15,918 matches
-
farmacie Târgu Mureș, unde a înființat secția română a acestei universități, unde anterior limba de predare fusese exclusiv maghiară. (H - p. 20-21 și B - p. 48). În 1964 și-a susținut teza de doctorat la IMF Cluj cu titlul: "Cercetări experimentale cu un procedeu personal de transplantare a inimii. Reflectare clinică". I-a fost conferit titlul de doctor în științe medicale. A prezentat la Atena, la Congresul Internațional de Chirurgie Cardiovasculară lucrarea însoțită de film color: "„Procedeul personal de transplantare a
Ioan Pop de Popa () [Corola-website/Science/298426_a_299755]
-
Astfel, dacă diodele laser folosite pentru citirea discurilor compacte este de ordinul a numai 5 mW, laserii cu CO folosiți în aplicații industriale de tăiere a metalelor pot avea în mod curent între 100 W și 6000 W. În mod experimental sau pentru aplicații speciale unii laseri ajung la puteri mult mai mari; cea mai mare putere raportată a fost în 1996 de 1,25 PW (petawatt, 10 W). Majoritatea laserilor au un spectru de emisie foarte îngust, ca urmare a
Laser () [Corola-website/Science/298478_a_299807]
-
al liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu. În același an, 1923, a devenit student al Școalei Politehnice din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1928. Tot aici își susține în anul 1940 doctoratul, cu teza „Transformatorul hidraulic. Studiu teoretic și experimental”, fiind a doua persoană (după acad. Ștefan Nădășan) căreia Politehnica din Timișoara i-a decernat titlul de doctor inginer, iar subiectul tratat a făcut obiectul unui brevet de invenție. După obținerea diplomei este reținut în corpul profesoral al Școlii ca
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
au fost republicate de Academia Română "in extenso" în 1933 și 1935. La Conferința Lister, profesorul a realizat un rezumat magistral al faptelor legate de cooperarea funcțională între corpul pituitar și hipotalamus. Împreună cu Geoffrey W. Harris publică în 1938 o lucrare experimentală "„A technique for operations on the hypotalamo-hypophisial region of the rabbit”". Prin cercetările realizate, Gr.T. Popa a descifrat mecanismul foarte fin al secreției hipotalamusului și al legăturii hipotalamusului cu hipofiza, demonstrând unitatea hipotalamo-hipofizară întrevăzută de Cushing. Relația dintre sistemul nervos
Grigore T. Popa () [Corola-website/Science/307137_a_308466]
-
Șef de școală chirurgicală și remarcabil chirurg, prof. dr. Theodor Burghele a abordat o variată gamă de probleme, atât în cercetare, cât și în diferitele studii publicate: dinamica căilor urinare superioare, tumorile renale, șocul chirurgical, anestezie și reanimare modernă, chirurgie experimentală. În perioada 24 aprilie 1972 - 18 martie 1975, prof. dr. Theodor Burghele a deținut funcția de ministru al sănătății în guvernele din România, devenind și medicul personal al lui Nicolae Ceaușescu, care suferea de unele disfuncții ale aparatului urinar. A
Theodor Burghele () [Corola-website/Science/307127_a_308456]
-
materială din acea perioadă istorică a țării. Între anii 1941-1945, participă ca sub-locotenent la redobândirea hotarelor României, ciuntite în 1940. Revine la ICAR în 1945, unde contribuie cu dăruire la refacerea economiei țării distruse de război, prin înființarea primelor câmpuri experimentale de irigație la Studina și Mărculești. Aici, împreună cu alți tineri colaboratori, cercetează și pune bazele metodologice ale regimului de irigație pentru principalele culturi de câmp. Rezultatele acestor cercetări vor constitui primele date experimentale necesare proiectării și exploatării viitoarelor sisteme de
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
distruse de război, prin înființarea primelor câmpuri experimentale de irigație la Studina și Mărculești. Aici, împreună cu alți tineri colaboratori, cercetează și pune bazele metodologice ale regimului de irigație pentru principalele culturi de câmp. Rezultatele acestor cercetări vor constitui primele date experimentale necesare proiectării și exploatării viitoarelor sisteme de irigație din Câmpia Română. În cadrul ICAR, M. Botzan se bucură de înalte aprecieri pentru activitatea științifică depusă și spiritul organizatoric. Astfel, într-o perioadă relativ scurtă parcurge principalele trepte ierarhice ale cercetării științifice
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
spiralația traheolelor de la insecte. A studiat citologia canalului aferent al izopodelor cu ajutorul microscopului electronic. A cercetat constituenții morfologici ai citoplasmei, evoluția glandei suprarenale la vertebrate, structura funcțională electronomicroscopică a glandei androgene etc. A făcut investigații originale în citologia și embriologia experimentală și a inițiat tehnica culturilor în țesuturi. A promovat cercetările faunistice în România și ecologia terestră. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, printre care se remarcă: A fost autorul unui renumit manual de "Zoologia nevertebratelor" (vol. I-II
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
pe Siliciu Monocristalin cu Răspuns Spectral Controlat, Celule Solare de mare eficiență, realizate prin diferite procese tehnologice: difuzie, implantare ionică. Principalele sale contribuții șiințifice originale sunt pe scurt: formularea unitară a teoriei străpungerii dispozitivelor semiconductoare de putere și verificarea sa experimentală, introducerea conceptului de interdigitare, clasificarea teoretică a particularităților câmpurilor electrice interne în joncțiuni semiconductoare VLSI, introducerea de soluții originale la proiectarea și realizarea celulelor solare de mare eficiență, elaborarea de noi metode pentru controlul răspunsului spectral al senzorilor optici, investigarea
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
diplomei de „licențiat în științe” la Facultatea de Științe din Paris. În 1900, D. Călugăreanu și-a luat licența în Știinte Naturale la Sorbona, iar în anul 1902, Doctoratul în Științe al Universității din Paris, susținând teza: "Cercetări de fiziologie experimentală și chimie fizică asupra hematolizei", în care studiază locul și mecanismul distrugerii globulelor roșii în organism și comportarea globulelor roșii în diferite medii în afara organismului. Rezultatele au fost comunicate la Societatea de Biologie din Paris și au fost incluse în
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
În timp ce era la Paris, D. Călugăreanu a fost recomandat de catre profesorul său Albert Dastre pentru a ocupa un post de profesor la Universitatea din Geneva. D. Călugăreanu a declinat aceasta oferta atractivă din punctul de vedere al posibilităților de lucru experimental, preferând să se întoarcă în țara sa, unde erau multe de făcut. Revenind în țară, D. Călugăreanu a continuat să lucreze, desigur în condiții mult mai puțin avantajoase, în laboratoare slab dotate, situate în locații necorespunzătoare, cu fonduri reduse pentru
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
nervului lingual și al coardei timpanului și au ajuns să se pună în contact cu celulele glandulare ale submaxilarei “. Astfel, impulsurile nervoase motoare ale hipoglosului se puteau propaga la efectorii glandulari, stimulând activitatea lor. Autorii au elaborat mai multe variante experimentale ingenioase, demonstrând în fața Societății de Biologie și a Secției de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină că “nu există o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
introduse de Luigi Luciani în volumul III al tratatului său de fiziologie ("Physiologie des Menschen", vol. III, p. 212, 1905-1914). Astăzi ni se pare surprinzător că, după începuturi atât de promițătoare în domeniul neurologiei - unde a dovedit o excepțională măiestrie experimentală −, el a abandonat acest domeniu și s-a orientat fără ezitare spre hematologie. Dar dacă ne gândim că așa făcuse și Claude Bernard (și mai toți elevii săi), creându-se astfel o tradiție de universalitate în școala sa, schimbarea direcției
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
la altitudine (în mai puțin de o oră) este elucidat. Tot în 1901, Călugăreanu și Henri au întreprins o cercetare despre difuzia coloranților în gelatină și apă. Folosind diferiți coloranți histologici (cristal violet, fuxină acidă, orange G), într-un model experimental original, au constatat că “cu cât molecula chimică a unui corp este mai mare, mai complexă, cu atât ea se mișcă mai anevoie într-un mediu gelificat”. Astăzi faptul este binecunoscut, dar atunci era ceva nou. Rezultatul a fost citat
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
într-o lucrare importantă a lui Zangger din 1908 și în manualul lui W. Ostwald ("Grundriss der Kolloidchemie", 1909), precum și în alte lucrări. O lucrare amplă și deosebit de valoroasă este teza de doctorat a lui Călugăreanu, intitulată "Recherches de physiologie experimentale et de chimie physique sur l’hematolyse" (1902). Lucrarea este divizată în două părți: prima se referă la experientele făcute pe animale (câini), iar cea de-a doua cuprinde experientele efectuate în vitro, cu hematii ținute în diferite soluții. Experientele
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
rolul hemolitic principal îl are splina și măduva oaselor, dar că splina poate fi înlocuită, când lipsește, de măduva oaselor pe de o parte și de ficat pe de altă parte”. În partea a doua a lucrării sunt expuse rezultatele experimentale referitoare la comportarea hematiilor în soluții izo-, hipo- și hipertonice, urmărind difuzia hemoglobinei și a sărurilor minerale. Pentru studiul difuziei sărurilor minerale, Călugăreanu a măsurat conductibilitatea electrică a soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
soluțiilor prin metoda Kohlrausch-Ostwald. Rezultatele au arătat că în soluție hipotonică hematiile pierd atât hemoglobină cât și săruri minerale, existând un paralelism între aceste pierderi. Într-o soluție izotonică hematia s-ar găsi în echilibru. Pe baza rezultatelor unor variante experimentale în care a ținut seama de doi parametri - timpul și temperatura -, autorul a ajuns la concluzia că “ieșirea sărurilor din globule este reglată de legile difuziunii, pe când ieșirea hemoglobinei este guvernată de legi mult mai complexe”, încă necunoscute. Lucrarea s-
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
și inspecția alimentelor de la Facultatea de Medicină Veterinară din București, ocupând prin concurs postul de conferențiar, apoi din 1922 pe cel de profesor universitar. El a organizat cursuri și seminarii practice în Laboratorul de Parazitologie, fondând primul Laborator de cercetări experimentale pentru studiul viermilor care, în stare larvară, se găsesc la pești, iar în stare adultă la om, mamifere și păsări. În acest timp a descoperit cistecercul de "Taenia saginata" în carnea vitelor tăiate, a semnalat "Trichinella spiralis" la pisică, "Spiroptera
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]
-
serie de noi specii. În paralel cu activitatea didactică, dr. Ciurea și-a reluat munca de cercetare, cu deosebire asupra trematodelor, pe care le-a studiat din punct de vedere sistematic și biologic, fiind printre primii care au aplicat metoda experimentală în parazitologie. A întemeiat unul dintre cele mai înzestrate muzee de ihtiologie din țară, colaborând aproape trei decenii cu Grigore Antipa, întemeietorul Muzeului Național de Științe ale Naturii din București. Acad. prof. dr. Ioan Ciurea a decedat la data de
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]
-
la data de 20 martie 1944 în orașul București. În prezent, Școala cu cl. I-VIII Nr. 6 din municipiul Fălticeni poartă numele acad. Ioan Ciurea. Dr. Ioan Ciurea a activat în domeniul parazitologiei, obținând rezultate originale prin aplicarea metodelor experimentale. A efectuat studii de anatomie patologică la vacă și găină (1908), ocupându-se de bacteriile paratifice, de nematodele parazite la pisică și porc, dar mai ales de trematodele transmise prin alimentația cu pește la mamifere, om și păsări (1911-1916). Consacrarea
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]
-
nematodele parazite la pisică și porc, dar mai ales de trematodele transmise prin alimentația cu pește la mamifere, om și păsări (1911-1916). Consacrarea sa pe plan internațional se datorează descoperirii la pești a metacercarului infestant de "Opistorchis felineus" și reproducerea experimentală a dezvoltării lui la animale domestice, corectând eroarea renumitului parazitolog elvețian E. Askenazy. A studiat, împreună cu G. Dinulescu, epidemiologia invaziilor muștei columbace ("Simulium colombaschense") (1924), clarificând probleme parazitologice variate, dezvoltând însă cu precădere activități taxonomice ecologice și experimentale de helmintologie
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]
-
și reproducerea experimentală a dezvoltării lui la animale domestice, corectând eroarea renumitului parazitolog elvețian E. Askenazy. A studiat, împreună cu G. Dinulescu, epidemiologia invaziilor muștei columbace ("Simulium colombaschense") (1924), clarificând probleme parazitologice variate, dezvoltând însă cu precădere activități taxonomice ecologice și experimentale de helmintologie. Ca membru în Consiliul de Administrație al pescăriilor statului (1929-1931), dr. Ciurea s-a aplecat asupra studiului infestării cu trematode prin consumarea de pește din bălțile și Delta Dunării sau din lagunele Mării Negre. El a demonstrat că peștii
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]
-
Mecanică Aplicată, dobândind o binemeritată recunoaștere și apreciere națională și internațională în domeniul Tribologiei. Remarcabilele rezultate obținute de Profesorul Emanuel Diaconescu împreună cu colectivul pe care l-a creat și coordonat au adus un aport esențial la dezvoltarea cercetării teoretice și experimentale din Universitatea suceveană. Profesorul Emanuel Diaconescu și-a lăsat o puternică amprentă asupra dezvoltării Facultății de Inginerie Mecanică din Suceava, atât prin spiritul insuflat cadrelor didactice și doctoranzilor, prin exemplul personal de efort continuu dus până la limita sacrificiului - lăsând în
Emanuel Diaconescu () [Corola-website/Science/307181_a_308510]
-
nou-născut, pneumopatia intrauterină, meningita hipertoxică, leziunile vasculare cerebrale în intoxicația cu alcool metilic, tanatogeneza prin fibroblastoză și miocardită primitivă la copii, metastazele cancerului pulmonar, metastazele în glandele endocrine, carcinomul mamar, mecanismul de producere al leziunilor hepatice, hepatitele toxice și cirozele experimentale nutriționale și altele. A fost, alături de Mihail Kuzin (URSS) și Bernard Lown (SUA), copreședinte al organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”, care a fost distinsă în 1985 cu Premiul Nobel pentru Pace. Regimul comunist nu i-a permis să
Ioan Moraru () [Corola-website/Science/307192_a_308521]
-
Benedict M. Menkes (n. 11 noiembrie 1904, Rădăuți - d. 5 august 1987, Timișoara) a fost un medic și biolog român, de origine evreiască, cunoscut mai ales pentru contribuțiile în domeniul embriologiei și teratologiei experimentale și al morfologiei, unul din fondatorii învățământului și cercetării medicale la Timișoara, întemeietorul Centrului de embriologie din Timișoara. A fost profesor la Institutul de medicină, azi Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara. Din 1952 a fost membru
Benedict Menkes () [Corola-website/Science/307205_a_308534]