15,319 matches
-
evenimentele și comportamentele sunt legate de acesta. Sociologii (Émile Durkheim) au observat de mult timp acest fapt, ei concluzionând că "religia este stindardul clanului" (adică "simbolul prin care un individ se definește și își menține apartenența la un anume grup"), sacrul echivalând regulilor filiației clanice și a apartenenței sociale. Viața religioasă reprezenta așadar o formă prescurtată a întregii vieți colective. Biologic vorbind, deși nu există o genă a religiei (pentru că religia este un concept), manifestările specifice ale acesteia au în ultimă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
manifestările unor LEGI ALE SPECIEI ce dau naștere, printre altele, și religiei, cel puțin în forma ei de "factor de socializare". Aceste funcțiuni biosociale sunt atât de vitale pentru mamiferul social care este ființa umană, încât ele generează noțiunea de "sacru". În societățile tribale arhaice, fiecărui individ i se atribuia un totem, adică un simbol ce determina din ce clan face parte. Acesta punea individul în relație cu strămoșii și cu forțele supranaturale. Aceasta este una dintre formele cele mai rudimentare
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
încheierea unei înțelegeri, exprimă acordul, așa cum aplauzele exprimă aprecierea. Totemul societăților tribale este un obiect ritual, pentru că exprimă apartenența la un clan. Semnul crucii la creștini este un gest ritual care marchează apartenența și intrarea într-un timp sau spațiu sacru. Ca formă de comunicare, ritul apare nu numai la specia sapiens, ci și la numeroase alte specii animale. Cele mai multe animale au gesturi rituale pentru circumstanțe particulare: parade amoroase, prezența unui dominant, stabilirea de alianțe, reconcilierea, etc. Lupul care se culcă
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
marxistă: oricare ar fi numărul de constrângeri (la acestea el mergând de la 0 la 8), nici una dintre ele n-a celebrat 10 ani de existență. În acest moment intră în joc diferența între credința religioasă și idealul secular, laic: caracterul sacru al credinței religioase n-are egal în idealul politic, și efectul lui este că face să pară costul ritualului religios mai puțin mare. Contemplând realitatea care ne arată gradul ridicat de coeziune și indicii demografici înalți ai mișcărilor rigoriste precum
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
strict religioase sau spirituale). Pe de altă parte credința religioasă mai are un specific aparte, ea făcând apel la o funcțiune cognitivă pe care idealurile laice n-o solicită: e vorba despre funcțiunea sacralității. Roy Rappaport explică că ceea ce numim ""sacru"" este acel caracter nefalsificabil al unui enunț sau al unei credințe religioase. Acesta lipsește idealurilor politice, filozofice sau strict umaniste. În acele comunități seculariste amintite mai sus, toată lumea știe că idealul lor este fructul unei reflexii raționaliste și că rămâne
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
ofrande morților. Prezența de elemente supranaturale în credințele religioase intră în conflict cu așteptările noastre intuitive în ce privește viața, acest fapt conferind credințelor o valoare de adevăr mai mare decât ceea ce creierul nostru poate concepe; de aici își trage originea "sensul sacrului" și al credinței. Nu există însă o credință total contraintuitivă, căci o astfel de credință ar fi un drum înfundat din care creierul nostru "tranzacțional" n-ar putea scoate nimic în termeni de profit sau sens. Menținerea elementelor intuitive asigură
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
este o felină relativ mare. După înfățișare este asemănător cu leopardul, dar mai mic decât el, mai mult ghemuit, cu coada și blana lungă pe care sunt niște pete negre. Trunchiul este alungit și ghemuit, puțin ridicat în regiunea osului sacru. Lungimea corpului de la cap e de 103-130 cm, în timp ce lungimea cozii e de 90-105 cm. Înălțimea umerilor e de 60 cm. Masculii sunt puțin mai mari ca femelele. Masa corpului unui mascul poate ajunge până la 45-55 kg, în timp ce a femelelor
Leopardul zăpezilor () [Corola-website/Science/311643_a_312972]
-
București, absolvit în anul 1980, cu media 10,00 , <br> Facultatea - Pedagogie muzicală, Compoziție, Muzicologie, <br> Secția - Pedagogie muzicală, <br> Dublă specializare: Muzică vocală și instrumentală (pian) Începând cu anul 1975, a activat în coruri de cameră precum: Atheneum, Musica Sacra, Divina Armoniae- cu care a susținut numeroase concerte și a participat la festivaluri internaționale. (Arezzo - Italia, 1976; Korck - Irlanda, 1978; Loreto - Italia, 1991) Între anii 1980 - 1990 - a fost profesor titular în învățământul de cultură generală, București. În paralel cu
Stelică Muscalu () [Corola-website/Science/311674_a_313003]
-
de fapt 4 calendare și, în funcție de nevoi, foloseau un calendar sau altul pentru a înregistra diferite evenimente: Primul calendar mayaș se numea Tzolkin, avea 260 de zile (repartizate în 13 luni de câte 20 de zile) și era un calendar sacru, rezervat ghicitului - și mayașii credeau, precum unii dintre oamenii de azi, că data nașterii unei persoane îi determină personalitatea. Al doilea calendar mayaș se numea Calendarul Haab, avea 365 de zile, era un calendar solar și agricol, și era foarte
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
comparativa, interlingvistica și istorică a lexicului de origine biblică al limbii române. Cunoașterea limbilor vechi (latină, greacă, slavona, ebraica) și a mai multor limbi moderne i-au permis exegetului descrierea unor interesante fenomene de transfer semantic și frazeologic din limbile “sacre” în limba română, produse prin procesul de traducere. Comentariile scrise pentru traducerile biblice publicate în seria "Monumenta Linguae Dacoromanorum" se caracterizează prin finețea distincțiilor și bogăția asociațiilor, prin rigoare și subtilitate, iar demersul interpretativ este unul solid prin erudiție și
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
chinez, scris cam prin 600 î. Hr. și atribuit lui Lao Zi. Este una din scrierile de referință ale filozofiei chineze, deoarece a stat la baza taoismului. Titlul poate fi tradus în mai multe moduri, aceasta datorită polisemiei cuvintelor chineze. Textul sacru este alcătuit din două părți (și forma titlului o arată): Particula "Jing"/"Ching" arată faptul că lucrarea este "clasică", "canonică", adică lucrare importantă, de referință. Așadar "" poate fi tradus prin: "Cartea Drumului către Adevăr". O altă accepție: "Cartea Drumului și
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
o arată): Particula "Jing"/"Ching" arată faptul că lucrarea este "clasică", "canonică", adică lucrare importantă, de referință. Așadar "" poate fi tradus prin: "Cartea Drumului către Adevăr". O altă accepție: "Cartea Drumului și a Virtuților Sale". (Prin majuscule se subliniază atributul sacru al termenilor). Cartea conține 5 000 de caractere chinezești, împărțite în 81 capitole. Sunt tratate concepte ale gândirii chineze antice ca: "Non-acțiunea", "Calea", "Întoarcerea", "Non-existența". Cartea este o culegere de aforisme, aparent fără legătură între ele. Lipsa viziunii de ansamblu
Tao Te Ching () [Corola-website/Science/311083_a_312412]
-
a medicilor, primii ocupându-se dec aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele comune. Medicii chinezi erau excelenți observatori clinici; pacienții erau supuși la examene medicale amănunțite. Anatomia era punctul slab deoarece, conform învățăturilor lui Confucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetăruile anatomice erau interzise. În ceea ce privește terapeutică, chinezii cunoșteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau și extracte din țesuturi sau organe animale și substanțe minerale (compuși chimici). Alte metode terapeutice originale: gimnastică medicală, masajul, acupunctura. Învățații Greciei antice pot fi
Istoria medicinei () [Corola-website/Science/311800_a_313129]
-
arătat cum se respiră și i-a demonstrat necesitatea unei relaxări a maxilarului inferior... înainte de încheierea stagiunii, acutele lui Caruso începură să fie emise mai degajat, iar după câteva luni i-a dispărut acea ruptură a vocii” . Un alt "munte sacru", Placido Domingo, este recunoscut pentru faptul că "ciupește" do-urile. Unele păreri ironice îl numesc în glumă "Si-mingo". Pavarotti s-a consacrat la Metropolitan în rolul lui Tonio din "La Fille du Regiment" de Donizetti, rol binecunoscut pentru aria „Pour
Tenor () [Corola-website/Science/311827_a_313156]
-
la arta bizantină, care a avut o mare influență asupra tatălui său, stilul operei prezentată aici este însă deja caracteristic lui Giovanni Bellini. Se observă, de exemplu, soluțiile plastice utilizate de Giovanni Bellini, cum ar fi hotarul care desparte sfera sacrului de sfera profanului, accentuând totodată puternica legătură dintre elementul ceresc și cel pământesc, scena cu caracter univoc religios se integrează în peisajul real. Pictura cu titlul "Alegorie sacră", atribuită mai de mult lui Giorgione, este astăzi considerată univoc operă a
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
plastice utilizate de Giovanni Bellini, cum ar fi hotarul care desparte sfera sacrului de sfera profanului, accentuând totodată puternica legătură dintre elementul ceresc și cel pământesc, scena cu caracter univoc religios se integrează în peisajul real. Pictura cu titlul "Alegorie sacră", atribuită mai de mult lui Giorgione, este astăzi considerată univoc operă a lui Bellini. Tabloul a fost cumpărat de Isabella d'Este, probabil în jurul anului 1500, pentru reședința ei din Mantova. Datorită acestui tablou, Bellini intră în rândul celor mai
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
dovada talentului său prin așezarea în spațiu a personajelor și a obiectelor, precum și prin aplicarea tehnicii perspectivei. Din simetria tablourilor se poate trage concluzia că pictorul a lucrat deodată pe două pânze ridicate una lângă cealaltă. Armonia cromatică a picturii ""Sacra Conversazione"" (sau "Madonna cu Pruncul între Ioan Botezătorul și o sfântă", cca. 1504) face referire la perioada târzie de creație a maestrului venețian. La pictarea acestui tablou, Bellini utilizează culori puternice și vii: roșu aprins, nuanțe vii de albastru și
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
oficial al Republicii Veneția. Influența lui Bellini depășește granițele Italiei și hotarele secolului al XV-lea. Siguranța și claritatea realizărilor lui Bellini le regăsim în unele din pânzele lui Eugène Delacroix (1798-1863); Edgar Degas (1834-1917) pictează o copie după ""Alegoria sacră"".
Giovanni Bellini () [Corola-website/Science/311894_a_313223]
-
Japonia Feudala. Acestea ajung în Era Feudala cu 50 de ani după moartea lui Kikyo, cănd demonul extrage Giuvaerul din corpul ei. În această Eră, Kagome va găsi un semidemon, InuYasha, adormit și sigilat de Copacul Vremurilor de o săgeată sacra trasă de către preoteasa Kikyo. Kagome îi înlătura săgeată din piept, eliberându-l astfel pe InuYasha, permițându-i să lupte cu demonul, iar Stăpâna Miriapod va fi ucisă. Din momentul în care Kaede, sora preotesei Kikyo, a realizat ca Kagome este
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
astfel pe InuYasha, permițându-i să lupte cu demonul, iar Stăpâna Miriapod va fi ucisă. Din momentul în care Kaede, sora preotesei Kikyo, a realizat ca Kagome este reincarnarea acesteia, tinerei i se va încredință sarcina de a proteja Giuvaerul Sacru de către orice influență nefasta; Inuyasha dorește să revendice Giuvaerul și să o ucidă; cu ajutorul preotesei Kaede, Inuyasha va putea fi subjugat de Kagome prin rostirea unui cuvânt ales de ea (având în vedere aspectul canin al semidemonului, ea va opta
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
și, comparativ cu personalitatea lui Kikyo, Kagome este o persoană foarte diferită: Kagome este o fire modernă, încrezătoare, energică, în timp ce Kikyo este o fire rezervată, sobra. Când s-a născut, Kagome avea în interiorul corpului său Giuvaerul Shikon no Tama (Giuvaerul Sacru), primindu-și numele de la strălucirea bijuteriei din pieptul acesteia; Cu toate că întreaga istorie a Giuvaerului i-a fost prezentată de către bunicul ei încă din copilărie, ea nu a crezut în existența acestui obiect mistic decât în momentul când a pătruns în
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
are forma de stea sau chiar a unei hexagrame (element decorativ des întâlnit în templele Shinto); în anime, mama lui Kagome afirmă că a botezat-o după lumină care a văzut-o la pieptul acesteia, fiind astfel botezata după Giuvaerul Sacru. Kagome are pielea albă (nu la fel de albă că și a lui Kikyo), par lung, ondulat de culoare neagră și ochi mari, căprui (în manga sunt albaștri). De obicei este prezentată în uniformă școlară numită sailor fuku; o panglică roșie este
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
de Kikyo și Kaede, anume cel de preoteasa (miko). Această putere îi permite lui Kagome să simtă locația exactă a Giuvaerului/fragmentelor sale, oriunde s-ar afla. Episodul 94 al seriei anime dezvăluie incercarire unui demon de a replică Giuvaerul Sacru (cu toate că prezintă atribuții toxice); după ce va fi ucis de Inuyasha, demonul va relevă bijuteria, iar Inuyasha o prinde în palmă și este surprins de faptul că s-a spart. Cu toate că era o imitație, Kagome este surprinsă de faptul că l-
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
este surprins de faptul că s-a spart. Cu toate că era o imitație, Kagome este surprinsă de faptul că l-a perceput precum adevăratul Giuvaer. Deoarece Kagome a fost amenințată de către Inuyasha că va fi ucisă dacă nu îi dă Giuvaerul Sacru, Kaede folosește niște mărgele fermecate și plasează în jurul gâtului lui InuYasha un rozar; acesta va fi împuternicit să îl subjuge la un cuvant ales și rostit de Kagome. Inițial, acest rozar trebuia să fie plasat de către Kikyo asupra lui Inuyasha
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]
-
în viața ei anterioară. La început nu excelează, însă va deveni foarte abila pe parcurs. Devine atât de priceputa, încât poate săgeta ținte în mișcare și să le lovească cu foarte mare acuratețe, salvând uneori vieți în acest proces. Săgeată sacra este o săgeată fermecata, infuzata cu puteri spirituale pentru a extermina demonii; preotesele cu puteri spirituale asemeni lui Kagome pot cauza daune semnificative oricărei prezente malefice. Aceste săgeți sunt foarte puternice, având abilitatea de a readuce sabia Tetsaiga la starea
Kagome Higurashi () [Corola-website/Science/311915_a_313244]