14,879 matches
-
derivatele acestuia sunt cele mai des folosite cuvinte. Studiile istorice și biblice l-au dus la concluzia că în primele trei veacuri ale erei noastre, creștinătatea a devenit coruptă. Servet a înțeles că împăratul Constantin și succesorii săi au promovat învățături false, ceea ce a dus la adoptarea Trinității ca doctrină oficială. La 20 de ani, Servet și-a publicat cartea: De Trinitatis Erroribus (Erorile despre Trinitate), o lucrare care l-a făcut ținta preferată a Inchiziției. Iată ce a scris el
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
o adunare a Fraților Polonezi până la începutul secolului al XVIII-lea. La întruniri, care se țineau chiar și de trei ori pe săptămână, ei cântau psalmi, ascultau predici și citeau dintr-un catehism ce fusese întocmit pentru a le explica învățăturile. Pentru a se păstra puritatea congregației, coreligionarii erau corectați, sfătuiți și, dacă era necesar, excluși. În cele din urmă frații polonezi au fost risipiți în toată Europa, fiindu-le din ce în ce mai greu să se mențină uniți. Cu timpul, această mișcare a
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
istoricul): „Newtonienii sau și-au ținut secret opiniile, sau și-au stăvilit entuziasmul . Ceea ce Newton ținea secret, Whiston striga în gura mare”. Așadar, cei doi oameni erau caractere opuse. Astfel William Whiston și-a exprimat dezacordul față de Biserica Anglicană în ce privește învățăturile Bibliei. Drept urmare, el a fost declarat eretic. Atitudinea sa i-a adus, astfel, batjocuri, dar și respect. William Whiston a fost un strălucit coleg al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge. Dacă veți consulta ediția în engleză a scrierilor
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
el a susținut cu tărie „concepția tradiționalistă potrivit căreia Biblia este singura sursă infailibilă a istoriei antice”. În iulie 1708, Whiston a scris atât arhiepiscopului de Canterbury, cât și celui de York, îndemnându-i să schimbe doctrina Bisericii Anglicane din cauza învățăturii false despre Trinitate, așa cum era aceasta prezentată în Crezul lui Atanasie. Bineînțeles că el a fost sfătuit să fie prevăzător. Totuși, Whiston a persistat. „Am studiat aceste probleme în profunzime, a spus el, și sunt cu desăvârșire convins că Biserica
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
trinitatea. Biserica Unitariană (din latină „unus”, unul singur) a apărut în contextul reformei protestante ca o critică la dogma trinitară (credința în Sfânta Treime) s-a născut mișcarea unitariană. De aceea adepții acestei religii sunt cunoscuți și ca anti-trinitarieni. O învățătură a Bisericii Catolice mult timp controversată a fost Trinitatea: concepția că Dumnezeu este alcătuit din trei persoane. De fapt, istoricul Earl Morse Wilbur a explicat că „în evul mediu [Trinitatea] a fost subiectul multor polemici între teologii catolici, inclusiv între
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
devenit medicul și consilierul lui Sigismund și s-a mutat în Transilvania. Un alt învățat din Transilvania care a contestat Trinitatea a fost Francisc David, superintendent al Bisericii Reformate și propovăduitor la curte. Iată ce a scris el cu privire la complicatele învățături despre Trinitate: „Dacă aceste lucruri sunt necesare pentru salvare, atunci e cât se poate de sigur că nici un biet țăran creștin nu va fi salvat, pentru că el nu le va putea înțelege niciodată”. David și Biandrata au publicat împreună o
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
3 martie 1568, la ora cinci dimineața. A fost ținută în latină și a durat zece zile. Tabăra trinitariană a fost condusă de Peter Melius, capul Bisericii Reformate din Transilvania. El și susținătorii Trinității s-au folosit de crezuri, de învățăturile Părinților Bisericii, de teologia ortodoxă și de Biblie. David s-a folosit numai de Biblie. El i-a identificat pe Tatăl drept Dumnezeu, pe Fiul drept inferior Tatălui, iar Spiritul Sfânt drept puterea lui Dumnezeu. Profund interesat de chestiunile religioase
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
natal, Cluj-Napoca. Se spune că, atunci când a intrat în oraș, el s-a urcat pe o piatră mare la colțul unei străzi și a vorbit despre convingerile lui cu atâta patos, încât i-a determinat pe toți să-i accepte învățăturile. Dezbaterile anterioare fuseseră ținute în latină, o limbă înțeleasă numai de învățați. Totuși David voia să le transmită mesajul său și celorlalți oameni. De aceea, cu aprobarea lui Sigismund, următoarea dezbatere a fost ținută în maghiară la Oradea în data
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu). A publicat și reeditat în 1824, 1841, 1850, 1855. Învățăturile lui au convins pe pastorii milleriți Charles Fitch și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventiști proveneau însă din confesiuni antitrinitariene. Întrucât
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
păstor Jonas Wendell, iar credința șovăielnică a lui Russell a fost restabilită datorită convingerii căpătate că scrierile Bibliei sunt legate între ele. Colaborând cu Jonas Wendell, mai târziu și cu George Storrs și cu alții, C.T. Russell, a primit unele învățături, printre care și cea antitrinitariană. În 1879 a început să publice o revistă intitulată: „Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence”, iar ulterior a înființat grupe de studenți în Biblie. În 1931, studenții în Biblie au devenit
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în spital cu mințile rătăcite, a slujit un an și ceva la directorul spitalului și apoi a revenit în sat și s-a căsătorit cu Petro. Anna și Petro au împreună un băiețel, pe care doresc să-l dea la învățătură. Ivonika a trecut pe numele copilului Annei cel mai bun ogor al său, pe care vruse să-l dea lui Mihailo. Experiențele trăite de Marika și Ivonika devin dureroase și duc la o reevaluare a valorilor pentru tot restul vieții
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
o reevaluare a valorilor pentru tot restul vieții lor. Pământul devine o metaforă pentru viață, structură socială, un simbol al fericirii, dar și al nenorocirii. Concluzia expusă la final este că statutul de om adevărat se poate obține numai prin învățătură și nu prin pământ: "„Anna tremura pentru băiatul ei, îl iubea cu o dragoste plină de grijă, cu toată puterea sufletului ei adânc, serios, care golise cupa amărăciunilor până la fund. Nu avea decât un singur vis: să facă om din
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
fund. Nu avea decât un singur vis: să facă om din copilul ei. Suferințele de odinioară îi deschiseseră ochii și putuse să cunoască viața, lumea. Muncea din greu, de dimineață până seara, ca să aibă mijloace să-și trimită băiatul la învățătură. Ceva o silea parcă să-l rupă de pământ. Va ajunge un om întreg atunci când se va rupe de pământ!”" Romanul "Pământ" este împărțit în 32 capitole, care nu au titluri. Romanul Olgăi Kobyleanska se bazează pe fapte reale. Părinții
Pământ (roman) () [Corola-website/Science/322153_a_323482]
-
fondatorului: "„În anul 1926 luna nov.7 s-a zidit această piatră a spitalului «Iubirea de Oameni» - care va sluji obștei din Capitală și din toată țara românească, fără deosebire de nație și credință, pentru prevenirea boalelor, însănătoșirea norodului și învățătura tinerimei medicale”". În anul 1945, după 19 de ani de activitate, spitalul avea la activ peste un milion de consulțatii și tratamente efectuate în mod gratuit la aproape 400.000 de bolnavi. În "Bilete de papagal" din anul 1928, Tudor
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
lentile convexe și sugerează că acestea ar putea fi folosite pentru corijarea vederii defectuoase. Bacon atribuie fenomenul curcubeului reflexiei luminii solare prin particulele individuale de apă. De problema curcubeului s-a ocupat și Witelo (c. 1230 - c. 1285), continuator al învățăturii lui Alhazen. În lucrarea "Perspectiva", explică acest fenomen ținând seama și de refracția razelor de soare în picăturile izolate de apă. Continuator al idelor lui Roger Bacon, John Peckham (c. 1230 - 1292) a scris un tratat, "Perspectiva communis", foarte popular
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
scăpa din mână, se termină și somnul. Acesta este misiune de preot spre desăvârșire. Mai spune Sfanțul Ioan Gură de Aur că "„preotul trebuie să facă misiune prin predică, să predici cu limba, cu mâna, adică să scrie predici și învățături creștinești, și cea mai înaltă predică, trebuie să fie viașa să, cu trăirea lui și a familei sale.”" Ca misionar, la solicitarea Sfanțul Teotim I de Tomis, a contrebuit prin slujitorii săi la operă misionara a Biserici din Scythia Minor
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
Confesiunea neschimbată, recalcitrantă, din Hessa) a luat ființă în anii 1873-1874, prin inițiativa unui preot din provincia istorică germană Hessen-Nassau, ca o reacție împotriva religiei protestante impusă de ocupația prusaca. Confesiunea evaghelică din Hessa se baza pe învățătura lui Luther refuzând să accepte pe cea calvinistă. Hessa a fost ocupată în 1866 de Prusia, administrația prusacă creînd provincia Hessen-Nassau. În rândul populației din Hesa a apărut o rezistentă față de noua confesiune impusă de prusaci. Din acest motiv a
Althessische Kirche () [Corola-website/Science/329670_a_330999]
-
a fost răpit în copilărie și apoi vândut la un târg de sclavi în Crimeea, apoi adus în Egipt că rob ("adjlab" = import recent), prin anul 1363 de către negustorul de sclavi numit Hawadja Osman ibn Musafir. După o perioadă de învățătură coranica și în limba arabă, si de deprindere a artelor militare, în care s-a distins în mod deosebit, a fost recrutat la oaste de către emirul Yalbogha Al Umari, care fusese tutorele sultanului și mâna lui dreapta. De aceea Barkuk
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
a dat atenție finanțelor și agriculturii, a sprijinit științele, artele și literatura, în acelaș timp a încurajat frățiile mistice și a făcut pelerinaje la mormintele lui Al Shafii și as-Saida Nafisa.. Medresă pe care a ctitorit-o la Cairo permitea învățătură teologica gratuită. În 1384 Barkuk l-a numit pe renumitul învățat și profesor de drept Ibn Khaldun judecător (cadiu melikit) al capitalei Cairo<ref name="P/Hitti p.567">P/Hitti p.567</ref> În timpul lui Barkuk Egiptul și agricultură
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
cu referință la experiența iraniană”. Sub îndrumarea lui dr Mahdi Yaraa și a profesorului Sayed Hassan Amin în 1999 Hassan Fereydun a pregătit teza sa de doctorat „Flexibilitatea Shariyei (Legea islamică) cu referință la experiența iraniană”, bazată, între altele, pe învățătura juristului islamic afghan Mohammad Hashim Kamali. Hassan Fereydun a adoptat mai târziu numele de familie Rohani, ceea ce înseamnă "al spiritului, spiritual". În afara limbii sale materne, persana, dr. Hassan Rohani vorbește fluent arabă și engleza. Ca tânăr cleric, Hassan Rohani și-
Hassan Rohani () [Corola-website/Science/329875_a_331204]
-
vede nazismul ca o aparență politică a satanismului și o glorificare colectivă a omului în calitate de animal social, că divinitate în loc de umanitate. Colegul său Sadorass numește aceeași ideologie drept o dezvoltare a sângelui și a solului, dintr-o perspectivă volkisch, diverse învățături oculte și idei nitzscheene legate de teoria evoluționistă a lui Darwin. Muzicianul de origine greacă, Magus Wampyr Daoloth, din Necromanția și Thou Art Lord, declara într-un interviu pentru Lords of Chaos că „daca consideri că fascismul și satanismul au
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
acest atribut: Fecioara Maria sau după cum este denumită în biserica ortodoxă. Până în secolul al IV-lea, doctrina a avut susținerea Părinților bisericii, iar până în secolul al VII-lea fusese deja confirmată de mai multe sinoade ecumenice. Credința este inclusă în învățăturile bisericii catolice, anglo-catolice, ortodoxe, fiind exprimată în liturghiile lor, unde în mod repetat se folosește apelativul „pururea fecioară” în privința Mariei. Anumiți inițiatori ai reformei protestante, cum ar fi Luther, au susținut această doctrină. Totuși, mai târziu a fost abandonată de
Pururea Fecioară Maria () [Corola-website/Science/328049_a_329378]
-
afaceri care s-a bucurat de relații strânse cu cercurile conducătoare britanice. Mama sa a fost Mary, născută Campbell, fiica colonelului Ronald Campbell, care comandă regimentul 72 de Highlanders postat în colonia Capului.Amândoi părinții erau foarte evlavioși, atrași de învățătură neoprotestanta și universalista a predicatorului scoțian Edward Irving, unul din fondatorii așa numitei „Biserici Catolice Apostolice” (fără legătură cu Biserică Romano-Catolică) În momentul nașterii la Cape Town a lui Laurence, unicul sau copil, Șir Anthony îndeplinea la Cape Town funcția de procuror
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Capului în sudul Africii. Curând a fost transferat ca președinte al Curții Supreme în Ceylon. Din motive de sănătate proprie, soția lui a revenit cu copilul în Marea Britanie, unde și-a împărțit timpul între Anglia și Scoția. Primi pași de învățătură Laurence Oliphant i-a făcut în școala lui Mr Parr la Durnford Manor, Salisbury. Vacanțele le petrecea la Condie, pe moșia strămoșeasca a familiei Oliphant, uneori trăgeau la unchiul, fratele tatei din Wimbledon sau la Edinburgh.. În 1841 mama sa
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
curentul umanism și cronicarii moldoveni și munteni. Este secolul în care așa numita literatură religioasă culminează cu editarea Bibliei lui Șerban Cantacuzino în 1688 și de asemenea secolul în care apar scrieri educative de elocvență precum ale lui Neagoe Basarab „Învățături către fiul său Teodosie” (1654) sau „Cartea românească de învățătură”(1643) a mitropolitului Varlaam. O altă mișcare literară care apare în veacul al XVII-lea este umanismul, manifestându-se în principal cu cronicarii moldoveni Grigore Ureche, Miron Costin și Nicolae
Literatura română a secolului al XVII-lea () [Corola-website/Science/328071_a_329400]