145,920 matches
-
la intersecția cu strada Lascăr Catargiu. Cu ocazia comemorării a nouă ani de la moartea Dr. C. Istrati, o serie de personalități ale culturii și științei românești au luat inițiativa creării unui Comitet pentru ridicarea unui monument dedicat iacestuia. Din acest Comitet organizator făceau parte Grigore Trancu-Iași, Gheorghe Țițeica, Dr. I.N. Angelescu, Amiralul Niculai Gracoski, Gheorghe Gh. Longinescu, Ludovic Mrazek, E. Severin, Stelian Popescu, Emil Racoviță, președintele Academiei Române etc. care a lansat un apel pentru strângerea de fonduri. Imediat după lansarea apelului
Statuia doctorului Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/329496_a_330825]
-
Gh. Longinescu, Ludovic Mrazek, E. Severin, Stelian Popescu, Emil Racoviță, președintele Academiei Române etc. care a lansat un apel pentru strângerea de fonduri. Imediat după lansarea apelului, s-au adunat peste un milion de lei. Realizarea monumentului a fost încredințată de Comitetul organizator sculptorului Oscar Späthe. O altă personalitate contemporană, care se preocupase de această inițiativă a construirii unei statui a doctorului Constantin I. Istrati, a fost Eugeniu E. Vincler, avocat și fost magistrat. Statuia îl înfățișează pe Constantin I. Istrati ca
Statuia doctorului Constantin I. Istrati () [Corola-website/Science/329496_a_330825]
-
ultimele decenii. Mai mult decât atât, în anul 2002, Livaneli este ales in calitate de parlamentar. În prezent acesta este membru independent al Parlamentului din Istanbul. Fiind unul dintre cei mai fervenți promotori ai parteneriatului greco-turc înființează în anul 1986 "Comitetul Greco-Turc de Prietenie", alături de compozitorul grec Mikis Theodorakis. În anul 1995 Livaneli este desemnat de către UNESCO drept ambasador al bunăvoinței, titlu care i se acordă în vederea recunoașterii contribuției sale la menținerea păcii mondiale. Acesta se ocupă și în prezent de
Ömer Zülfü Livaneli () [Corola-website/Science/330936_a_332265]
-
În mai 2013, Alteța Sa Prințesa Ameera Al-Taweel din Arabia Saudită a participat la sesiunea plenară intitulată „Procesul de afaceri pentru diversitatea de gen” în cadrul Forumului Economic Mondial din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. În calitate de vice președinte al consiliului de administrație și director al Comitetului Executiv al Fundației Al-Waleed bin Talal din Arabia Saudită, dar și a Fundației Internaționale Al-Waleed bin Talal, Alteța Sa, Prințesa Ameera a susținut o gamă largă de proiecte umanitare, atât în Arabia Saudită, cât si in restul lumii. Fundația este o organizație internațională
Ameera al-Taweel () [Corola-website/Science/330945_a_332274]
-
la circa 5,5 km Nord de punctul real al impactului, care avea coordonatele . Însă colonelul Adrian Fulea a dezmințit că aceste coordonate ar fi provenit de la STS. Tot în raport Ramona Mănescu a afirmat că n-a fost convocat comitetul ministerial pentru situații de urgență pentru că nu au fost îndeplinite o serie de condiții specificate într-un Ordin de ministru din 2012 semnat de Ovidiu Silaghi, însă acest ordin contrazicea HG 741/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
ministru din 2012 semnat de Ovidiu Silaghi, însă acest ordin contrazicea HG 741/2008 pentru aprobarea Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de producerea unui accident de aviație civilă, normă superioară care stabilea obligațiile Ministerului Transporturilor. Efectul practic al neconvocării comitetului a fost comunicarea defectuoasă între STS, ISU și ROMATSA, ceea ce a întârziat căutarea. La 16 octombrie 2015 Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile (CIAS) a emis în calitate de autoritate de investigare a evenimentelor produse in aviația civilă, raportul
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
lui Albert Wohlstetter, teoretician al strategiei nucleare, teza sa finală asupra pericolului proliferării armelor nucleare în Orientul Mijlociu. Prin mijlocirea lui Wohlstetter, în vara anului 1969 Wolfowitz, împreună cu alți doi discipoli ai acestuia, Wilson și Richard Perle au fost cooptați în Comitetul pentru Menținerea unei Politici prudente de apărare (Committee to Maintain a Prudent Defense Policy) înființat de Paul Nitze și Dean Acheson, ideologi la vremea respectivă, ai Războiului Rece. În 1972 Wolfowitz și-a început cariera in administrația federală americană. După
Paul Wolfowitz () [Corola-website/Science/331013_a_332342]
-
03 dec 1965 este ridicat la rangul de mitropolit și numit Exarh Patriarhal pentru Europa de Vest. În 1968, conduce delegația Bisericii Ortodoxe Ruse care a luat parte la lucrările Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB), în Upsala. De la 1968-1975 este membru al Comitetului Central al CMB. Membru al Consiliului Local al Bisericii Ortodoxe Ruse în 1971.În anul 1971 călugărește și hirotonește 2 teologi catolici filo-ortodocși din Italia Evloghios Hessler (actualul Arhiepiscop de Mediolanum) și Grigorie Baccolini pe care îi însărcinează cu organizarea
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
pe 1 octombrie de avioanele rusești, în Jisr ash-Shugour; au fost executate cel puțin 30 lovituri aeriene. Alte serii de lovituri aeriene rusești au fost executate în aceeași zi, fiind țintite pozițiile ISIS din guvernoratul Raqqa. Pe 2 octombrie, șeful comitetului de afaceri externe a Parlamentului rus, Alexei Pușkov, a afirmat că loviturile rusești ar putea continua trei sau patru luni și s-ar putea intensifica; mai târziu a spus că aceasta a fost o simplă presupunere proprie și că el
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
Aiud, unde reorganizează întreaga activitate de educație fizica in conformitate cu cerințele timpului, îmbunătățind și modernizând baza locală de antrenament, introducând ca disciplină de studiu scrima. Activează la Asociația Sportiva Aiud, secția Atletism (1936), iar mai târziu devine membru in Comitetul Executiv de conducere (1939). Între timp din mai pâna în iunie 1949 predă la liceul mixt din Blaj. În anul 1942 este trimis pe frontul de est de pe malul mării Azov, în cadrul Batalionului 14 Vânători de Munte, iar în iarna
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
stadionului orășenesc. Cu această ocazie sunt demolate clădirile care au suferit pagube în timpul războiului (clădirea de popice și imbisul), sunt tăiați 17 plopi și 9 arțari canadieni (plantați în 1923), dând dimensiuni regulamentare terenului de fotbal. În continuare activează in Comitetul pentru Cultură Fizică și Sport - C.C.F.S. și la Clubul Sportiv Aiud. În august 1950 participă la Brașov la cursul de perfecționare I.C.D., unde face o impresie deosebită conducătorului cursului, Siclovan (mai târziu rectorul Institutului de Educație Fizică și Sport), mai
Bako Arpad () [Corola-website/Science/334947_a_336276]
-
o voce importantă în lupta împotriva dopajului în sport. Câștigătorul din 2006, Floyd Landis a fost descalificat la mai mult de un an de la cursă. După ce a fost testat pozitiv în timpul victoriei sale din etapa a 17-a, un un comitet de arbitraj l-a găsit vinovat în septembrie 2007, Óscar Pereiro devenind învingătorul Turului din 2006. Landis a făcut apel la Tribunalul de Arbitraj Sportiv, dar a pierdut acest apel la sfârșitul lunii iunie 2008. În cele din urmă, în
Clasamentul general în Turul Franței () [Corola-website/Science/334979_a_336308]
-
ofensiva lansată de forțele germane de sub comanda feldmareșalului August von Mackensen, în Bătălia de la Mărășești. După Revoluția din Octombrie, generalul Șcerbaciov a reușit, pentru un timp, să limiteze propagarea influenței și agitației bolșevice în rândul trupelor. A reușit, astfel, ca Comitetul Frontului să decidă, la 30 octombrie 1917, să nu recunoască regimul sovietelor. La sfârșitul anului 1917 a fost stabilită legătura dintre Front și Statul Major General rus - STAVKA, șeful acestuia, generalul Mihail Alekseev, sosind în zona Donului, unde se adunau
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
a gândirii maestrului.) Mai târziu, în 1989 este titularizat Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova. În 1990 participă la elaborarea Stemei de Stat a Republicii Moldova și este autorul și promotorul „Stelei cu 8 raze”. Între 1991-1994 este membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova. În 1993 devine Director al Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși” al Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova. În 1996 este Titularizat Membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici Profesioniști (AIAP) în cadrul Unesco
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
R. Moldova. În 1993 devine Director al Centrului Expozițional „Constantin Brâncuși” al Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova. În 1996 este Titularizat Membru al Asociației Internaționale a Artiștilor Plastici Profesioniști (AIAP) în cadrul Unesco. Între 1997-2003 este din nou membru al Comitetului de Conducere al Uniunii Artiștilor Plastici din R. Moldova. Din 1985 se află la lucrul de creație și este Liber Profesionist. În 2001 i s-a conferit titlul onorific „Maestru Emerit în Arte”. În 1983 are loc prima expoziție personală
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
să comunice cu aceștia în raport cu germanii și maghiarii, precum și spiritul lor sacrificiu asociat demonstrației de a fi buni lucrători, au dus la apariția respectului locuitorilor față de români. Aceasta a mers până în punctul în care au fost create în mod spontan comitete civile italiene de solidaritate și de asistență, rezervate cetățenilor români și familiilor lor rămase în patrie. O bună parte dintre prizonierii etnici români, odată cu intrarea României în război de partea Antantei, au dorit să fie înrolați în unități militare naționale
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de doi profesori de la Universitatea din București: transilvăneanul Simion Mândrescu (profesor de limba și literatura germană) și George G. Mironescu. Aceștia au devenit principalii exponenți ai intereselor românești în această direcție. La sfârșitul iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918 - a sosit în Italia pentru a organiza aici un corp de voluntari. Prin intermediul ambasadorului italian de la Paris, propunerea Comitetului pentru formarea acestui corp a fost remisă
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
iernii 1917-1918, M. Popovici - în calitate de reprezentant al „Comitetului Național al Românilor Subjugați din Monarhia Austro-Ungară” constituit la Odessa la 2 ianuarie 1918 - a sosit în Italia pentru a organiza aici un corp de voluntari. Prin intermediul ambasadorului italian de la Paris, propunerea Comitetului pentru formarea acestui corp a fost remisă guvernului italian, împreună cu recomandarea primului ministru francez Georges Clemenceau de a i se da curs. Cu toate acestea însă, în primăvara anului 1918 generalul-maior Gondrecourt, conducătorul Misiunii Militare Franceze în Italia, era încă
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
la guvernul italian în ceea ce privește recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu rezerva de a nu aduce atingere interesului superior al francezilor de a fi recrutați pentru lupta împotriva Puterilor Centrale cehi sau iugoslavi. În iunie 1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina" cu sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu scopul de a face propagandă unionistă și de a organiza în legiuni pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu scopul de a face propagandă unionistă și de a organiza în legiuni pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările aliate. Procesul-verbal încheiat cu aceasta ocazie a conținut următoarele Reprezentanți Comitetului au fost trimiși pentru a susține aceste deziderate la Washington, Londra și Paris. Guvernul italian a recunoscut ulterior acest Comitet, ca fiind singurul reprezentant al prizonierilor de naționalitate română din Peninsulă. Primii zece ofițeri (printre care s-au aflat locotenentul
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
pe toți românii din Austro-Ungaria care se găseau în țările aliate. Procesul-verbal încheiat cu aceasta ocazie a conținut următoarele Reprezentanți Comitetului au fost trimiși pentru a susține aceste deziderate la Washington, Londra și Paris. Guvernul italian a recunoscut ulterior acest Comitet, ca fiind singurul reprezentant al prizonierilor de naționalitate română din Peninsulă. Primii zece ofițeri (printre care s-au aflat locotenentul Emilian Piso și sublocotenenții Cotuțiu Emil, Hosu Romulus, Vancea Victor) au fost trimiși pe front la 4 iunie 1918, chiar
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
la luptele de pe frontul din Peninsulă.: La 2 iulie 1918 bazându-se pe efectul concret al participării primelor unități de voluntari la victoriile trupelor italiene, un memoriu care solicita urgentarea Legiunii ca unitate de sine stătătoare, a fost remis de către "Comitetul de acțiune" președintelui Consiliului de Miniștri al Italiei. Semnale similare au venit și dinspre Legația Italiei din România, iar la 18 august guvernul României a intervenit în același sens pe lângă autoritățile din Peninsulă. O serie de contradicții care au avut
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Union - ITU), pentru a asigura interconectarea rețelelor naționale telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR). În 1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
telegrafice. Conferința Radiotelegrafică Internațională de la Berlin din anul 1906, a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR). În 1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]
-
a adoptat Convenția Internațională privind Radiotelegrafia, care avea o anexă privind reglementarea radiotelegrafiei, anexă devenită regulamentul radiocomunicațiilor. UIT a format în anul 1924 Comitetul consultativ internațional pentru telefonie (CCIF), în 1925 Comitetul consultativ internațional pentru telegrafie (CCIT) și în 1927 Comitetul consultativ internațional pentru radio (CCIR). În 1934 organizația și-a modificat numele în (UIT). În 1947, prin acordul aprobat de Adunarea Generală a ONU, UIT a devenit o agenție specializată a ONU. În 1956, CCIF și CCIT s-au unit
Uniunea Internațională pentru Telecomunicații () [Corola-website/Science/335450_a_336779]