștiința pe care o întruchipează personajul este una rece, nemiloasă, care nu oferă rezolvare sau alinare umanității, ci constituie mai degrabă un semn al damnării ei: "Preoteasa filozofică a lui Klimt trădează prin ochii săi de o strălucire nepământeană o atitudine diferită: o înțelepciune în același timp sălbatică și glacială, afirmând lumea Voinței"98. Regimul nocturn sugerează deopotrivă lumea către care deschide studiul lui Freud, Interpretarea viselor, o lume fantasmatică în care revin configurate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
jaloane generice ale traseului destinal. Ca și în Filozofia, corpurile bărbaților și femeilor plutesc într-un spațiu indefinit, similar imensității cosmice din primul tablou. Chipurile lor vădesc un straniu amestec de suferință și voluptate. Niciunul dintre aceste chipuri nu are ochii deschiși, ca și cum ar fi sub presiunea unui transport oniric-voluptuos pe care-l reflectă o parte din nudurile feminine, precum cel care se detașează în partea stângă a tabloului și care a stârnit nenumărate controverse. Klimt bulversa încă odată convențiile canonice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că teoria artei pentru artă se aplică cel mai bine artei decorative, dar "trebuie ca ornamentul să nu se restrângă la o combinație mai mult sau mai puțin fericită de linii, de forme, de culori sau de sonuri; trebuie, fermecând ochiul să vorbească, de asemenea, spiritului, să aibă propria logică". Intră în joc ceea ce criticul numește "atribuirea estetică" ("l'appropriation esthétique"), gustul, "numai să fie semnificativ, simbolic". Teoria evoluționiștilor preconizează "un fel de glorificare a naturii și a umanității în ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și pentru Kimon Loghi și Ștefan Popescu în pictură, basmul constituie principala sursă de inspirație pentru artist, a cărei utilizare o recomandă pentru edificarea unei arte decorative românești moderne. "De la un vas simplu, cu buzele tivite de motive ca: toiegi, ochii broaștei, șerpișori etc., până la un vas zmălțuit cu motive din poveștile bătrâne ca: Făt-Frumos", "Pîcală", " Fata din dafin", ceramica noastră ar fi fost tot atât de bine plătită ca și vasele austriece sau germane care desfac această industrie (...)"150. Ilustrările care însoțesc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate timpurile, mai mult a a Renașterii, cât și binecunoscutul brâu bisericesc, format din trei ciubuce împreunate și răsucite la distanțe egale"154. Pentru decorativismul bizantin, mărcile stilistice stau, de asemenea, la îndemâna artizanului: linii în zig-zag, steluțe înscrise în cercuri, ochiuri, împletituri de linii de evanghelii etc. Ilustrarea acestei metode facile, Eugene Grasset o va numi la rândul lui "Art facile", camuflează o pedagogie negativă a exemplului prost. Baltazar se pronunță ferm împotriva unei naționalizări a artei populare, arta veche românească
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Zâna lui Artachino poartă o coroană făcută din lujerul unui nufăr alb, frumoasa floare care crește în mlaștini. Lujerul se împletește ca un șarpe în jurul capului fetei, părul îi acoperă o treime din chip și aproape în întregime unul dintre ochi, decupaj cu efect de mască, acordând o și mai mare vizibilitate intensității tulburătoare a privirii. De o frontalitate meduzantă, portretul acestei Belle Dame sans Merci este decupat la nivelul gâtului pe textura densă a fundalului de trestii, pentru a bloca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vrajă crepusculară. Cu ceva din grația Salomeei Ceciliei Cuțescu-Storck, topită parcă în atmosfera crepusculară, o femeie-nimfă-sirenă se află la marginea mării. Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu, desfășurându-și grația departe de ochiul profan. Simbolist în această pânză este un anumit aer melancolic, o deschidere spre visare pe care-l degajă peisajul natural. Frumusețea sa se răsfrânge în apariția solitară a sirenei și a momentului magic, privilegiat, la cumpăna dintre zi și noapte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
au transformat în apetisante corpuri feminine, asemeni zânelor-iele. "Un pictor român, d-l Mircea, ne prezintă o frumoasă legendă a țărei sale. (...) D-l Mircea a exprimat bine poezia legendei. Copilul pe jumătate culcat, în extaz, cu fața suptă și ochii întunecați de voluptate, femeile ce apar din norii cei albi și trandafirii ca și ele, vârful muntelui ale cărui profiluri se pierd în nori, colorația ușoară și luminoasă, totul este menținut, după cum se și cuvenea, între vis și realitate"235
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bolnav, Iisus este întins la baza crucii, unde se află în picioare, asemeni unei apariții, Maria Magdalena, ori poate sfântul Ioan, pentru că este greu de decelat în ce privește făptura fantomatică care pare să vegheze scena. În mijlocul cerului întunecat se deschide un ochi de lumină, insuficient pentru a lumina scena, amplificând parcă mai mult caracterul ei cețos. În Noua revistă română 240, apar reproduse două fragmente de triptic cu subiect religios, de un simbolism difuz, semnate de Vermont; Iisus care predică, pe măsură ce, în fața
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vieții" (house of life) ale pictorului englez, George Friederick Watts, se află și Speranța (1885), o viziune simbolistă întunecată asupra lipsei de speranță. Speranța apare ca o femeie oarbă, iar orbirea are aspectul unei mutilări. Speranța poartă un bandaj în dreptul ochilor, care-i protejează o posibilă rană și ține în mână o liră care nu mai are decât o singură coardă și de care își sprijină capul. Aluzia la Orfeu, cel care își pierde complet speranța după a doua pierdere a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1885). Bărbatul înveșmântat în negru, cu un aspect de severitate monahală în silueta sa, stă lângă un taluz pe care se află un veșmânt alb. Are capul acoperit cu o rasă, iar chipul pare adâncit într-o intensă meditație cu ochii închiși. Figura sa apare supradimensionată, ea centrează întregul tablou. Se pot vedea undeva în depărtare un oraș și trei plopi solitari. Reprezintă ei o aluzie la Sfânta Treime? Avem, de asemenea, câteva motive vegetale aproape stilizate în prim plan, și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]