16,541 matches
-
baza succesului în munca educativă de profesor-diriginte? Da! Răspunsul afirmativ vizează acele însușiri ale dascălilor care sunt înnobilați cu această răspundere, însușiri ce țin de latura intimă, invizibilă a personalității lor, și care le asigură disponibilitățile psihice pentru a se dărui muncii de educație. În această latură a activității didactice, educația, nu poți acționa numai cu mintea, așa cum se petrec lucrurile în procesul de instruire. În educație, influențele dascălului trebuie să pornească din convingeri, din inimă pentru a ajunge la inima
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
găsească răspunsul. Nu mi-ai vorbit despre proiectele tale - încearcă o provocare gazda lui Dumitru Dascălu. Nici despre acest lucru septuagenarul împătimit pentru crearea frumosului artistic nu dorește să-și dezvăluie intențiile viitoare. Este felul lui discret de a se dărui chemării sale ancestrale. Când s-a ridica de pe scaun dând semne că intenționează să-și încheie plăcuta vizită, soarele trecuse mult de zenit. Puținii nori alburii, ca niște clăbuci învăluriți ieșiți la plimbare pe cerul siniliu, reduceau din când în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
copacilor? Să nu aud tarantela ploii pe acoperișul de tablă al casei? Să nu o aud pe Tilica bătând când cineva încearcă să deschidă poarta? Să nu aud cotcodăcitul lăudăros al găinilor, când îmi dau de știre că mi-au dăruit ouă proaspete? Sunt lucruri de neconceput pentru mine! Am înțeles încă o dată că Mihai Munteanu iubea natura înconjurătoare în care se integra cu întreaga-i ființă. Vegetația spontană, arborii de diferite specii care răsăreau și creșteau nestingheriți în grădina lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Germania au promis că vor mai reveni și în anul următor, pentru că s-au simțit bine la noi, iar eu am primit cadou, culori și materiale folositoare la pictat. După plecarea lor am continuat să lucrez toată vacanța cu materialele dăruite de ei. Așa cum au promis, au revenit și în anul următor. Revederea mea cu ei nu a durat decât o săptămână deoarece am fost nevoit să mă întorc la școală pentru practica de vară. Nu i-am mai întâlnit, dar
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
povestea mea. Dar există vreun loc unde voi fi, În sfîrșit, Împăcat cu toate, cu destinul, cu zeii, cu memoria mea și cu mîinile mele? Unde strălucesc țărmurile lui? Da, răspunsul pe care l-am pronunțat. Ceea ce nu-mi va dărui el, nu voi avea niciodată. De la zei nu aștept nimic. Repetînd cuvîntul acela spun și acum totul, țărmul este chiar inima mea, cea care n-a tremurat În fața sfinxului. Și care vrea să cred că drumul meu va trece din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ithaca; a lui Icar, să zboare cu riscul de a muri. În schimb, dezordinea ruinează orice templu și nu cultivă decît florile care cresc Între ruine și care, oricît ar spune Vergiliu că sînt cele mai ispititoare, nu ne vor dărui nimic În afară de parfumul lor melancolic. Însă, Înainte de orice, labirintul ne vorbește, Într-un fel nou, tot despre dragoste și despre memorie. Pentru a ieși din coridoarele Întortocheate, infidelul Tezeu Își va aminti drumul parcurs, pentru că aceasta face, de fapt, Ariadna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ea mi-ar da dreptul la orgoliu, ci Îndrăzneala de a fi eu Însumi și de a fi fericit fără să uit nimic. Pentru a-l urma pe Ulise În insula nimfei Calypso (cea care i-a făgăduit să-i dăruie nemurirea dacă-și șterge din inimă Ithaca) nici n-ar trebui să alerg prea departe. Am văzut În deltă o pădure de sălcii hrănindu-se și putrezind În mîl, cu rădăcinile pe alocuri dezgolite ca niște mormane de șerpi; o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un țipăt. E un țipăt de moarte? Sau un țipăt de naștere? Acum focul Învăluie totul. Rugul e În același timp o apoteoză, iar În țipătul care străpunge liniștea se insinuează parcă și un plîns. Speranța pe care ne-o dăruie pasărea Phoenix nu este eternitatea, cum am crezut. Această speranță e mult mai adîncă și mai umană, dragostea, pentru că pasărea Phoenix n-are nimic divin În sacrificiul și renașterea ei din cenușă. Ea știe să moară, ceea ce zeii n-au
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin de o bucurie avară pentru tot ceea ce Îmi dăruie și mie această primăvară expansivă. Întreaga coastă strălucește În fața valurilor care astăzi au mlădieri de felină... Prometeu În grecește, Prometeu Înseamnă „prevăzător”. Nu s-ar zice, din fericire, că și-a respectat numele. Ceea ce s-a Întîmplat pe munte, unde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă În eroarea lui. El Își creează moartea cu o liniște pe care numai copiii și zeii o au. Și seamănă cu cerul grec, pe care nu-l cucerește, ci i se dăruie. Eroarea lui Îl face fericit... N-aș putea găsi un exemplu mai bun pentru paradoxul lui Jules Renard le bonheur c'est de le chercher... PÎnă și orgoliul Îndrăznelii Îi lipsește. Pentru aceasta ar fi trebuit să strîngă pumnii ca
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
labirintului mai pot duce undeva; abia firul Ariadnei face ca ele să nu ducă decît afară. În schimb, Oedip, strivit de singurătate, sîngerînd, caută cu ochii lui orbi o speranță; dintre el și Tezeu, numai el e capabil să ne dăruie ceva nou, care n-a mai fost spus; omul deschis Întrebărilor e În același timp deschis remușcărilor și speranțelor... prin rănile sale pătrunde frigul dar și viitorul; el Își deschide rănile ca niște ferestre spre viitor și neagă fără să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a venit Însă din privilegiul de a avea, permanent, și trecutul și viitorul sub ochi. Merită oare să fie invidiat pentru el? ...Apolo și Dionysos ne cer fiecare să sacrificăm ceva. Ianus nu ne pretinde nimic. Dar nici nu ne dăruie, se pare, decît o dilemă. Neîncrezător Într-o singură mască, el Își pune două măști. Această dublă negație afirmă, poate, o teamă. Teama de timp? Zeița alegorică Prudența a fost și ea reprezentată inițial cu două fețe, lîngă o clepsidră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ce vibrează umed deasupra apei și În cețurile ce mînjesc cheiurile porturilor, lucruri pe care nu le-a văzut pînă atunci... CÎt datorează privirea mea, din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
scopul Însă și-a dezvăluit și zădărnicia În raport cu alții. Este aici gloria artei care Își asumă orgoliul de a concura cu zeii, creînd viață, dar și eșecul artei, căci ea nu mai are alt ideal În afară de acela de a-i dărui dragostea lui Pygmalion, un trup viu, frumos și perisabil. Ea a plecat de la viață convinsă că trebuie sa Învingă timpul, să scape de sub sancțiunea lui și, iată, se Întoarce să guste fericirea În lumea căreia inițial a crezut că-i
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
granit s-ar putea săpa inscripția „PÎnă aici”. PÎnă aici e posibilă victoria nisipului și a indiferenței. Aici Începe melancolia timpului și a vieții. PÎnă aici, așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață. Nu văd nici o diferență importantă Între nepăsare și o reverie ce s-ar mulțumi cu țărmuri pe care nu Încearcă să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vorba de zei... Voi pierde Într-o zi toate acestea? Zeii instigatori ai pasiunilor verii știu ce Înseamnă un dar. Pe nisipul Încins, soarele orbitor mă Îndeamnă să iubesc această oră care năvălește În sînge, Îl luminează și-l obosește, dăruindu-mi un armistițiu al memoriei. Nu mai aud decît foșnetul mării, iar nisipul se amestecă printre gînduri. Da, trupul uman e aici forma cea mai firească a artei. Nimic nu se poate compara cu el. Și nicăieri mai mult decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și-a smuls carnea ca să scape de această cămașă ucigătoare. Flăcările pătrundeau prin răni pînă la oase. Văzîndu-și sfîrșitul aproape, Heracles și-a Înălțat atunci singur un rug. I-a Încredințat-o pe Iole fiului său și mie mi-a dăruit arcul și săgețile sale. Mi se rupea inima văzîndu-l cum se pregătea de moarte. Era În jurul lui o lumină roșie, orbitoare din pricina cămășii care ardea Încă; o otravă luminoasă și fierbinte Îi curgea În sînge, scoțîndu-l din minți. CÎnd a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un bilet vistiernicului, care îi răspunse că nu are bani. Ducele află despre acest lucru și spuse că banii puteau lipsi pentru oricine altcineva, dar nu pentru un Loyola; căci avea de gând, dacă el ar fi primit, să-i dăruiască o moșie bună, ținând seama de încrederea pe care acesta o câștigase în trecut. Primi banii: o parte îi dădu celor cărora le era dator, iar restul îl oferi pentru refacerea și împodobirea unei icoane a Stăpânei noastre care era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
planurile lui. Ajuns în Monserrat, după ce s-a rugat și s-a sfătuit cu duhovnicul, a făcut în scris o spovadă generală care a durat trei zile2. Tot cu duhovnicul s-a înțeles și în privința catârului, ca acesta să fie dăruit mănăstirii, iar sabia și pumnalul să fie atârnate în biserică, la altarul Stăpânei noastre. Acesta a fost primul om căruia i-a dezvăluit hotărârea sa, deoarece până atunci nu spusese nimic nici unui duhovnic. 18. În ajunul sărbătorii Stăpânei noastre din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
27 februarie 1545 - conține niște note mai scurte, ba chiar foarte scurte în ultima perioadă: câteva cuvinte completate sau chiar rezumate uneori de niște simboluri abia descifrabile. Cele două caiete, legate ulterior cu fir de argint și încrustate cu pietreprețioase dăruite de cardinalul spaniol Alvaro de Cienuegos, aveau să vadă lumina tiparului în integralitatea lor abia în 19343. Dar acest fir de argint contrastează șocant cu „firul” interior care traversează de la un capăt la altul Jurnalul mișcărilor lăuntrice: căutarea sărăciei radicale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ca, urmându-Mă în suferință, să Mă urmeze și în slavă”1. 96. Al doilea punct. Să considerăm că toți cei cu judecată și înțelegere își vor oferi trudei întreaga persoană. 97. Al treilea punct. Cei care vor să se dăruiască și să se distingă în toată slujirea regelui lor veșnic și Domn al tuturor, nu numai că-și vor oferi trudei propriile persoane, ci mergând împotriva propriei senzualități și împotriva iubirii lor trupești și lumești, vor aduce o ofrandă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
leza Maiestatea Sa dumnezeiască; voi adăuga un Ave Maria. Al doilea dialog. Să cer același lucru de la Fiul, ca să mi-l dobândească de la Tatăl; apoi adaug Anima Christi. Al treilea dialog. Să cer același lucru de la Tatăl ca să mi-l dăruiască; și să spun un Pater noster. 148. Notă. Acest exercițiu se va face la miezul nopții și, apoi, din nou, dimineața; și se vor face două reluări ale aceluiași exercițiu, la ceasul liturghiei și la ceasul vesperelor, terminând mereu prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
dumnezeiască 1. 234. Primul punct este să-mi aduc aminte de binefacerile primite prin creație, mântuire și prin înzestrările personale, cântărind cu multă afecțiune cât de mult a făcut Dumnezeu, Domnul nostru, pentru mine și cât de mult mi-a dăruit din ceea ce are, și mai departe, cât de mult dorește același Domn să mi se dăruiască, atât cât poate în dumnezeirea Sa. Și apoi să reflectez în mine însumi, cântărind ceea ce trebuie să ofer și să dăruiesc Maiestății Sale dumnezeiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și prin înzestrările personale, cântărind cu multă afecțiune cât de mult a făcut Dumnezeu, Domnul nostru, pentru mine și cât de mult mi-a dăruit din ceea ce are, și mai departe, cât de mult dorește același Domn să mi se dăruiască, atât cât poate în dumnezeirea Sa. Și apoi să reflectez în mine însumi, cântărind ceea ce trebuie să ofer și să dăruiesc Maiestății Sale dumnezeiești după înțelepciune și dreptate, și anume tot ceea ce am și pe mine însumi laolaltă, ca unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mult mi-a dăruit din ceea ce are, și mai departe, cât de mult dorește același Domn să mi se dăruiască, atât cât poate în dumnezeirea Sa. Și apoi să reflectez în mine însumi, cântărind ceea ce trebuie să ofer și să dăruiesc Maiestății Sale dumnezeiești după înțelepciune și dreptate, și anume tot ceea ce am și pe mine însumi laolaltă, ca unul care dă din toată inima: „Ia-mi, Doamne, și primește toată libertatea mea, memoria, mintea și voința mea toată; tot ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]