14,960 matches
-
față de regii lui Israel și Iuda (cf. 1Rg 3,3; 22,44; 2Rg 12,4; 14,4; 15,4 etc.). Excursus 2 Centralizarea cultului (și Deuteronomistul) Se știe că după legislația deuteronomistă (cf. Dt 12) evreii nu puteau oferi sacrificii Dumnezeului lor în orice sanctuar, ci cultul lui Yhwh se putea celebra doar în templul din Ierusalim. Teologia centralizării cultului în Ierusalim a fost foarte dezbătută atât în conținutul său teologic, cât și în valența sa istorică. Din punct de vedere
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice - că în sanctuarele regale, aproape în mod sigur, s-a desfășurat zilnic sacrificiul în onoarea lui Yhwh, Dumnezeul suprem, în timp ce existența cultului săptămânal din ziua de sâmbătă e nesigură întrucât sărbătoarea sâmbetei pare să fi dobândit o însemnătate mai mare doar în timpul exilului, această sărbătoare având o puternică relevanță în identificarea etnico-religioasă a poporului lui Yhwh (Ex 20
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Elizeu trimite să i se spună lui Naaman să se scalde de șapte ori în Iordan, Naaman protestează pentru că se gândea că, în timp ce împlinea ritul pentru a-l vindeca de lepră, Elizeu trebuia cel puțin să „invoce numele lui Yhwh, Dumnezeul său” (2Rg 5,11); de asemenea, la v. 15, după ce a fost vindecat, el recunoaște că „nu există un alt Dumnezeu pe pământ decât în Israel”, atribuind astfel propria vindecare nu puterii lui Elizeu, ci a „zeului lui Elizeu” (asemănător
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
că, în timp ce împlinea ritul pentru a-l vindeca de lepră, Elizeu trebuia cel puțin să „invoce numele lui Yhwh, Dumnezeul său” (2Rg 5,11); de asemenea, la v. 15, după ce a fost vindecat, el recunoaște că „nu există un alt Dumnezeu pe pământ decât în Israel”, atribuind astfel propria vindecare nu puterii lui Elizeu, ci a „zeului lui Elizeu” (asemănător și în 2Rg 20,1-11). În Vechiul Testament practica magiei (exprimată prevalent - dar nu exclusiv - de rădăcina kăšap pe care versiunea greacă
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
incurabilă, a fost salvat de intervenția directă a zeului El, protectorul său (KTU 1.16.V-VI). La fel și intervenția vindecătoare a îngerului Rafael (al cărui nume semnifică „Dumnezeu vindecă”) în Tob 3,17 sau invocațiile de felul „O, Dumnezeule, te rog, vindec-o!” (Num 12,13) se inserează într-un context cultural în care se considera că boala face parte din universul religios. În Biblie boala este deseori considerată efectul mâniei divine provocată de păcat (apariția leprei lui Miriam
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
de la Dumnezeu, împreună cu ocrotirea sa, și o „viață bună” sau un „destin bun”. Blestemul își propune, evident, o finalitate contrară binecuvântării prin activarea unor puteri supranaturale asemănătoare, dar opuse. Forța intrinsecă a binecuvântării divine se naște din credința că numai dumnezeul suprem poseda o autoritate suficientă pentru a decreta un destin favorabil unei persoane, pentru că numai el era capabil să țină sub control eventuale vicisitudini pe care credinciosul le-ar fi întâlnit de-a lungul vieții. Am dorit să tratez în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
al durerii (Gen 37,34-35), scoaterea sandalelor și încetarea de a se spăla. În afară de acestea, adesea bărbații își făceau tăieturi și își rădeau capul (Is 22,12; Ier 16,6; Ez 27,30-31). Dt 14,1: „Voi sunteți fiii Domnului Dumnezeului vostru. Să nu vă faceți incizii și să nu vă radeți între ochi din cauza unui mort”, prin interzicerea acestor rituri de doliu, nu face altceva decât să confirme indirect practica lor, amplu dovedită de diferite izvoare epigrafice din Orientului Apropiat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
apărea pentru prima dată într-o carte din canonul creștin al Vechiului Testament, în 2Mac 7,28. Din aluziile cosmologice conținute în unii psalmi și în alte texte considerate anterioare Gen 1-2, reiese mai degrabă că vechiul crez în Yhwh, Dumnezeul creator, împărtășește idei și trăsături tipice cosmologiilor cananeene și, în parte, egiptene, nu celor din cultura greacă. În cosmogoniile din zona mediteraneană orientală, zeul creator era văzut ca dominator al universului, care pune bazele tuturor lucrurilor create dându-le o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
În textele propriu-zis cosmologice, apele mării și ale fluviilor sunt considerate realități pozitive, dar adesea întruchipează și imaginea puterilor haotice și rele; prin urmare, prin poruncă divină și ele rămân separate de pământ. Opoziția dintre apele haotice ale mării și Dumnezeul creator prezentă în mulți psalmi are o puternică conotație mitologică (cf. Ps 89,10; 93,3-4; 104,9) ce se regăsește și în alte mitologii din Orientul Mediu antic precum în lupta dintre zeul Baal și zeul Yam din textele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sunt foarte asemănătoare cu cele ale apariției divine a zeului furtunii care domină cu puterea sa forțele distrugătoare ale naturii (cf. 2Sam 22,10-17), la care am făcut aluzie în Cap. 3 (pp. 37-38) când se vorbește de Yhwh ca Dumnezeul suprem al lui Israel. Capitolul 8 Exilul și apariția iudaismului Istoriografia tradițională a lui Iuda caracterizează secolele al VI-lea - al V-lea î.C. cu termenii „exil” și „întoarcere” în patrie. Această viziune istoriografică considera exilul babilonian ca un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
poată rezista procesului normal de diluare a propriei identități când se trăiește într-o țară străină. Se pare că aceste cercuri de tip naționalist-religios s-ar identifica cu preoții „sadociți” care susțineau o reflecție religioasă intransigentă, care considera că Yhwh, Dumnezeul lui Iuda, se afla în opoziție cu divinitățile babiloniene. Materialul originar din capitolele 40-55 din Cartea lui Isaia (așa-numitul Deuteroisaia) sunt datate în timpul exilului babilonian și dovedesc cum, în fața pierderii autonomiei statale (Is 40,27), unii teologi evrei au
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
fizic și spiritual; mintea și trupul sunt un întreg; oamenii trebuie să accepte natura în loc să încerce să o controleze; știința și tehnologia creează doar iluzia progresului; * în culturile vestice: oamenii sunt separați de natură și "puși în umbră" de un Dumnezeu personal; omul e constituit din minte, corp și suflet; oamenii trebuie să controloze și să manipuleze natura pentru a supraviețui; știința și tehnologia îmbunătățesc viața. Elemente ale concepției despre lume în culturile estice și vestice sunt prezentate comparativ și de
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ecleziastică sau aristocratică, după caz, pentru a fi apți să-și însușească noi cunoștințe de o înaltă cultură mai tehnicizată. Și, vorbind despre mase, era important să li se substituie țăranilor legați pe viață, cît și plebei urbane, fără nici un dumnezeu, o populație de muncitori-consumatori deveniți interschimbabili; aceasta, după ce social și mental aceștia ar fi fost "standardizați" printr-o politică de alfabetizare pe scară mare, sarcină ce-i revenea statului. Argumentarea este puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să-i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă, aceștia din urmă erau convinși de faptul că nu li se dădea, pe cât li se lua și nu puteau fi păcăliți atât de lesne. De aceea urau darurile
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ca să mă aflu părtaș la patimile Stăpânului meu, Hristos». Atunci Probus dă poruncă să fie pus la chinuri; și când era mai crud muncit, Probus îl întrebă: «Ce zici, Montanus, aduci jertfă zeilor?» Montanus răspunse: «Aduc jertfă prin acest chin Dumnezeului meu, Căruia mereu am jertfit»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfântului Montanus, presviterul din Singidunum, un preot daco-roman, studiu introductiv, traducere și note de Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în PSB, vol. 11, Editura IBMBOR, București, 1997, p. 188. footnote>. Unii
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, p. 161-162. footnote>. Istoricul Casiodor ne mărturisește despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost aduse la cunoștința regelui. Adus la el, acesta i-a poruncit să tăgăduiască pe Dumnezeul adevărat pe care-L adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și țara sa, se pune în slujba altei țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte minunate femei au înfruntat cu bărbăție pe prefect și pe toți cei care le-au trimis la groaznicele cazne. Astfel, amintim pe venerabila Mercuria, cea înaintată în vârstă și
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
gândul ascuns de el în spatele șiretlicului, unora punându-le în lumină lașitatea și egoismul, altora - în schimb aducându-le foarte mare laudă pentru statornicia lor înaintea lui Dumnezeu; după care, pe cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu i-a mai socotit vrednici să dea ochii cu împăratul lor (într-adevăr, cum și-ar fi putut păzi credința față de împărat unii cărora le fusese dată în vileag nerecunoștința față de Cel de sus?). Ca atare, el a decretat
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
specializarea teologie ortodoxă sunt: PROBA ORALĂ a) verificarea dicției prin: ... - rostirea uneia din rugăciunile: Împărate ceresc, Preasfântă Treime, Tatăl nostru, Psalmul 50, Crezul, Cuvine-se cu adevărat, Apărătoare Doamnă; b) verificarea aptitudinilor muzicale prin: ... - intonarea uneia dintre următoarele cântări bisericești: Sfinte Dumnezeule; Cu noi este Dumnezeu; Doamne al puterilor; Troparul Învierii; Tatăl nostru; Troparul Rusaliilor; Fie numele Domnului binecuvântat; Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeul nostru; Colinde cu conținut religios; - intonarea unui cântec patriotic (Deșteaptă-te române; Limba noastră - Al. Cristea; Țara Mea - D. G.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
50, Crezul, Cuvine-se cu adevărat, Apărătoare Doamnă; b) verificarea aptitudinilor muzicale prin: ... - intonarea uneia dintre următoarele cântări bisericești: Sfinte Dumnezeule; Cu noi este Dumnezeu; Doamne al puterilor; Troparul Învierii; Tatăl nostru; Troparul Rusaliilor; Fie numele Domnului binecuvântat; Binecuvântat ești Hristoase Dumnezeul nostru; Colinde cu conținut religios; - intonarea unui cântec patriotic (Deșteaptă-te române; Limba noastră - Al. Cristea; Țara Mea - D. G. Chiriac; Imnul eroilor - I. Brătianu; Pui de lei - I. Brătianu) - verificarea auzului muzical prin luarea tonului după pian și prin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/234636_a_235965]
-
și prin tehnica glisării din solemnitate în derizoriu: „«Te apropii de balustradă încet / lăsând în urmă nu regretul ori scârba, / ci niște idei sterile și neprimejdioase, pe care, la drept vorbind, nici nu le-ai putea separa / de ceea ce știi... dumnezei minusculi ai contaminării, / pe care o mână i-a amestecat treizeci de ani; / o mână care ar putea fi chiar a ta», a spus tatăl meu strâmbându-se ușor / din pricina ceaiului prea fierbinte” ( Ce i-am spus tatălui meu când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și Hitler (obediența și idolatria, absolutizate social-politic, anihilarea "ereticilor"!). La finalul carierei și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat acest rol pentru Heidegger!). Ayatollahul gândirii lor... Problema predicării intelectualiste și problema "dumnezeului", simțit ca o necesitate de Heidegger, nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat acest rol pentru Heidegger!). Ayatollahul gândirii lor... Problema predicării intelectualiste și problema "dumnezeului", simțit ca o necesitate de Heidegger, nu ne conduc decât spre aceeași problemă de fond: principiul reprezentării (în politică) și (în cunoaștere). Nevoia de ocrotire și nevoia de securitate sunt profund exploatate de politicianul modern în propagandele sale. Evident că
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
total aiurea, de un "raport constitutiv" între gândirea lui Foucault și cea a lui Heidegger. Fenomenologul german, departe de a fi filosoful secolului XX, cum aiurea îl văd mulți intelectuali de aici și de dincolo, e un filosof ca "un dumnezeu" (pentru a parafraza titlul ultimului său interviu), fără o relevanță de fond pentru gândirea umanistă și istorică. Ce are ontologia cu gândirea istorico-politică? Însă acest contra-model, așa cum a fost el (prost) fundamentat de "elita" noastră, alături de prostituția mediatică pseudo-hollywoodiană (adică
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
7, care face parte dintr-un oracol care înaintează cu privirea în timp spre ziua când toate popoarele, păgânii și iudeii ce locuiesc departe de țară, vor veni la Ierusalim și vor fi bineveniți. Toate popoarele îl vor adora pe Dumnezeul lui Israel; darurile lor vor fi primite, iar rugăciunile lor ascultate. Acest oracol nu spunea ceva nou iudeilor din acel timp; el reflecta scopul originar al templului, așa cum reiese din vechea rugăciune de consacrare a templului rostită de Solomon (1Reg
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]