16,186 matches
-
zile. De la Maurer a reînvățat atunci cum să mănânce fără să-i fie rău. Meniul trebuia să conțină „zeamă de lămâie, zeamă de portocale, mai târziu ceai, pe urmă lapte”, fără pâine și carne. În 1951, Stancu a publicat volumul "Călătorind prin URSS. Note și impresii de drum". El a scris despre edificii semnificative pentru „mișcarea comunistă internațională”. S-a plimbat pe sub zidurile Kremlinului, a vizitat Muzeul lui Lenin, Mausoleul lui Lenin, Galeriile Tretiakov, Biblioteca Lenin, Muzeul Marii Revoluții din Octombrie
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
2011, și a hotărât să nu mai înnoiască reactoarele deja existente, dar decizia finală va fi luată prin referendum. Cea mai densă rețea feroviară din Europa, avândof , transportă peste 350 de milioane de pasageri anual. În 2007, fiecare cetățean elvețian călătorea în medie cu trenul, ei fiind astfel cei mai entuziaști călători feroviari. Rețeaua este administrată în principal de către Căile Ferate Federale Elvețiene, cu excepția cantonului Graubünden, în care Căile Ferate Rețiene operează pe o rețea de de cale ferată cu ecartament
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
dar decizia finală va fi luată prin referendum. Cea mai densă rețea feroviară din Europa, avândof , transportă peste 350 de milioane de pasageri anual. În 2007, fiecare cetățean elvețian călătorea în medie cu trenul, ei fiind astfel cei mai entuziaști călători feroviari. Rețeaua este administrată în principal de către Căile Ferate Federale Elvețiene, cu excepția cantonului Graubünden, în care Căile Ferate Rețiene operează pe o rețea de de cale ferată cu ecartament îngust, care cuprinde mai multe linii incluse în Patrimoniul Mondial. Se
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
a tradus romanul lui Giovanni Papini, "Un om sfârșit", și o nuvelă din romanul lui Giovanni Boccacio, "Decameronul" (1921). Tot la îndemnul profesorului Ortiz își începe colaborarea la revista "Roma", primul număr al cărei a apărut în ianuarie 1921, și călătorește cu colegii de facultate în Italia în 1921. Prima lui carte va fi scrisă în limba italiană, "Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII" a apărut în 1925 și tratatează propaganda Vaticanului în Moldova ca un
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
Editura Librăriei H. Steinberg din București, i se tipărește volumul "Sensitive", cu unele poezii preluate din volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează, alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția. În 1895 i se tipăresc, la Craiova, romanul "Iubita" și volumul de proze (nuvele) "Priveliști din viață", ultima lucrare pe care autorul a mai supravegheat-o. În 1896 boala i se accentuează văzând cu ochii
Traian Demetrescu () [Corola-website/Science/297592_a_298921]
-
întrunire a tinerilor revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, petiție redactată de catre Vasile Alecsandri. După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. După ce călătorește prin Austria și Germania se stabilește la Paris, unde se întâlnește cu alți militanți pașoptiști munteni; din perioada exilului datează poeziile "Adio Moldovei" și "Sentinela română". În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
târziu, pe 3 octombrie 1876. Din 1860 se stabilește la Mircești, unde rămâne până la sfârșitul vieții, chiar dacă lungi perioade de timp a fost plecat din țară în misiuni diplomatice. În 1882 este ales președinte al secției de literatură a Academiei. Călătorește în Franța pentru a primi premiul oferit de "felibrii"; este sărbătorit la Montpellier. Îl vizitează pe ambasadorul României la Londra, prietenul său Ion Ghica. Pleacă la Paris în 1885, ca ministru al României în Franța. În 1889, primește vizita poeților
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
iulie 1872, Cornești, Iași — d. 13 noiembrie 1914, Iași) a fost un poet, prozator, reprezentant al simbolismului român. A urmat școala primară și liceul la Iași, între 1879 și 1890, când a părăsit studiile pentru a se dedica scrisului. A călătorit în Italia, Franța, unde a studiat literatura la Sorbona, Elveția și Spania, revenind în țară în 1902. A fost funcționar în Dobrogea (1906-1907), referent la Casa Școalelor și inspector al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice (din 1911) . a debutat cu
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
a vizitat Moscova și Kievul (și a asistat chiar la filmarea unui film despre călătoria să acolo). În Rusia îl întâlnește pe scriitorul grec Nikos Kazantzakis (care îl va menționa mai târziu în românul sau "Zorba Grecul"). În 1929 a călătorit din nou în Rusia sovietică. Voiajul sau în Rusia a fost sursa de inspirație a operei "Vers l'autre flamme-Confession pour vaincus" (tradusă în limba engleză sub titlul "The Confession of a Loser") în care denunță abuzurile regimului comunist. Una
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
et réalités juives" (Iluzii și realități evreiești) se încheie cu concluzia că „"problema evreiască" (subiect actual în 1937) "nu poate exista într-un regim economic normal"”, ci numai într-unul dominat de tirania Statului, de orice tip. Între anii 1937-1939 călătorește în Elveția, în Austria (familia sa avea ceva legături de rudenie cu cea a lui Freud), în Franța și în Anglia, întregindu-și bagajul de cunoștințe. În 1939 revine în țară și începe să lucreze ca redactor la Revista Fundațiilor
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
le-a îinut la nivel național. Discursul său, intitulat " Lumina vine de la Răsărit", este o încercare de a îmbunătăți imaginea Stalinismului în România. ARLUS va publica în același an textele acestor conferințe într-un singur volum. Tot în 1945, Sadoveanu călătorește prin Uniunea Sovietică împreună cu profesorii Parhon, Săvulescu, sociologul Dimitrie Gusti, lingvistul Iorgu Iordan, și matematicianul Simion Stoilow, fiind invitat de Academia Rusă de Științe să ia parte la cea de-a 220-a aniversare a înființării ei. Sunt vizitate "colhozuri
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Liviu a reușit în cele din urmă să fugă. În luna mai, ajutat de socialiști, a trecut în Moldova și a locuit o vreme la Iași. În luna noiembrie a revenit în București. În vacanța din vara anului 1918 a călătorit cu soția în Transilvania, Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul a încercat să scrie la "Pădurea spânzuraților", fără să reușească să finalizeze romanul. În decembrie 1929 a fost numit director al Teatrului
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
A acceptat numirea de director al cotidianului "Viața" (fără o participare esențială). În luna ianuarie 1942, a luat parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig, Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. În luna martie a călătorit la Zagreb și Weimar, călătorii prilejuite de constituirea societății culturale pan-europene. Aici a susținut că "nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură". La 4 aprilie 1944, fiind grav bolnav, s-a retras în satul argeșean Valea Mare
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul încearcă să scrie la "Pădurea spânzuraților", fără să izbutească să finalizeze romanul. Pe [[29 decembrie]] are loc premiera comediei "Cadrilul". Un nou
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Amândoi]]". Acceptă de asemenea numirea de director al cotidianului "[[Viața]]" (fără o participare esențială). În luna [[ianuarie]] [[1942]], ia parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la [[Berlin]], [[München]], [[Stuttgart]], [[Leipzig]], [[Dresda]], [[Görlitz]], [[Breslau]], [[Viena]]. În luna [[martie]] călătorește la [[Zagreb]] și [[Weimar]], călătorii prilejuite de constituirea societății culturale pan-europene. Aici va susține că "nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură". În [[1943]] apare volumul "Amalgam" (articole, studii, conferințe, cronici dramatice și o nuvelă: "Dincolo"). Mai
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
ziarista Tita Chiper. Spre mirarea cunoscuților, deși avea cazier, a fost transferat la Ambasada SUA, unde a lucrat până în 1968. Între 1968-1969 Ivasiuc a beneficiat de o bursă în SUA, unde a ținut o serie de conferințe la Columbia, Berkeley, călătorind și în Anglia, spre a susține conferințe la Oxford. Este posibil ca Ivasiuc să fi semnat un act de colaborare cu serviciul de Securitate. După întoarcerea din SUA, a ocupat de-a lungul timpului diverse funcții. Între 1970 și 1973
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
fizicii observaționale si teoretice. Zone foarte evazive de studiu pentru astrofizicieni, care sunt de interes imens pentru public, includ încercările lor de a determina; proprietățile materiei negre, a energiei negre, și a găurilor negre; dacă e posibil sau nu sa călătorești în timp, dacă se pot forma găuri de vierme; originea și soarta finală a universului. Astronomia Observațională este o ramura a științei astronomice care se ocupă cu datele de înregistrare, în contrast cu astrofizica teoretică, care este în principal preocupată cu aflarea
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
erupții de lavă și a lăsat un inel concentric de peste 2 km înălțime înconjurând craterul de impact. La antipodul Bazinului Caloris este o regiune întinsă stranie și deluroasă numită „Terenul Straniu”. Se crede că valurile de șoc de la impact au călătorit în jurul planetei și, când s-au întâlnit la antipodul bazinului (180°, pe partea cealaltă), tensiunile mari au cauzat fracturi extensive ale suprafeței. Alternativ, s-a sugerat că acest teren s-ar fi putut forma ca rezultat al convergenței materialului expulzat
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
mai vechi atestări documentare ale termenului de „rumân/român” cunoscute în mod cert sunt conținute în relatări, jurnale și rapoarte de călătorie redactate de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în Țara Românească, Moldova și Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că valahii „se numesc romani”. Francesco della Valle scrie în 1532 că valahii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar și o scurtă expresie
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
că este utilizat de un numar foarte mare de oameni. Cele mai mari patru insule ale Japoniei, Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku sunt acoperite de o vastă rețea căi ferate. Trenurile sunt o modalitate foarte convenabilă pentru vizitatori de a călători în jurul Japoniei. Circa 70 la suta din rețeaua de căi ferate japoneze este deținută și operată de către Căile Ferate Japoneze (JR), în timp ce restul de 30 la sută aparține zecilor de companii private de cale ferată fondate fie de guverne regionale
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
435 mm 89,8 km cu ecartament ingust de 1 372 mm. Restul de of 20.656,8 km cu ecartament de 1 067 mm și 40 km cu ecartament de 762 mm sunt de asemenea electrificate. Majoritatea locuitorilor Japoniei călătoreau pe jos până în ultima parte a secolului XIX. Prima cale ferată a fost construită între Tokyo și Yokohama în 1872. În momentul de față, Japonia are una dintre cele mai dezvoltate rețele de transport din lume. Turismul în Japonia se
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
considerată începutul mediului interstelar. Cu toate acestea, sfera lui Hill a Soarelui, raza efectivă de dominație gravitațională a sa, se crede că se extinde până la o mie de ori mai departe. Heliosfera este împărțită în două regiuni distincte. Vântul solar călătorește cu o viteză de până la aproximativ 400 km/s până când se ciocnește cu vântul interstelar; un flux de plasmă în mediul interstelar. Coliziunea are loc la încetarea șocului, care este aproximativ de 80-100 UA de la Soare din direcția opusă vântului
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
de exemplu este direct modelat de emisfera nordică care se extinde cu 9 UA mai departe decât emisfera sudică. Dincolo de heliopauza, în jurul valorii de 230 UA, se află arcul de șoc, o „urmă” de plasmă lăsată de Soare când acesta călătorește prin Calea Lactee. Nici o navă spațială încă nu a depășit heliopauza, așa că este imposibil să cunoaște condițiile din spațiul interstelar local. Se așteaptă ca nava spațială Voyager NASA va trece în următorul deceniu heliopauza și va transmite date valoroase privind nivelurile
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
a alăturat colegului său Akio Morita, și împreună au înființat o companie numită „Tokyo Tsushin Kogyo K.K.”, (Tokyo Telecommunications Engineering Corporation). Compania a construit prima bandă de înregistrare din Japonia, numită la început „Tip-G”. La începutul anilor 1950, Ibuka a călătorit în Statele Unite, auzind despre invenția firmei Bell Labs, tranzistorul. El i-a convins să licențieze tehnologia tranzistorului pentru compania sa japoneză. În timp ce multe companii americane căutau cum să folosească tehnologia tranzistorului în scopuri militare, Ibuka și Morita căutau cum să
Sony () [Corola-website/Science/296641_a_297970]
-
frate mai mare, John (tatăl lui Sir John Dermot Turing, al 12-lea baronet Turing). Serviciul civil al tatălui său era încă în desfășurare în primii ani de viață ai lui Alan și, în copilăria sa, părinții lui Turing au călătorit între Hastings în Anglia și India, lăsând cei doi copii în grija familiei unui pensionar militar. La Hastings, Turing a trăit la Baston Lodge, Upper Maze Hill, , astăzi și ea marcată cu o plachetă comemorativă. Încă din fragedă copilărie, Turing
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]