14,693 matches
-
masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni harfei, lira este un instrument apolinic, menit să oglindească armonia, dar și emblemă a virtuților poetice, însoțindu-l pe Orfeu până și în moarte. Loghi pare să sugereze că spațiul privilegiat al basmului este implicit și un spațiu liric, al poeziei. Altfel, lira nu face parte câtuși
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spectral al unei apariții. Încă mai ambiguă este la Gh. Petrașcu tratarea simbolistă a unui peisaj, Seara la mare (Feerie de seară) (ulei pe pânză, 0,917 x 0,738, 1913, inv. 249), în care tema mitologică reprezintă un adagiu menit să contribuie la atmosfera de vrajă crepusculară. Cu ceva din grația Salomeei Ceciliei Cuțescu-Storck, topită parcă în atmosfera crepusculară, o femeie-nimfă-sirenă se află la marginea mării. Este vorba de o ființă mitologică ieșită în singurătatea deplină a unui loc pustiu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă a picturii, "discreție" menită să camufleze temele sociale și latura pozitivă a scenariului dramatic, unde speranța este întemeiată pe forța celor mulți. "Este evident că tendința de a depăși temele istorice sau religioase și a aborda pe cele sociale chiar și în această formă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația patetică, menită să intensifice emoția se articulează simbolist. Theodorescu-Sion realizează un "portret" cristic halucinant, Lux in tenebris lucet, sau cum îl caracterizează Amelia Pavel "un chip al lui Cristos la fel de greoi, încărcat cu aluzii, dar pictat cu multă virtuozitate, într-o tehnică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
restul suprafeței pictate, figurile umane par a fi lipite de fundal"250. Expresia credinței și a tensiunii acestei întâlniri rezidă din efectul de siluetă pe care-l crează pictorul. Ambele personaje sunt îmbrăcate în alb, creând o luminozitate mai puternică, menită să reflecte o decorporalizare, o expresie auratică a corpului trasnformat în lumină în raport cu cromatismul viu al decorului. În relieful coloristic al decorului, cele două figuri dobândesc un aer de imaterialitate; tehnic, basorelieful culorii puse cu cuțitul crează impresia de umbre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un chip care însă nu poate fi văzut deși femeia are fața orientată spre noi, așa cum chipul din profil al lui Iisus nu are trăsături descifrabile, se lasă bănuit, ghicit. Există, ce-i drept, un halou fin în jurul capului său menit să devoaleze identitatea celestă a personajului. În spirit simbolist, A.G. Verona evită o rezolvare anecdotică a scenei religioase, nu știm cărui episod îi suntem martori în ciuda speculațiilor pe tema acestui tablou. Asistăm poate la o epifanie, la o unio mistica
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tema socială în Recunoașterea și Înmormântarea (1908) sau în Pribeagul (1910). În aceasta din urmă, ni se înfățișează un țăran contemplativ așezat pe un bolovan, o sapă aflată la îndemână pare să n-aibă nicio legătură cu acest țăran gânditor, menit să ilustreze nu atât o categorie socială, ci condiția umană. Peisajul se deschide către o adâncime infinită, un orizont de la care nu vine niciun răspuns. Tabloul este menit să înfățișeze mai degrabă categoria simbolică a vieții ca trecere dificilă spre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sugerează, mai degrabă, rezistența pe care materia o opune modelării sale, temă care va deveni centrală pentru sculptura paciuriană. Există și o viziune tragică asupra actului creației, corpul operei, soclul-stâncă pe care tronează capul poetului, devine un corp de substitut, menit să reflecte acest travaliu prometeic. Într-un interesant studiu, "Paciurea, le monument d'Eminescu et Rodin", Ioana Vlasiu insistă asupra filiației rodiniene a acestei sculpturi și implicit asupra caracterului ei simbolist, prin ruptură cu tradiția academică și conceptul de monument
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
caz, figura eminesciană se detașa prin forța gândirii ca simbol al cunoașterii, Sfinxul, dar și ca geniu apoteozat malefic, Zeul Războiului. Pe filiera comentariului dantesc rodinian, geniul apare în dimensiunea sa damnată către care deschide Poarta Infernului. Figurile din piedestal, menite să reflecte travaliul creator, îl apropie la limită de exacțiunile damnaților, geniul singur este capabil să se situeze deasupra acestui nod inform într-o seninătate sceptic-detașată, pe care o evocă versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare testamentară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ea este însoțită de internalizarea ei prin reflecție. De asemenea, mâna joacă un rol important în economia simbolică a compoziției, ea constituie suportul acestui chip care preia gesticulația dubitativă într-o crispare reliefată prin cuta dintre sprâncene și comisura buzelor, menită să sugereze o judecată pesimistă, rebarbativă. Și aici, literaritatea titlului constituie protativul temei simboliste ghidând lectura. Filip Marin făcea obiectul unor contestări vehemente în epocă din partea unor critici de artă precum Tudor Arghezi, care-l punea pe același loc cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
formei, prin sugestia unei materii ductile a corpului său decât prin cele două aripi minuscule, asemănătoare unor elitre. Este vizibilă disproporția dintre corp și capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată de ipostazele feminității prezente în arta plastică, deopotrivă cu o idealizare a corpului feminin decantat de energiile libidinale până la epura spectrală menită să ofere o contrapondere expresiilor volitive ale libidoului, incarnată de femeia fatală. Femeia apare deopotrivă ca un vampir sexual și ca o ființă vampirizată, emaciată, clorotică, de o hipersensibilitate ostentatorie. Și într-un caz și în celălalt, isteria devine expresia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o expresie a lilialității, purității virginale, precum floarea de câmp a pastoralelor diafane. Floarea de culoare albă este înlocuită cu o floare pretențioasă, de seră, cu un aspect care trimite numaidecât la anatomia genitală, printr-o apropiere voită de corporal, menită să sublinieze lumea deghizată vegetal a instinctualității. Din cochilia albă a florii iese pistilul galben, floarea este asociată cu o asumată concupiscență sexualității feminine, ilustrând metonimic actul sexual. Pictate pe un fundal nedefinit de verde, florile par lipsite de lujeri
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
creație a artistului aproape orb, dar și o epocă. În progresista Veac nou din același an, "organul" proaspăt înființatei ARLUS, pictorul răspunde unei anchete cu un evident parti pris ideologic, despre " Condiția materială a artistului", cu un "Ajută-te singur" menit să explice începutul carierei sale și succesul ei de-a lungul câtorva decenii. Avem un autoportret concluziv și pozitiv al artistului care-și declină ca principale trăsături ale operei optimismul și autenticismul: "În tinereță, am avut mare succes cu portretele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deplin. O alta își ascunde privirea și-și întoarce capul, astfel încât să nu-i putem vedea chipul. Aici avem de-a face cu o substituție semnificativă a privirii ca expresie a vizibilului -, tranzitivă, cu un gest, cel al ascunderii privirii, menit să sugereze taina. Jocul acesta între vizibil și invizibil nu rămâne aici, și a treia femeie privește, însă privirea sa nu angajează direct spectatorul, ci ușor oblică, deviază orice posibil contact. Ierarhia se dezvoltă și prin intermediul privirii, însă aceasta nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictura de șevalet a trăsăturilor decorului mural: culori palide aplicate uniform, gamă cromatic redusă, afirmarea planeității suportului"458. În cazul Ceciliei Cuțescu-Storck, ceea ce sporește efectul decorativ sunt dispunerile arhitectonice, arcadele, spre exemplu, care joacă rolul unor rame suplimentare în interiorul tabloului, menite să încadreze decorativ scena, dar generând și un efect teatral, corespunzător unei regii ocultate. Cecilia Cuțescu-Storck încearcă să reconstituie aceste arcade ca ferestre către un fundal indefinit, fie că este cel al unei clădiri sau al unui orizont incert, adâncit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
emblematică. Toate aceste personaje se mișcă într-un spațiu edenic, pe jos se află un covor de flori pe care ele pășesc cu picioarele goale. Deasupra, într-un balcon elementul arhitectonic este la rândul său prezent, oferind în oglindă locul menit spectatorului -, se află două personaje feminine. Una dintre fete aruncă cu flori asupra întregului grup central, cealaltă ține un văl la marginea superioară a căruia se află un buchet de flori. Florile joacă un rol dublu, decorativ, mai ales atunci când
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin metamorfozele pe care le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și criticul de artă Joséphin Péladan (1859-1918) fondează Salonul Rose + Croix deschis la Galeriile Durand-Ruel și face o opoziție semnificativă Salonului Oficial, salon menit să furnizeze artă simbolistă după un program bine definit, pentru care publicase și un regulament de funcționare cu un an înainte (Salon de la Rose + Croix, règle et monitoire, E. Dentu Editeur, Paris, 1891) fabricat alături de Saint-Pol Roux și contele Antoine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prima expoziție și apare și primul catalog. În cazul imperiului Austro-Ungar și mai precis al Vienei, Academia de arte frumoase (Künstlerhaus) și Muzeul Austriac de Artă și Industrie cu Școala de Arte Aplicate, înființată în 1868, constituiau principalele organisme artistice menite să legitimeze orice mișcare în artele plastice. Secesiunea constituie, în parte, un rezultat al neînțelegerii între cercul de artiști mai vârstnici, care exercitau un control sever asupra prezenței publice a unui artist, și tinerii artiști cu vederi novatoare. Secesiunea debutează
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Nicolae Grigorescu, așa cum pictorii Mir Iskusstva îl vor alege ca mentor pe Ilya Repin, iar Joséphin Péladan va reclama pentru simbolistele saloane rozacruceene autoritatea lui Gustave Moreau și Puvis de Chavannes. În toate aceste cazuri, alegerile au vizat personalități artistice menite să impună, reprezentând vârfuri incontestabile al generației anterioare de pictori. Fapt semnificativ pentru revendicările noviste "libertariste" ale junimii artistice, Nicolae Grigorescu realizase o deschidere în ce privește gustul estetic printr-o pictură care depășea cadrul canonic al picturii academice. Catalogul manifestării secesioniste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îmbrăcate într-un veșmânt diafan, de culoare albă, deasupra căreia se închide o arcadă formată din corolele și lujerii florii-soarelui, către care ea ridică mâinile într-un gest de vot. Pictorița nu urmărește o activitate reală, acțiunea fiecărui personaj este menită nu să reprezinte o ocupație, ci să sprijine o armonie de ansamblu prin gestualitate, prin eleganța corpului împrumutată, parcă, dintr-un ritual hindus, precum dansurile oficiate de dansatoarele din Insula Bali, ilustrând fragmente din Ramayana. Ceea ce se impune în tabloul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care posedă grația formală a unei amfore. Poza senzuală este evidentă, este ca și cum pictorul s-ar fi transformat într-un fotograf pentru o agenție de modeling, prinzând doar acele cadre care supralicitează fascinul erotic. Vermont lucrează în cadrul unui program inconografic menit să rețină doar anumite atitudini corporale. La fel sunt și tablourile cu același titlu, Țigancă, reproduse în Adevărul literar și artistic 530. Țigăncile lui Vermont, cu părul împletit, cu brățări pe mână, cu un brâu roșu, cu salbe de galbeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
om de știință. Pasiunea mortiferă a nimfetei s-a transformat în curiozitate experimentală. Caracterul ezoteric al celebrului dans al celor șapte văluri este supralicitat până la deriziune. Laforgue păstrează în recuzita luxuriantă a nimfetei datele unui exces delectabil, acumulare de detalii-ornamentale menite să reifice corporalitatea Salomeei, să o metamorfozeze într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mort care: "... rânjește, simbolic, amenințător, triumfătoare a maternităților și raselor!"558. "Laureatul" pare să fi plătit cu moartea prețul gloriei sale, și această moarte poartă masca feminității nubile. În acest caz, craniul reprezintă o figură a deriziunii, obiect al vanitas-urilor, menit să aducă în discuție fragilitatea vieții și redimensionarea tuturor actelor umane la etalonul pe care-l reprezintă moartea și judecata de apoi. Compoziția lui Loghi conservă un reflex meditativ, dar dublat de unul deriziv, pentru că acest craniu este nu doar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]