16,850 matches
-
Văzând eu însă că timpul trece, iar starea mea nu da nici un semn de îmbunătățire, am căzut pe gânduri... Că boala de gălbinare asculta de niscaiva remedii oculte eram ferm con vins, și asta datorită experienței lui Papa, care, în tinerețe, la Constanti nopol, îmbonăvindu-se crunt de gălbinare într-o si tuație de maximă mizerie și de totală imposibilitate de a fi tratat medical, a fost vindecat în două zile de un simplu bărbier turc, care l-a crestat ușor sub
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și ale politicii internaționale). În plus - o atitudine drastică față de tendința Augustei (lipsită cum e de spectacole și de senzații tari) de a face din problema omesciană o chestiune mereu la ordinea zilei. Eu, care mi-am trăit destul de furtunos tinerețea, sunt sătul, sătul până peste cap. Nu vreau și nici nu trebuie! Văzut Roma orele 11. Impresie profundă, dar nu atât ca spectacol, ci altfel... Cum oare? Aș vrea s-o spun cuiva ținându-l de mână, în chip penibil
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu știu ce vino-ncoa’ animalic. În toți acești ultimi ani, nici unul din bipezii pe care i-am în tâlnit întâmplător în tovărășia lui Mihai nu era mai de Doamne ajută din nici un punct de vedere. În afară de unul - deosebit în toate privințele - tinerețe, farmec, talent. Un student la scenografie... „Chipul tău mă durea. Se răsfrângea în mii de ape în mintea mea. Îmi chinuia nopțile și zilele... și glasul tău mă durea...“ Lui i-a dăruit Mihai pasiunea sa cea din urmă, cea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chemat? Pe mine însă lucrul nu mă mira, căci îl văzusem pe venerabilul septuagenar la baia publică dedându-se la asemenea tentative primejdioase, încât îți stătea mintea-n loc! Pentru că se pare că cei care au fost mai zburdalnici în tinerețile lor se potolesc odată cu trecerea anilor. În schimb, cei mai tăinuiți și mai refulați în prima parte a vieții la bătrânețe sunt apucați de streche și par să voiască cu tot dinadinsul a-și cheltui din prea puțin irosita energie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poziției sale importante în cadrul intelectualității române dușmănoase și socotit ca fiind un fel de cap de lot, Mihai Rădulescu a fost condamnat la maximum de pedeapsă: cinci ani! Poate că erau împlămădite în acest verdict nemilos și zavistia de primă tinerețe a lui Costel Vișinescu, și resen timentele lui Buicliu, și ura pătimașă a Dinei Cocea, și torentele de lături pe care le revărsa pretutindeni funcționara dramatică Ghighi Marian, născută Sergent-Major, atât împotriva soțului ei de al doilea - Mircic -, cât și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pedepsească pe oricine ar fi îndrăznit să le opună rezistență. Era cumplit! Vai de bietul călător prins la drum pe o asemenea vreme! "Viscolul prinde colbul să-și lepede, Lunec-o troică, lunecă repede... Veselă-n troică peste întindere, O tinerețe fuge cu-aprindere." (Serghei Esenin) Nu existau decât două variante: ori ajungi la destinație, ori ești învins și te acoperă troianul, de sub care nu vei mai fi scos decât la primăvară, odată cu topirea zăpezii... Ne-am așezat în șir indian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se buluceau spre exterior semnale de alertă înțelese numai de ele. Și toată această hărmălaie și babilonie vocală aveau ca element provocator "sfânta agheasmă de Zăvoaia". "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Într-adevăr, sfâșietor! Unde-i tinerețea? Frumusețea clipelor trăite când a fost avansat la gradul de sergent-major și se plimba prin parcul înflorit, unde cânta fanfara militară, alături de prima lui iubire, o fetișcană cu păr bălai? Ah, Doamne! Era atât de timid, de sfios și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Câte mame au suferit ca tine văzându-și copiii înfometați, lipsiți de tot ce reprezintă o copilărie frumoasă și fericită?... Câte mame s-au zbătut asemenea ție ca să ne asigure "pâinea cea de toate zilele"? Câte mame și-au sacrificat tinerețea și sănătatea dăruindu-și viața creșterii, îngrijirii și educării copiilor așa cum a făcut-o mama noastră? Singură, lipsită de ajutorul tatălui nostru care fusese arestat pe nedrept și suporta nevinovat fiind! chinurile și torturile la care era supus în temnițele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ce să vă mai iau și ce să vă mai las? Cât să vă iau? Cu ce să mai ajungeți acasă, când aveți și voi aicea o baniță amărâtă de făină... Mergeți cu bine și Dumnezeu să aibă grijă de tinerețea voastră! Vă mulțumim frumos, domnule morar-șef, vă mulțumim din toată inima. Vă lăsăm cu bine! Și am pornit la drum cu Leu în frunte. Oamenii prezenți în curtea morii înțesată de căruțe, se uitau cu milă și cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
suflet excepțional căruia i se făcuse milă de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată-o știm când este." (Duiliu Zamfirescu) 7. Imagini prinse-n chihlimbar Simțurile mele au înregistrat cu riguroasă acuitate fapte, chipuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de o femeie vădană cu șase copii. Adio, regimul alimentar "dintele calului"! Eram salvați. Cum a fost copilăria noastră? "Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciuni." (Ecclesiastul, 11:9) " Căci tinerețea e-o poveste Pe care noi o știm c-a fost Dar niciodată-o știm când este." (Duiliu Zamfirescu) 7. Imagini prinse-n chihlimbar Simțurile mele au înregistrat cu riguroasă acuitate fapte, chipuri, întâmplări, oameni pe care memoria le-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o fostă glorie a teatrului, mare frumusețe, acum doar o apariție exotică pe străzile orașului. I se aruncă în treacăt de către cineva, ironic: Ce picioare frumoase aveți, madam' !". La care fosta mare actriță, admirată și dorită de atâtea ori în tinerețea sa, răspunde sec: "Erau frumoase când erau pe epoleți, dragule". De reținut și dimensiunea imperială, habsburgică a răspunsului. Cred că a "ține un jurnal" (ce expresie nostimă, este ca și cum ai avea un animal de companie) este de fapt o chestiune
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ciudat, adevărul irefutabil că sunt defazat, că locul meu nu mai este printre ei, cei "tineri". Iar ca un făcut, în timp ce scriu aceste rânduri, Phil Collins își cântă melodiile lui de inimă albastră, care mă proiectează fără să vreau în "tinerețea" mea, unde nu aveam nici un local luxos la dispoziție pentru a ne distra, dar distracția venea aproape de la sine. Scriu ca un bătrân ranchiunos. "Cu o femeie nu poți face decât trei lucruri: s-o iubești, să suferi pentru ea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pierde gustul. Nu am cum să traduc în cuvine ceea ce (re)simt, și sunt foarte trist. George Steiner vorbea în al său After Babel de tristețea foarte specială a traducătorului care simte că a eșuat în înteprinderea sa. Ei bine, tinerețea pierdută nu se poate traduce fără a eșua în banal, vulgaritate sau poezie. Sau toate trei la un loc. 08 august 2003 Mare, mare foc de artificii pe malul lacului Léman, cu ocazia închiderii Sărbătorilor Genevei. Extrem de cald, cam 34-35
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
colegiul Noua Europă (NEC) din Bucuresti. În juriu se găsesc mari nume, mari staruri ale micii lumi intelectuale din România: Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Andrei Pipiddi. E ca si cum aș fi dat examen cu toți acei oameni care mi-au marcat tinerețea de politehnist la Galați. Instituția numită NEC constituie un fel de oază de normalitate în mijlocul unui cartier fost cândva rezidențial, acum invadat de gunoaie, câini vagabonzi și vile în ruină. Andrei Pleșu, idol al tinereții mele, este cel mai exact
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
oameni care mi-au marcat tinerețea de politehnist la Galați. Instituția numită NEC constituie un fel de oază de normalitate în mijlocul unui cartier fost cândva rezidențial, acum invadat de gunoaie, câini vagabonzi și vile în ruină. Andrei Pleșu, idol al tinereții mele, este cel mai exact, cel mai atent în timpul interviului. Totul pe o notă de naivitate căutată, ca și cum ar dori să mă prindă în capcană. M-a întrebat cu un ton aparent neutru dacă sunt cetățean elvețian sau posed doar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fac să ajungă la "Vallorbé" (accent delicios pe ultimul e), acolo unde se afla centrul de azil de unde urma să fie expluzați cu bilet gratuit de întoarcere și bani de buzunar. 16 aprilie 2004 Cărți aduse în geamantan la Geneva. Tinerețile lui Daniel Abagiu de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de patru tineri de vârsta mea, patru cavaleri memoriali ai apocalipsei comuniste. Le-am citit cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca pe un ritual
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Geneva, împreună cu soțul ei, inginer. Clasa medie superioară românească, care-și permite acum să întreprindă chiar și călătorii turistice în Occident. I-am făcut curte intens acum câțiva ani, fără succes. Pe deplin conștientă de farmecele sale naturale. Inteligentă, în tinerețe a încercat tot și a cunoscut tot (generația nebună, "cioraniană" a anilor 90, locuind prin ultimele mansarde ale Bucureștiului). Face parte din categoria femeilor care după treizeci și un pic de ani, cu fler și inteligență, se opresc asupra unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu valul masiv de emigrație din anii ´90. Înăuntru, o mână de oameni. Câțiva africani și sud-americani, plus câțiva practicanți ocazionali, ca mine. Iar undeva în spatele sălii, contemplativi și cam triști, câțiva canadieni în vârstă, atrași bănuiesc de prospețimea și tinerețea adunării. Serviciul religios la care am asistat a fost impregnat de cântecele edulcorate și naive, interpretate la chitară de sud-americani. Nu-mi plac deloc, sunt prea departe de sobrietatea inițială a acestei confesiuni. Catolicismul acesta de campus nu vrea să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bancă, de director de filială a Băncii Comerciale - deci nu bancher, ci salariat. Și nepoată de mic fabricant, cu șaisprezece muncitori. Cădeți, domnule Paraschivescu, în ideea eronată a celor de la Cadre, care mi-au hăituit și mi-au otrăvit toată tinerețea. R.P. Am folosit cu bună știință formula cadriștilor - poate că trebuia să pun mai apăsat ghilimelele. Îmi cer iertare. A.R. Passons. Țin minte însă că, ori de câte ori treceam prin fața biroului de Cadre, tremura inima-n mine. Tovarășul director de la Cadre
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
anu mit titlu: Întâmplări din irealitatea imediată. Ce-ar mai fi putut însemna și asta? R.P. Bun. Suntem tot în trecut și vă întreb acum care erau ereziile socio-mondene de care s-ar fi putut face vinovată o fată în tinerețea dumneavoastră? Dar un băiat? A.R. Pentru noi, elevele de liceu din anii 1940, erezie ar fi fost să ne întâlnim cu băieții la grădină, să vorbim cu ei, să ne sărutăm - vai de mine! Erezia supremă ar fi fost
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
publicat tot în Dilema veche, în urmă cu vreo doi ani, dacă țin bine minte. Întâmplător sau nu, el rezumă experiențele pe care tocmai le ați descris. Vă cer îngăduință și răbdare, citatul e ceva mai lung. Și sună așa: „Tinerețea mea a coincis cu cele mai odioase tribulații ale secolului al douăzecilea. Rebeliunea legionară, pogromuri, spaime; excluderea rasială din liceu (eu, premianta clasei, tocilară, da, dar orgolioasă premiantă), spaime; războiul antonescian, dați afară din casa noastră, marginalizarea la periferia orașului
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
la «munca de jos», într-o editură, spaime, spaime.“ Închei citatul și mă minunez: de unde atâta umor și detașare? Ce supape de supraviețuire aveți și cum le asigurați buna funcționare? Întreb fiindcă și continuarea articolului (despre relația dintre bătrânețe și tinerețe) e în același registru tandru-șfichiuitor, de ironie totuși indulgentă: „Renunțările (teritorii pierdute, cum le numește domnul Andrei Pleșu): nu mai fuma! (când aveam și eu posibilitatea să schimb țigările Cișmigiu pe Kent); nu mai sta în soare la plajă (și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
lupta. Probabil că e ceva care ține de ingredientele din cocă, nu știu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Ah, dac-aș putea cunoaște mângâierea religiei. Mă înconjor de oameni tineri - e un soi de vampirism, mă înfrupt din tinerețea și din energia lor. E adevărat, uneori situația mă depășește, dar nu-mi dau voie să obosesc. Nu-mi dau voie să mă plictisesc. Nici să sper, nici să fac proiecte. Știu că timpul mi se com primă văzând cu
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pe Tudor Vianu. Nu mi-am mai putut lua ochii de la el în tot timpul concertului. Da, profesorii pe care i-am avut au lăsat amprente foarte puternice în viața mea. R.P. Ce-mi puteți spune despre viața socială din tinerețea dumneavoastră? Mergeați la ceaiuri și la serate? Rupeați încălțările la dans sau vă retrăgeați într-un colț? Ce impresie v-a făcut capitala când ați văzut-o pentru prima dată? Ce v-a plăcut și ce v-a iritat la
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]