14,769 matches
-
trăită de autor și să prezinte cu autenticitate etapele de evoluție a eului. „Orice se întâmplă în viață poate constitui un roman. Și în viață nu se întâmplă numai amoruri, căsătorii sau adultere, se întâmplă și ratări, entuziasme, filozofii, morți sufletești, aventuri fantastice. Orice e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
însușiri ale individului, de ordin psihologic, intelectual, moral, caracterial, temperamental. Fața mai poate releva uneori eventuale înclinații morbide a persoanei, poate trăda anumite stări patologice generale de care este afectată persoana respectivă; iar uneori exteriorizează chiar anumite suferințe fizice sau sufletești prin care trece individul respectiv; în fine, fața poate fi ea însăși sediul unor procese patologice de ordin local sau cu semnificație generală, încât poate deveni un element semiologic de mare importanță. Fața reprezintă așadar ansamblul structural constituțional cu diferitele
Față () [Corola-website/Science/333032_a_334361]
-
de a elibera, sub forma expresiei critice, un fond de neliniști spirituale și afective, dintr-o necesitate — altfel spus — de confesiune. Sensul tragic al acestei experiențe iese din contradicțiile ce apar, în chip fatal, între rigorile genului critic și disponibilitățile sufletești elegiace ale intelectualului moldovean care poartă în celula intimă a ființei sale morale spiritul de resemnare și plăcerea purei contemplații. Dar cum și altădată au ieșit din suflete elegiace mari polemiști, fu dat și lui E. Lovinescu să învingă, prin
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
relevă însă un om de o mare și, în același timp, discretă generozitate. Iar rândurile adresate lui Eminescu bolnav, care își făcea scrupule în legătură cu proveniența mijloacelor materiale permițând întreținerea sa la sanatoriul de la Ober-Döbling, dovedesc la Maiorescu o admirabilă delicatețe sufletească: "„Vrei să știi cu ce mijloace ești susținut deocamdată? Bine, domnule Eminescu, suntem noi așa străini unii de alții? Nu știi d-ta iubirea (dacă-mi dai voie să întrebuințez cuvântul exact, deși este mai tare), admirația adeseori entuziastă ce
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
poeziilor. Înființarea revistei s-a datorat studenților români care activau la Budapesta în cadrul Societăți „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, și Goga, cel care în 1933 a afirmat că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința literară din acele vremi”. Majoritatea creațiilor incluse de Goga în volumul "Poezii" (1905) au apărut în revista "Luceafărul", în paginile căreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic. În 1904 a apărut în "Luceafărul" (an III
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
și adâncul, încetează de a mai fi simțite în chip contradictoriu. În condițiile unei violente (până la scandal) polemici anticonvenționaliste, dorindu-se realizarea climatului libertății absolute, se caută faptul psihic nud și elementar(în lumea subconștientului, a experiențelor onirice, a mecanismelor sufletești iraționale transmise direct, fără intervenția cenzurii logice), considerându-se ca fiind unica modalitate revelatoare a veritabilei noastre esențe și potențialități. Proclamata revoluție supranaturalistă pentru "eliberarea eului" era, adesea, un anarhism destructiv, ce a evoluat spre o frondă îndreptată împotriva structurilor
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
de sentiment, un loc în care nu mă mai simțeam dorit. Și am înțeles că „Acasă” reprezintă ceva care ține de „Eul” tău interior, ceva care te reprezintă, în care ai amintiri, în care ai acel sentiment de supremă liniște sufletească, intimitatea de a-ți putea spune rugăciunea spre singura cale demnă de urmat în ce ai de înfăptuit. Viața mi-a rezervat un spațiu în care să locuiesc. Nu este al meu. Pentru că nu dețin acte. Sunt tolerat prin grija
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
a creației sale și succesul sau insuccesul artistului conformist. În cel de-al doilea, Ibrăileanu stabilește, referindu-se la romanul contemporan, două tipuri mai răspândite, unul constând din prezentarea comportării eroilor, a faptelor lor, și altul constând din comentarea stărilor sufletești, altfel spus romanul narativ și romanul analitic, romanul epic și romanul liric sau romanul obiectiv și romanul subiectiv. Disociațiile lui Ibrăileanu între creație și analiză, bogat exemplificate, arată avantajele și dezavantajele celor două procedee, lămurind câteva din misterele capodoperei. Un
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
încheie activitatea lui Garabet Ibrăileanu. Pentru multilaterala sa activitate, Academia Română l-a ales membru postmortem. Garabet Ibrăileanu a rămas în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut drept un profesor impecabil, impunător șef de cenaclu, om de o rară distincție sufletească, prieten de neuitat, intelectual de o elevată ținută, a cărui operă se constituie într-un moment remarcabil în istoria criticii românești. Viața Românească este o revistă periodică literar-artistică și științifică, editată către Constantin Stere, Paul Bujor, Garabet Ibrăileanu, începând cu
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-și identitatea, aluviuni romantice, parnasiene și simboliste. După Eminescu și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufletești complexe, moderne." "Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual și muzicalitate.“"
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
confesiv, iar spre deosebire de răceală și formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
interioară a ideii. Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă înțelesul greutății, apăsării sufletești, si nu mai reprezintă un element chimic). Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul). ul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
de film natural" pe la începutul anilor 1930. Începând cu anul 1943 Bergman a prelucrat scenarii semnate de alți autori pentru "Svensk Filmindustri". Pentru prima oară contribuie ca scenarist și asistent de regie pentru "Frământări" ("Hets"), în 1944. Filmul descrie zbuciumul sufletesc al unui student care suferă din cauza unui profesor crud și nedrept. Din 1944 Bergmann este și director al teatrului de stat din Helsingborg. În 1945 Bergman debutează ca regizor cu filmul "Criză" ("Kris"). Din 1946 până în 1955 toarnă, pe lângă diverse
Ingmar Bergman () [Corola-website/Science/297706_a_299035]
-
preludii și interludii. Bach a scris și solo cantate pentru o voce, cu acompaniament de orgă sau orchestră. În “cantatele tragice”, scrise la Leipzig, tragismul suferințelor, exprimat în text, a solicitat o muzică în care și-a zugrăvit zbuciumul său sufletesc. „Am suferit mult”, „Lacrimi, griji, îndoieli” sau „Lume mincinoasă, nu mă încred în tine” sunt câteva titluri sugestive care oglindesc chinurile sale, dar și ale omului dintotdeauna. Uneori întâlnim și elemente eroice, prezente în Cantata Reformei, despre care Heine spunea
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
problemei pusă în exercițiu împiedică adesea o desfășurare muzicală artistică, în lucrările lui Bach caracterul artistic nu este niciodată absent. Invențiunile (la două și trei voci), Preludiile și fughetele sunt mici improvizații contrapunctic-imitative, care poartă în ele suflul căldurii sale sufletești. Multă gingășie și ingenuitate găsim în piesele aparținând celor două caiete de exerciții, intitulate " Klavierbüchlein für Anna Magdalena" (Cărticică pentru clavir pentru A. Magdalena) și "Klavierbüchlein für Wilhelm Friedmann" (Cărticică pentru W. Friedmann). Foarte importante sunt cele două volume din
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
în provincie. 1872 este anul probabil al întâlnirii cu Veronica Micle, la Viena. În data de 10 februarie a aceluiași an, într-o scrisoare către părinți, se plânge că a fost bolnav, din care cauză se află într-o stare sufletească foarte rea, agravată și de știrile triste primite de acasă. În 18 martie, a ajuns să constate că „anul acesta e într-adevăr un an nefast“ din cauza bolii și a lipsurilor de tot felul, iar în 8 aprilie a cerut
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
acel an: "Istoria românilor din Ardeal și Ungaria", "Politica austriacă față de Serbia" etc. Tot în 1915, Iorga și-a terminat tratatul în istorie economică, "Istoria comerțului la români", dar și un volum despre istoria literaturii și a filozofiei românești, "Faze sufletești și cărți reprezentative la români". Înainte de vara anului 1916, a făcut naveta între București și Iași, pentru a-l suplini pe Xenopol, bolnav fiind, la Universitatea Iași. A finalizat colecția de "Studii și documente", care cuprinde comentariile sale despre 30000
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Istoria românilor", și a terminat de lucrat la alte cărți: în 1938, "Întru apărarea graniței de Apus", "Cugetare și faptă germană", "Hotare și spații naționale"; în 1939 "Istoria Bucureștilor", "Discursuri parlamentare", "Istoria universală văzută prin literatură", "Naționaliști și frontiere", "Stări sufletești și războaie", "Toate poeziile lui N. Iorga" și două volume intitulate "Memorii". Tot în 1938, Iorga a inaugurat teatrul în aer liber din Vălenii de Munte cu una din creațiile sale dramatice, "Răzbunarea pământului". A publicat 45 de titluri, incluzând
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
pentru ca, imitându-l, să-l înduplece mai ușor a mijloci pentru dânșii la Dumnezeu pentru a le dobândi harurile cerute. Iată pentru ce, la datele cele mai însemnate din viața lui, trebuie să unim și îndemnul la imitarea însușirilor sale sufletești, care l-au făcut să fie iubit de Dumnezeu și de oameni și i-au adus mărirea nepieritoare de sfânt cunoscut oriunde; sau cum îl numea Papa Leon al XIII-lea: Sfântul lumii întregi. Lisabona, frumoasa capitală a Portugaliei, este
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
se întoarcă. O furtună se dezlănțuie cu mare furie pe mare și, în cele din urmă, după grele încercări, ajunge în Sicilia (Italia). În acel an 1221, Sfântul Francisc, întemeietorul Franciscanilor, ținu în Assisi marea adunare a tuturor fiilor săi sufletești, rămasă în istorie sub numele de Adunarea Rogojinilor, pentru că cei 5000 de călugări au stat în câmpul Sfânta Maria degli Angeli sub corturi de rogojini. Anton plecă și el cu ceilalți călugări din Sicilia și-atunci cunoscu și vorbi întâia
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
fi ceva neobișnuit dacă acestea nu s-ar mai întâmpla. Faptele sale sunt atât de mărețe și l-au făcut atât de renumit în toată lumea, încât uneori s-ar crede că Dumnezeu glumește cu dânsul ca și cu părintele lui sufletesc, Francisc de Assisi, dându-i puterea de a face minuni, nu atât pentru nevoile oamenilor, cât pentru plăcerea dumnezeiască de a-l face slăvit și a încânta în acest fel lumea. O viață atât de rodnică în virtuți și fapte
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
pierdute; scapă și ferește de orice soi de primejdii și ajută în orice fel de lipsuri. De aceea, astăzi creștinii așteaptă de la Sfântul Anton orice har; haruri mari și haruri mici: și Sfântul îi mângâie dacă e spre binele lor sufletesc. Prin dânsul așteaptă mai ales: sănătate, pace în familie, căsătorie fericită, serviciu cinstit, mijloc de trai, reușită la învățătură și la examene, noroc în acțiunile lor, ocrotire împotriva dușmanilor, creșterea bună a copiilor, apărarea avutului, scăparea de calomnii, câștig în
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
de prisos să mai înșirăm și alte fapte. Sfântul Anton a iubit într-un chip deosebit pe cei săraci și, din dragoste pentru dânșii, a întreprins obositoarele sale drumuri apostolice. Însă Sfântul Anton este părintele săracilor nu numai pentru harurile sufletești ce le-a împărțit lor, când era încă în viață, ci mai ales pentru că el, din slava cerească, dă săracilor pâinea cea de toate zilele. E mai milostiv când este vorba de cauza săracilor, și dă mai curând harurile cerute
Anton de Padova () [Corola-website/Science/298325_a_299654]
-
poet laureat". Wordsworth și-a compus primele lucrări, ""An Evening Walk"" ("Plimbare de seară", 1793) și ""Descriptive Sketches"" ("Schițe descriptive", 1793), în spiritul poeziei didactice descriptive ale sentimentaliștilor. Decepționat de revoluția franceză și de idealurile iluministe, în perioada unei crize sufletești, se întâlnește cu Coleridge (1795) și prietenia care se leagă între ei îi duce la elaborarea unor principii artistice comune. Rodul acestei conlucrări este ""Lyrical Ballads"" ("Balade lirice", 1798). Pentru ediția a doua din 1800, Wordsworth scrie o prefață care
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
roman este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne.” " În opera "Studii critice", 1890, Constantin Dobrogeanu-Gherea spunea că "„Analiza psihică a tipurilor nu e destul de adâncă, tipurile sunt mai ales descrise și analizate din punctul de vedere exterior. Adâncile mișcări sufletești, cari caracterizează mai ales pe om, ori lipsesc, ori sunt făcute cu mai puțină măiestrie decât caracterizarea tipului și caracterului exterior.”" Șerban Cazimir scria în "Sensurile trec, întrebarea rămâne" că: "„nici o altă problemă a receptării lui Caragiale n-a produs
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]