16,127 matches
-
Petru Lucinschi. Experimentul primului șef de stat, Mircea Snegur, de a înființa un partid politic puternic a fost soldat cu eșec. Partidul Renașterii și Concilierii, pe care l-a constituit Snegur, a intrat în zona partidelor neparlamentare, odată cu pierderea alegerilor prezidențiale și a pârgiilor administrative de influență asupra electoratului. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, Partidul Renașterii și Concilierii din Moldova a participat în componența Blocului Electoral "Convenția Democrată din Moldova". La alegerile parlamentare de la 25 februarie 2001, Partidul Renașterii
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
care a creat funcția de președinte ca șef de stat al unei republici moderne. Astăzi, funcția în sine a generat o copiere și multiplicare a modelului inițial american la scală globală, acolo unde există un sistem de guvernare de tip prezidențial. Primul președinte al Statelor Unite ale Americii a fost George Washington, care a servit două mandate (sau termene), între 1789 - 1793 și 1793 - 1797. Articolele Confederației, adoptate în 1781, au constituit prima formă a unui act de guvernare al Statelor Unite ale Americii, fiind de fapt
Președinte al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302134_a_303463]
-
să obțină publicarea unei versiuni revizuite în 1946, care s-a vândut în peste 3,5 milioane de exemplare. În timpul anilor 1940, Rând a devenit activă politic. Atât ea, cât și soțul ei au lucrat full-time ca voluntari în campania prezidențială a republicanului . Această activitate i-a adus lui Rând prima experiență de vorbit în public, inclusiv răspunsuri la întrebările uneori ostile din partea publicului din New York care ticmai vizualizaseră jurnale de știri pro-Willkie, o experiență care i-a plăcut foarte mult
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
promovarea ideii europene. Totodată, Coudenhove-Kalergi se apropie în această perioadă de generalul de Gaulle, care pleda pentru o Europă a Națiunilor contrar ideii unei Europe federale supranaționale promovate de Jean Monnet. În 1965 el părăsește Mișcarea Europeană care, în campania prezidențială din acel an s-a opus lui de Gaulle, sprijinindu-l pe François Mitterrand. Oleg Serebrian, "Coudenhove-Kalergi și geopolitica unității europene", în "Politică și geopolitică", Editura Cartier, Chișinău 2004
Richard von Coudenhove-Kalergi () [Corola-website/Science/302581_a_303910]
-
La 27 februarie 2002, colonelul Gheorghe Papuc este numit în funcția de ministru al afacerilor interne al Republicii Moldova, printr-un Decret al Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin. La 10 noiembrie 2002, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a fost avansat prin decret prezidențial, la gradul special de general-maior de poliție. Apoi, la 30 martie 2005, Gheorghe Papuc a fost înaintat la gradul special de general-locotenent de poliție. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, din 19
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
valoare de zece milioane de euro, provenită din Afganistan și destinată Europei de Vest. Gheorghe Papuc nu a mai fost confirmat în funcția de ministru în noul guvern format la 31 martie 2008 de Zinaida Greceanîi. Totuși, după ce prin decret prezidențial noul ministru Valentin Mejinschi a fost avansat la funcția de vicepremier pe probleme de corupție și combatere a traficului de ființe, în baza unui Decretul al Președintelui Republicii Moldova din data de 27 octombrie 2008, generalul Gheorghe Papuc a revenit în
Gheorghe Papuc () [Corola-website/Science/302593_a_303922]
-
sistemul de la Weimar și alții care încercau să găsească o altă soluție de ieșire din criză, care să împiedice venirea la putere a partidelor extremiste de stânga sau de dreapta. Începând din 1930 Schmitt se declară susținător al unei dictaturi prezidențiale. Conștient că lucrările pur teoretice, indiferent de răsunetul lor, nu puteau aduce ieșirea din criză, Carl Schmitt a început să fie angrenat în cercurile politice, în special cel al lui Johannes Popitz, devenit ulterior ministru de finanțe al Prusiei.. Popitz
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Reichsrat). În 1932 devenise evident că Republica de la Weimar nu era viabilă. Schmitt, împreună cu alți politicieni din anturajul lui Kurt von Schleicher, susțineau decretarea stării de urgență la nivel național și modificarea constituției, astfel încât Germania se devină o democrație constituțională prezidențială. În perioada august-decembrie 1932 Schmitt a colaborat în calitate de expert în drept constituțional la elaborarera propunerii lui Schleicher: Guvernul federal urma să fie autorizat, printr-o proclamație a președintelui, să ignore atât voturile de neîncredere (Mißtrauensvoten) ale parlamentului împotriva guvernului cât
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
a fost prezentat într-un referat pe care l-a scris pentru Schleicher cu titlul "Wie bewahrt man eine arbeitsfähige Präsidialregierung vor der Obstruktion eines arbeitsunwilligen Reichstages mit dem Ziel die Verfassung zu wahren" ("Cum se poate menține un guvern prezidențial viabil împotriva obstrucției unui parlament ineficient în scopul de a conserva constituția"). Din punct de vedere constituțional, una din principalele prevederi constituționale era cea a votului de neîncredere, care a ajuns să fie utilizat de parlament astfel încât guvernarea devenise imposibilă
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Rüthers apreciază că pozițiile de bază ale lui Schmitt erau profund antidemocratice, antiparlamentare și antiliberale, dar că scopul său era să legitimeze și să întărească dictatura “aristocratică” a președintelui Reichului. În ultimă instanță, era vorba de a construi un sistem prezidențial autoritar cu diminuarea rolului parlamentului. Schmitt era în întregime un om al lui Schleicher. Această părere diferă considerabil de cea a altor cercetători. După cum s-a arătat, chiar adversarii săi contemporani, deși nu aveau aceeași orientare politică, nu au considerat
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
și la nivel practic despre formularea liberală și pluralistă a noțiunii de stat sunt prezente și pot fi greu ignorate. Astfel, într-o intervenție recentă a lui Sanford Levinson, profesor de drept la Universitatea din Texas, a legat problema autorității prezidențiale în Statele Unite direct de definiția lui Schmitt a suveraneității. Referința lui Levinson este vădit forțată și reprezintă o extindere a unor idei pe care Schmitt nu le-a sugerat niciodată. Numeroase studii au fost publicate analizând viața și opera lui
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
au curățat orașul casă cu casă, stradă cu stradă. Gărzile Albe locale din Helsinki, ascunse în oraș pe timpul războiului, au intrat și ele în luptă pe măsură ce germanii înaintau prin oraș. La 13 aprilie, trupele germane au preluat Piața, „Smolna”, Palatul Prezidențial, și zona Senat-Ritarihuone. Spre sfârșit, "Brigade Wolff" cu 2000-3000 de soldați a intrat și ea în luptă. Unitățile s-au deplasat rapid dinspre nord către estul orașului, pătrunzând în cartierele muncitorești Hermanni, Kallio și Sörnäinen. Artileria germană a bombardat și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Vlădescu. În anul 1984, la ordinul președintelui Nicolae Ceaușescu a fost demolată biserică mănăstirii, ridicată de Șerban Cantacuzino. Palatul Cotroceni a devenit după Revoluția română din 1989 reședința oficială a Președintelui României. Cu anumite ocazii, „zile ale porților deschise”, palatul prezidențial poate fi vizitat de către public. Președinții Ion Iliescu și Emil Constantinescu obișnuiau să deschidă Palatul Cotroceni publicului cu ocazia zilelor lor de naștere și onomastice. Președintele Traian Băsescu a deschis palatul pentru public pentru prima dată în data de 18
Palatul Cotroceni () [Corola-website/Science/302769_a_304098]
-
manufacturate. În 1930 apar 3000 de carteluri, iar în 1932, 45% din societăți controlau 84% din capitalul industrial german. Solurile erau însă supraexploatate, proprietățile erau îndatorate, prețurile erau în urmă celor industriale, iar balanță comercială era deficitară. În 1925, alegerile prezidențiale sunt câștigate de mareșalul Hindenburg cu 15 milioane de voturi, învingându-i pe candidatul Zentrumului și pe Ernst Thalmann susținut de comuniști. Bălanța plăților a fost echilibrată prin aflux de capital străin, Germania devenind cel mai mare importator de capital
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
preluat o parte din capitalul bancar pentru a controla sistemul financiar și instaurând un control asupra schimburilor comerciale. Șomajul s-a agravat, iar guvernul și-a pierdut sprijinut oferit de socialiști, guvernând prin decrete-legi. În 1932 au loc alte alegeri prezidențiale în care Hindenburg a fost reales cu 19 milioane de voturi în defavoarea candidatului NSDAP, Adolf Hitler ce a obținut 13 milioane de votuir. În mai 1932 guvernul Bruning a căzut, fiind înlocuit de von Papen, reprezentant al Zentrumului, care a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
generală, alte patru state au secesionat: Fracțiuni politice pro-secesiune din alte două state au format guverne confederate, deși aceste state au fost considerate de către Nord, Uniunea, ca fiind state ale acesteia: Ca urmare a alegerii președintelui Abraham Lincoln în alegerile prezidențiale din 1860, pe baza unei platforme electorale care se opunea extinderii sclaviei, amenințând a o considera ulterior ilegală, primele șapte state sudice care au secesionat au fost dintre acele state care evident doreau menținerea și perpetuarea sclaviei. La 4 februarie
Statele Confederate ale Americii () [Corola-website/Science/303254_a_304583]
-
urmă atingând statutul de triplu certificat de platină în Grecia și în Cipru. Pe timpul verii anului 1998, Vissi a prezentat un spectacol la clubul „Asteria". Mai târziu, în același an, Vissi a susținut un concert de caritate (Telethon) la Palatul Prezidențial din Cipru, alături de orchestra prezidențială a Confederației Ruse continuat cu două concerte la Londra, în februarie 1999 (Forum Music Theatre, Palladium Theatre). La scurt timp, a demarat un alt mini-turneu în SUA, concertând la Los Angeles, Atlantic City, Chicago, Boston
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
certificat de platină în Grecia și în Cipru. Pe timpul verii anului 1998, Vissi a prezentat un spectacol la clubul „Asteria". Mai târziu, în același an, Vissi a susținut un concert de caritate (Telethon) la Palatul Prezidențial din Cipru, alături de orchestra prezidențială a Confederației Ruse continuat cu două concerte la Londra, în februarie 1999 (Forum Music Theatre, Palladium Theatre). La scurt timp, a demarat un alt mini-turneu în SUA, concertând la Los Angeles, Atlantic City, Chicago, Boston și New York (Madison Square Garden
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
stadionul Tzirion din Limassol la celebrarea a 30 ani de carieră. În același an este premiată pentru contribuțiile sale la Organizația Paralimpică Cipriotă, în vreme ce o piață din Larnaca primește numele solistei. De asemenea, Anna este invitata președintelui Ciprului la Palatul Prezidențial din Nicosia. La 5 decembrie 2003, Vissi lansează dublul album "Paraksenes Eikones" care este recompensat cu un dublu disc de platină în șase luni. Acesta era primul album de la cel din 1981, intitulat "Anna Vissi", care includea cântece scrise de
Anna Vissi () [Corola-website/Science/303326_a_304655]
-
aspecte legate de securitatea națională. Relația Serviciului de Informații Externe cu societatea civilă și mass-media este gestionată de o structură specială în organigrama serviciului. Această structură coordonează, în același timp, în conformitate cu responsabilitățile sale, relațiile instituțiionale ale SIE cu Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul și organismele guvernamentale, precum și cu alte structuri ale administrației publice centrale. În comunicarea cu societatea civilă și mass-media, SIE exercită un echilibru necesar între dreptul cetățeanului de a fi informat în condiții de transparență și obigația de a păstra
Serviciul de Informații Externe () [Corola-website/Science/303375_a_304704]
-
la un miting din Chicago din 1943, el ceruse o țară pentru acei evrei care supraviețuiseră regimului nazist. Ideea unui stat evreiesc în Palestina era foarte populară în Statele Unite, iar susținerea comunității evreiești putea să fie esențială pentru următoarele alegeri prezidențiale. Oficialii Departamentului de Stat se fereau însă de orice acțiune ce putea fi interpretată ca ofensă de către arabi, care se opuneau înființării unui stat evreiesc în mijlocul lor. Secretarul apărării, , l-a avertizat pe Truman privind importanța petrolului din Arabia Saudită în
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
partidul nefiind doar împărțit, ci de-a dreptul divizat în trei. Drept candidat la vicepreședinție, Truman l-a acceptat pe senatorul de Kentucky , deși și-l dorea pe judecătorul Douglas, care l-a refuzat. Campania a fost o remarcabilă odisee prezidențială de . Într-un apel personal adresat poporului, Truman a traversat întreaga țară cu trenul înainte și înapoi; Discursurile sale , ținute de pe platforma din spate a au devenit reprezentative pentru campania sa. Aparițiile lui combative, cum ar fi cele din piața
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
furniza armament și avioane (cu însemne coreene dar cu piloți sovietici). Astfel, la 11 aprilie 1951, Truman l-a demis pe MacArthur de la comanda operațiunii. Demiterea generalului Douglas MacArthur a fost printre cele mai nepopulare hotărâri politice din istoria instituției prezidențiale americane. Aprobarea lui Truman a scăzut drastic în sondaje, și au apărut cereri de a fi venite, printre alții, din partea senatorului Robert Taft. Critici dure din partea tuturor sectoarelor vieții publice îl acuzau pe Truman că refuză responsabilitatea pentru prostul mers
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Casei Albe: un balcon la al doilea etaj în porticul de sud, care avea să fie denumit „”. Această extindere nu a fost prea populară; unii au spus că strică aspectul fațadei sudice, dar el a oferit mai mult spațiu familiei prezidențiale. Lucrările au scos însă la iveală defecte structurale care i-au făcut pe ingineri să concluzioneze că întreaga clădire, mare parte din care avea peste 130 de ani, era într-o stare de degradare și prezenta un pericol. În luna
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
situație jenantă. Predecesorul lui Truman, Franklin D. Roosevelt, își organizase propria , dar legile care aveau să permită foștilor președinți să facă același lucru încă nu intraseră în vigoare. Truman a lucrat pentru a aduna donații private în vederea construirii unei biblioteci prezidențiale, pe care a donat-o guvernului federal pentru a fi întreținută—o practică adoptată și de succesorii săi. A depus mărturie în fața Congresului pentru a primi fonduri în vederea copierii și organizării documentelor sale prezidențiale, și s-a mândrit cu adoptarea
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]