15,206 matches
-
iar Insula Albă Leukos - cu Insula Șerpilor din Marea Neagră, care ar fi devenit astfel reședința de după moarte a lui Ahile și Patroclus, a lui Aiax, Ifigenia, chiar și Medeea (după toate câte a făcut), uneori asociate lui Ahile. În dumbrăvile Câmpiilor Elizee sau ale Insulelor celor Fericiți își au sălașul Orfeu și Musaeus, membri ai casei regale troiene (ca Anchise, tatăl lui Eneas), Menelau și frumoasa Elena, Rhadamant și Alcmena, Cadmos și Harmonia, Diomede (uneori localizat într-o insulă a fericiților
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
dileme: să dezvăluie cine sunt asasinii succesorului de drept al profetului Muḥammad, sau să se complacă în situația de complice, ceea ce însă l-ar exclude de la califat. Astfel, cele două armate ajung, în cele din urmă, față în față pe câmpia Șiffīn, pe malul vestic al Eufratului. Când forțele lui ‘Alī erau pe punctul să învingă, comandantul armatei lui Muʽăwiya a recurs la o stratagemă: oamenii săi au prins în vîrful lăncilor copii ale Coranului, semn că nu armele, ci Coranul
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
luat naștere în jurul orașului Bagdad, "Madinat as-Salam" („orașul izbăvirii”). Califatul abbasid s-a dezvoltat între anii 762 d.Hr. (data la califul abbasid Al-Mansur,"cel căruia Dumnezeu i-a dat victoria", a construit o altă capitală pentru noul califat, în câmpia Mesopotamiei) și 1258 (când armata hanului mongol Hulagu, nepotul lui Genghis-Han, l-a executat pe ultimul conducător abbasid și a distrus Bagdadul din temelii). Familia abbasizilor a luat puterea declarându-se apărătoarea unei anumite forme de legitimitate familială și religioasă
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
Zona metropolitană Cluj, Zona Metropolitană Iași, Zona metropolitană Oradea, etc.). Zona Metropolitană Târgu Mureș este compusă din municipiul Târgu Mureș, orașul Ungheni și comunele Acățari, Livezeni, Sânpaul, Corunca, Gheorghe Doja, Cristești, Sâncraiu de Mureș, Sângeorgiu de Mureș, Pănet, Ceuașu de Câmpie, Ernei și Crăciunești. Comunele Sântana de Mureș și Păsăreni deocamdată nu fac parte din zona metropolitană, deși sunt și acestea învecinate cu municipiul Târgu Mureș. Zona Metropolitană Târgu Mureș avea o polulație totală de 204 158 de locuitori (conform datelor
Zona metropolitană Târgu Mureș () [Corola-website/Science/325359_a_326688]
-
sau coborât în mod natural sau prin diferite lucrări efectuate de om. De exemplu creșterea nivelului apelor dintr-un râu canal sau lac de acumulare va modifica pozitiv și nivelul apelor freatice din zona limitrofă. Din contră, în zonele de câmpie cu nivelul apelor freatice foarte aproape de suprafața topografică, prin tăierea canalelor de drenaj nivelurile apelor freatice pot fi coborâte Aceste orizonturi constituie resurse de ape subterane care se pot folosi pentru alimentarea cu apă a populației sau pentru diferite folosințe
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
spre zonele de izvorâre aflate la cote topografice minime. În zonele aride alimentarea pânzei pe calea precipitațiilor este redusă, astfel că suprafața liberă a pânzei freatice este coborâtă, alimentarea acesteia făcându-se din apele de suprafață. În zonele aluvionare de câmpie, datorită faptului că materialul depus de cursul de apă este foarte permeabil (nisip, pietriș), legătura dintre apele de suprafață și apele subterane este puternică, astfel că pe anumite porțiuni apa subterană alimentează pânza freatică - numită și pânză subfluvială. Suprafața liberă
Acvifer () [Corola-website/Science/325441_a_326770]
-
negative su pozitive asupra bilanțului termic uman. Indicele de confort termic - cuantifică relația temperatură-umezeală-vânt. Cea mai confortabilă valoare apare în momentul de maximă încălzire al anului (luna iulie) și în climatul de dealuri. Scade în contextul disconfortului datorat încălzirii la câmpie, vântului ce determină răcire pe litoral și, odată cu creșterea altitudinii (dispare la peste 1000m. Stresul bioclimatic - cuantifică "efectul" relației temperatură-umezeală-vânt. Este de mai multe tipuri: Printre indicii bioclimatici cantitativi se numără: Se face prin corelație cu efectul sanogen, rezultând astfel
Bioclimat () [Corola-website/Science/325447_a_326776]
-
de la sultan s-au transformat în proprietăți transmise ereditar - "chiflik" - care puteau să fie vândute sau împărțite moștenitorilor. Noua clasă de moșieri otomani a redus la starea de iobag majoritatea țăranilor liberi greci, ceea ce a dus la depopularea regiunilor de câmpie și migrarea populației în munți. Grecii retrași în regiunile muntoase au declanșat raiduri împotriva autorităților și proprietăților otomane. Sultanul îl considera pe Patriarhul Ecumenic al Bisericii Ortodoxe Răsăritene drept conducător al tuturor ortodocșilor din imperiu, indiferent de etnie. Patriarhul era
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
a mai avut o consecință pe termen lung. Activitatea economică a înregistrat un mare declin (în principal datorită plecării negustorilor din orașele mici spre marile aglomerări urbane - Salonic, Izmir sau Constantinopol), iar populația a scăzut, cel puțin în zonele de câmpie (recensămintele otomane nu au inclus de obicei locuitorii din zonele muntoase, pe care nu le puteau controla în mod eficient). Turcii otomani s-au așezat în special în Tracia. După expulzarea din Spania din 1492, evreii sefarzi s-au așezat
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
deținute direct de sultan și date de acesta în folosință nobililor otomani au devenit proprietăți ereditare, ("chiflik"), care puteau fi vândute sau lăsate moștenire. Noua clasă a moșierilor otomani au reușit să transforme țăranii eleni în iobagi. Iobăgirea populației din câmpii a dus la sărăcirea acestor zone și depopularea lor. Atena devenise doar un sat mai mare, în care țăranii greci erau extrem de săraci și izolați. Aceștia nu aveau acces în apropierea Acropolelui, unde cei mai mulți turci bogați își construiseră casele. Diplomatul
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
turci bogați își construiseră casele. Diplomatul francez François-René de Chateaubriand nota după vizita sa în Sounion din 1806 faptul că fusese înconjurat de „morminte, tăcere, dezastru, moarte și câțiva marinari greci adormiți fără grijă pe ruinele Greciei”. Numărul grecilor din câmpie a crescut după reîntoarcerea elenilor din regiunile muntoase în timpul secolului al XVII-lea. Pe de altă parte, pozițiile grecilor educați din Imperiul Otoman s-au îmbunătățit foarte mult în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea. Odată cu consolidarea puterii
Grecia Otomană () [Corola-website/Science/325867_a_327196]
-
au căpătat o mare importanță economică în secolul al VI-lea, după ce viermii de mătase au fost aduși din China în Imperiul Bizantin. După acest moment, duzii au început să fie plantați pe întinderi așa de mari în Peloponez, încât câmpia din jurul Tebei a primit numele de "Morokampos", iar locuitorii orașului au deveniți cunoscuți pentru calitatea mătăsii manufacturate aici. Deși în prezent locuitorii zonei nu se mai ocupă cu creșterea viermilor de mătase, iar duzii nu mai ocupă suprafețe semnificative, câmpia
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
câmpia din jurul Tebei a primit numele de "Morokampos", iar locuitorii orașului au deveniți cunoscuți pentru calitatea mătăsii manufacturate aici. Deși în prezent locuitorii zonei nu se mai ocupă cu creșterea viermilor de mătase, iar duzii nu mai ocupă suprafețe semnificative, câmpia din regiune continuă să se numească "Morokampos". Bizantinistul Steven Runciman consideră că numele regiunii este datorat asemănării formei Peloponezului cu o frunză de dud. Jurnalistul și călătorul Jakob Philipp Fallmerayer are o altă teorie, conform căreia numele regiuni este derivat
Moreea () [Corola-website/Science/325925_a_327254]
-
neîntrerupte a populației românești pe teritoriul de la confluența Someșurilor. Ridicată din pereți puternici, de piatră, în secolul al XIII-lea, și refăcută parțial în 1330, biserica se află în partea vestică a satului, pe un pinten înaintat de terasă a Câmpiei Transilvaniei, înfipt în malul drept al Someșului Mic, la 2 km de confluența acestuia cu Someșul Mare și la 4 km de Dej. A servit ca lăcaș de cult pentru biserica românească din localitate până în anul 1939 când, de la contele
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
de tip "Galio-Carpinetum", Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de fag de tip "Asperulo-Fagetum", Păduri ilirice de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montană ("Vaccinio-Piceetea"), Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce
Parcul Național Defileul Jiului () [Corola-website/Science/324863_a_326192]
-
economie, Libia depinde de importuri, în majoritatea de alimente. Condițiile climatice și solurile sărace limitează producția agricolă, și producția de alimente internă satisface aproximativ 25% din cerere. Având în vedere că 90% din Libia este deșert, agricultura se face în câmpia litorală din nord și în oaze. Principalele culturi sunt de cereale, măsline, citric și curmale. Sursa principală de apă agricolă este Marele Râu Artificial.
Economia Libiei () [Corola-website/Science/324904_a_326233]
-
facto" o marcă cu demnitate ducală doar la nivel titular. a fost la început constituită ca urmare a morții ducelui Eric de Friuli în anul 799, la asediul Trsatului în cadrul confruntărilor cu triburile croaților. Acesta fusese acel markgraf care păzise câmpia Pannoniei, care permitea trecerea către Italia dinspre răsărit. Marca a devenit feuda contelui franc Hunfrid, care de asemenea purta titlul de "dux Foroiulanus" (duce de Friuli). Marca originală constituită de Carolingieni includea regiunea Alpilor Iulieni și a platoului Kras până la
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
de Feldmarchall-Leutnant Johann Sigismund Riesch. Cele trei coloane sudice mărșăluiau pe lângă drumul principal de la Haag la Hohenlinden. Între timp, Kienmayer a urmat valea Isenului de la Dorfen către Lengdorf spre vest, apoi spre sud la Isen, înainte de a se apropia de câmpia Hohenlinden dinspre est. Arhiducele Ioan mergea cu forța lui Kollowrat, care folosea drumul principal est-vest. Latour mergea pe poteci aflate imediat la nord de acest drum, în vreme ce Riesch mergea pe la sud de el. Din cauza pădurilor dese, a drumurilor proaste și
Bătălia de la Hohenlinden () [Corola-website/Science/324397_a_325726]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), aflată în Transilvania, pe teritoriului județului Mureș Aria naturală este situată în Câmpia Transilvaniei (în bazinul hidrografic al Mureșului), în extremitatea nordică a județului Mureș (aproape de granița cu județul Bistrița-Năsăud), pe teritoriul administrativ al comunei Fărăgău, în apropierea drumului național DN16 care leagă Reghinul de municipiul Cluj Napoca. Rezervația naturală a fost declarată arie
Lacul Fărăgău () [Corola-website/Science/324432_a_325761]
-
este inclusă în situl de importanță comunitară - "Lacurile Fărăgău - Glodeni" și reprezintă o zonă naturală (luciu de apă, iazul, eleșteul și terenul ce înconjoară lacul) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă și faună specifică turbăriilor și lacurilor de câmpie. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: cruciuliță ("Senecio paludorus"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), pufuliță (cu specii de: "Epilobium hursutum" și "Epilobium palustre"), susai mare ("Sonchus palustris"), săgețică ("Geranium pratense"), joiană ("Oenanthe silaifolia"), "Lathyrus palustris" o specie
Lacul Fărăgău () [Corola-website/Science/324432_a_325761]
-
Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae"), Păduri acidofile de "Picea abies" din regiunea montana ("Vaccinio-Piceetea"), Păduri de fag de tip "Luzulo-Fagetum", Păduri de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Tufărișuri cu specii subarctice de "Salix") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. În arealul parcului este întâlnită o gamă
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
numele de „"Vintilești"” a fost ales tocmai plecând de la preponderența numerică a celor împroprietăriți, provenind din această comună buzoiană. Noii locuitori aveau să fie numiți, ca mai pretutindeni în Bărăgan, „"munteni"”, spre a-i deosebi de „"cojani"”, locuitorii vechi ai câmpiei. Vintilești avea să fie numit mult timp de localnici „"Satul Nou"” pentru a-l diferenția de „"Satul Vechi"” (Bordei Verde). Vintilești avea să capete oficial statutul de sat distinct de satul Bordei Verde abia în 1947. În 1931, o nouă
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce o modificare esențială, în sensul că se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde ( p 270) Fiind o localitate situată în zona de câmpie, activitățile agricole sunt preponderente în structura activităților economice din satul Bordei Verde. Agricultura este ocupația de bază a locuitorilor satului. Fondul agricol al satului include în marea majoritate terenuri arabile de foarte bună calitate, propice cultivării în special a următoarelor
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
Antichitate dintre Hannibal și romani din anul 216 î.Hr.. Cu această ocazie, Boioannes a obținut o victorie categorică asupra adversarilor. Boioannes a căutat imediat să își prezerve victoria prin construirea unei mari fortărețe în Munții Apenini, chiar la intrarea în câmpia Apuliei. Orașul Troia din regiunea Foggia a fost de asemenea fortificat, prin introducerea acolo a unei gărzi de mercenari normanzi fideli lui în anul 1019. În curând, întregul sud al Italiei s-a supus autorității bizantine, cu excepția ducatului de Benevento
Vasile Boioannes () [Corola-website/Science/324458_a_325787]
-
Șandra (, în dialectul șvăbesc "Schanderhaas", ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Timiș, Banat, România. Comuna ȘANDRA este așezată în plină câmpie a Banatului, în partea vestică a județului Timiș, la o distanță de 34 km de Timișoara pe DN 6, la 32 km de granița cu Serbia și 36 km de granița cu Ungaria și are în componență satul UIHEI. "Satul
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]