14,805 matches
-
impuls a fost prezis teoretic de către James Clerk Maxwell în 1871 și Adolfo Bartoli în 1876 și a fost demonstrat prin măsurători de Pietr Lebedev (Rusia) în 1900 și Ernest Fox Nichols și Gordon Ferrie Hull în 1901. Dacă radiația luminoasă este reflectată în întregime de obiect (reflexie totală) impulsul este dublu față de cazul când este absorbită de acel obiect. Măsurătorile s-au realizat cu balanța de torsiune a lui Cavendish, obținându-se valoarea 7,01 10 N/m, apropiată de
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
01 10 N/m, apropiată de valoarea teoretică de 7,05 10 N/m prezisă de Maxwell. Lumina se propagă cu o viteză atât de mare încât nicio experiență obișnuită din viața de toate zilele nu sugerează ideea că semnalele luminoase nu se propagă cu viteză infinită. Din cele mai vechi timpuri, intuiția oamenilor a condus la ideea că lumina se propagă instantaneu. Totuși, odată cu dezvoltarea metodelor de măsurare și apariția unor noi modele ce descriau natura, în epoca renașterii se
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
timp de 15 ani și de Albert Michelson. Dispersia cuprinde totalitatea fenomenelor determinate de dependența vitezei de propagare formula 4 (deci și a indicelui de refracție) printr-un mediu transparent de lungimea de undă formula 5 (deci și de frecvență) a radiației luminoase. Fenomenul a fost descris prima oară de Isaac Newton ca fenomen de descompunere a luminii naturale în radiații componente la trecerea luminii printr-o prismă optică. Dispersia luminii este mărimea ce exprimă cât de repede variază indicele de refracție în raport cu
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
un mediu transparent. Energia care este absorbită de către mediu se transformă în alte forme de energie. Fluxul energetic formula 17 al undei este energia ce pătrunde în mediu în unitate de timp: formula 18; în care formula 19 este energia electromagnetică a radiației luminoase. Fluxul (ca și puterea) se măsoară în wați. Interferența luminii este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde luminoase coerente, într-o anumită zonă de spațiu, ducând la obținerea unui tablou staționar cu franje de minim și maxim
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
este energia ce pătrunde în mediu în unitate de timp: formula 18; în care formula 19 este energia electromagnetică a radiației luminoase. Fluxul (ca și puterea) se măsoară în wați. Interferența luminii este fenomenul de suprapunere a două sau mai multe unde luminoase coerente, într-o anumită zonă de spațiu, ducând la obținerea unui tablou staționar cu franje de minim și maxim ce se repetă periodic în acea zonă. Pentru a obține un fenomen de interferență staționară, undele trebuie să aibă aceeași frecvență
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
în acea zonă. Pentru a obține un fenomen de interferență staționară, undele trebuie să aibă aceeași frecvență și să fie coerente, adică să aibă o diferență de fază constantă. Interferența luminii nu este un simplu fenomen de „însumare” a energiei luminoase a undelor ce se compun cu zone de maxim și minim, ci este mult mai complex, ducând la redistribuirea energiei luminoase a undelor cu maxime mai intense decât cele care ar fi rezultat prin simpla însumare și minime întunecate.
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
adică să aibă o diferență de fază constantă. Interferența luminii nu este un simplu fenomen de „însumare” a energiei luminoase a undelor ce se compun cu zone de maxim și minim, ci este mult mai complex, ducând la redistribuirea energiei luminoase a undelor cu maxime mai intense decât cele care ar fi rezultat prin simpla însumare și minime întunecate.
Optică ondulatorie () [Corola-website/Science/326269_a_327598]
-
după aceea posibilitatea de a se teleporta înapoi în lumea originală și vor primi realizarea "The End". De asemenea, există chiar și un al doilea monstru boss, "The Wither", care, distrus, oferă un material specific folosit pentru construirea unui punct luminos, care mărește abilitățile jucătorilor din jur. Jocul este format în principal din patru moduri: survival, creative, adventure, si spectator (supraviețuire, creativ, aventură și spectator). De asemenea, sunt puse la dispoziție patru nivele de dificultate; dificultatea ce mai mică, daca este
Minecraft () [Corola-website/Science/322488_a_323817]
-
iar în anii următori au fost construite în incinta sa trei capele. Ca în majoritatea bisericilor în stil romanic interiorul era unul foarte bogat, cronicarul William Malmesbury spunea că: "Nicăieri în Anglia nu pot fi văzute atât de multe ferestre luminoase de sticlă, trotuare de marmură strălucitoare sau mai multe picturi colorate ca la Canterbuty". Un moment crucial în istoria catedralei este asasinarea arhiepiscopului Thomas Becket. Acesta dorea ca oamenii bisericii care au comis nelegiuiri să fie judecați de forurile bisericești
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
cînd valea are debit mare de apă. În stînga, pește vale, versantul Jepilnr Mici este acoperit cu o vegetație bogată întreruptă de tancuri, pereți și vîlcele stîncoase. În contrast cu acest versant sălbatic și întunecat, în dreapta și deasupra noastră se deschid fetele luminoase ale Caraimanului, cu abrupturi înlănțuite de brîne bogat înierbate și presărate cu sumedenie de flori. Nu departe, poteca traversează firul bolovănos al Vîlcelului Brînei Portiței, după care continuă urcușul și iese la baza treptei stîncoase a Cascadei Caraimanului, în punctul
Cabana Caraiman () [Corola-website/Science/322748_a_324077]
-
utilizat program este After Effects de la Adobe, mai sunt folosite și Motion cu Shake de la Apple sau Eyeon Fusionde la Eyeon Software. Există mai multe tipuri de keying și anume: Keyerea luma - se înlătura fie zonele întunecate fie cele prea luminoase sau chiar cele asemănătoare. Această metodă este mai rar folosită , fiind utilă dacă vrem să înlocuim un cer spraexpus de exemplu. Chroma key- se înlătură doar o culoare cu toleranță ajustabilă ( acceptă nuanțe cu saturație și luminozitate diferite), e mai
Keying () [Corola-website/Science/322829_a_324158]
-
sau "polarizarea rotatorie magnetică" este un fenomen magnetooptic care constă în rotirea planului de polarizare a luminii ce se produce într-un mediu optic izotrop introdus în câmp magnetic intens. Rotirea planului de polarizare a undei luminoase, polarizată linear, ce se propagă pe direcția câmpului magnetic, se datorează interacției dintre acesta și electronii optici ai atomilor și moleculelor mediului. Valoarea unghiului de rotire este direct proporțională cu lungimea drumului străbătut de raza luminoasă în substanță și cu
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
de polarizare a undei luminoase, polarizată linear, ce se propagă pe direcția câmpului magnetic, se datorează interacției dintre acesta și electronii optici ai atomilor și moleculelor mediului. Valoarea unghiului de rotire este direct proporțională cu lungimea drumului străbătut de raza luminoasă în substanță și cu inducția câmpului magnetic. Efectul a fost descopertit de Michael Faraday în anul 1846 și a reprezentat prima dovadă experimentală a existenței interacțiunii dintre lumină și câmpul electromagnetic. Faraday, studiind parcursul luminii prin diverse medii optice, a
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
cu raza de lumină și valoarea ei poate fi reglată printr-un circuit extern. Lungimea parcusului luminii în mediul optic depinde de dimensiunea longitudinală a materialului plasat între polii electromagnetului. Polarizorul și analizorul sunt montați inițial în cruce. Inițial câmpul luminos fiind stins, la producerea câmpului magnetic se obține lumină, deoarece planul de vibrație a luminii a fost rotit cu un unghi formula 1. Prin schimbarea intensității câmpului magnetic, respectiv a lungimii parcursului luminii prin substanța cercetată se constată că unghiul de
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
de frontieră. Așezarea rurală Waknuk este o comunitate fermieră de frontieră, populată cu oameni pioși și muncitori care doresc să revendice pământul Lizierei. Copilul de zece ani, David Strorm, fiul patriarhului religios din Waknuk, are vise intense inexplicabile cu orașe luminoase și căruțe fără cai, care par ciudate pentru experiența sa preindustrială. În ciuda pregătirii religioase riguroase, David se împrietenește cu Sophie, o fată cu șase degete la fiecare picior. Cu nonșalanța copilăriei, David păstrează secretul. Descoperirea mutației lui Sophie de către comunitate
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
ale lui Beckmann sunt îndepărtate din muzeele germane. Împreună cu soția sa, artistul emigrează la Amsterdam, în Olanda. În mai 1940, trupele germane ocupă Olanda. Izolat, în exil, Max Beckmann se consacră picturii și realizează opere pline de spontaneitate, în culori luminoase, în contrast cu realitatea existenței sale cotidiene. După război, în 1946, Beckmann refuză un post de profesor oferit de Academia de Artă din München, precum și postul de director al Școlii de Arte Decorative din Darmstadt. Artistul nu se va mai întoarce niciodată
Max Beckmann () [Corola-website/Science/322184_a_323513]
-
apartamentele oficiale. O nouă capelă împodobita de o cupola (construită pe situl marcat cu D) a fost dedicată sfanțului Ion Baptistul. Această nouă lucrare a ajutat la ascunderea dinspre curte a interzisului Bastion Serravalle, pentru a crea o atmosferă mai luminoasă de palat Renascentist. La secolului XVII începutul secolului XVIII, timp ce Monaco considerat oficial un independent, realitate provincie a Franței. Conducătorii petreceau mult timp la curtea Franței, acest fel semănând cu niste conducători absenți aristocrații francezi. Mirajul Versaille-ului a fost
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
face parte din istoria științei și reprezintă evoluția studiului fenomenelor luminoase, ale cărei origini sunt plasate antichitate și se continuă și în zilele noastre. Debutează cu realizarea primelor lentile și oglinzi de către vechii egipteni și mesopotamieni, se continuă cu elaborarea primelor teorii privind lumina și mecanismul vederii de către filozofii greci și
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
preocupare și studiul luminii. Astfel, în lucrarea cunoscută sub numele latin "De radiis stellarum", susține că "orice lucru din univers emite raze în toate direcțiile, raze care se răspândesc în întreaga lume". Această teorie, a rolului activ jucat de radiația luminoasă, a avut o influență clară asupra unor savanți de mai târziu ca: Alhazen, Robert Grosseteste, Roger Bacon. Matematicianul persan Ibn Sahl (c. 940-1000), într-un tratat despre oglinzi curbe și lentile, enunță legea refracției cu peste șase secole înaintea lui
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
efectuează și unele studii privind legile opticii. Încearcă să determine o formulă a legii refracției, dar aceasta este valabilă numai pentru unghiuri mici. Observând eclipsele, remarcă forma inexplicabilă a contururilor umbrelor, predominarea culorii roșii la eclipsele de Lună și haloul luminos în cazul celei de Soare. Toate acestea le atribuie refracției atmosferice. În lucrarea "Astronomiae Pars Optica", Kepler descrie legea variației intensității luminii cu pătratul distanței, reflexia prin oglinzi plane și curbe, precum și efectul de paralaxă, motiv pentru care tratatul poate
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
(δ Sct, δ Scuti) este o stea gigantă din constelația Scutul. Cu o magnitudine aparentă vizuală de 4,72, această stea este a cincea cea mai luminoasă din constelația din care face parte. Analize făcute asupra paralaxei în timpul misiunii Hipparcos au plasat steaua la o distanță de aproximativ 202 ani-lumină de Soare. Denumirea de "" a fost una ulterioară fostei denumiri de 2 Aquilae. Delta Scuti este o
Delta Scuti () [Corola-website/Science/329602_a_330931]
-
fost observată de una din sondele spațiale STEREO. Motivul strălucirii intense pe care a avut-o cometa SWAN rămâne necunoscut, deși se crede că această cometă a cunoscut o explozie cu câteva zile înainte de descoperire, care făcut-o mult mai luminoasă decât era înainte. Nu au fost observații ale cometei, disponibile de la sol. Trecând la periheliu, la 15 martie 2012, cometa a dispărut întrucât distanța sa de Soare era de 70 de ori mai mică decât cea a planetei Mercur.
C/2012 E2 (SWAN) () [Corola-website/Science/329673_a_331002]
-
0013 ua) de suprafața Soarelui, adică la jumătatea distanței Pământ-Lună. Periheliul său se situa la 1,3 raze solare. Pentru un observator situat pe cometă, Soarele ar forma un unghi de 80° pe cer, de 27 000 de ori mai luminos decât de pe Pământ, încălzind suprafața cometei cu o putere de 37 de MW pe metru pătrat. Astronomii din epocă, inclusiv Edmond Halley, au presupus că observau reîntoarcerea unei comete foarte strălucitoare care apăruse aproape de Soare în 1106. În 1843, după
Cometă razantă din grupul Kreutz () [Corola-website/Science/329759_a_331088]
-
este o instituție de educație din Zalău, fiind singura unitate de învățământ cu profil vocațional de artă din județul Sălaj. Numele liceului provine de la o figură luminoasă aparte în pictura românească a veacului trecut, și anume pictorul sălajan, Ioan Sima (1898-1985). Școala de muzică s-a înființat în anul 1971 sub conducerea și la dorința profesorului dr. Ioan Chezan. A ființat la început pe lângă Școala „Simion Bărnuțiu
Liceul de Artă „Ioan Sima” () [Corola-website/Science/329795_a_331124]
-
fost vizibil prin telescop până în 27 aprilie. Ultima revenire a fost observată în 1852. Părintele Angelo Secchi a reperat astrul la data de 26 august 1852 de la Observatorul Vaticanului. A observat, la început, un singur nucleu. Al doilea, mai puțin luminos, a apărut la 15 septembrie. Cometa a fost observată până la sfârșitul lui septembrie 1852 și, de atunci, nu a mai fost văzută niciodată. Într-adevăr, la termenul reîntoarcerii așteptate în 1859, cometa a fost imposibil de localizat. Astronomii nu au
Cometa Biela () [Corola-website/Science/329781_a_331110]