17,970 matches
-
pornit noaptea pe un ger năprasnic; luna era în scădere iar umbrele noastre pe zăpadă păreau fantasme din alte lumi. Am ajuns după două ore, înotând prin omăt. Știam că paracliserul sau cantorul vor fi mai devreme la biserică ca să aprindă focul în sobă. În taină, am urcat în cafas și abia după ce urma să înceapă Sfânta Liturghie îl va înștiința pe părintele Ion Pușcașu. Eram doar șapte coriști: Mârza Veniamin era dirijor, Marin Naidim și Popovici Gheorghe, tenori I, Valeriu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Sfântul Antonie o transpusese în imaginea omului. Am reluat: Candela are vasul material, trupul; uleiul, care ia forma vasului, e sufletul, iar în ulei rezidă puterea de a arde și a se transforma în lumină cerească; fitilul, mintea care se aprinde în momentul botezului, botez al focului divin, pentru ca prin fitilulminte care caută la cele înalte, forța gravitațională a căderii să fie învinsă și, în chip cumpătat, uleiul-suflet cu dorințele lui să fie ridicat spre foc, la Duhul Sfânt. Așa se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
acțiunea, puterea care radiază din căldura supranaturală, harică, dragostea lucrătoare. Dacă s-ar agita candela, n-ar putea fi urmărită. Dar lucrarea ei nu e statică. Ci îndrumătoare. Ea dislocă întunericul mediului, al sufletului și dă posibilitatea să se poată aprinde alte fitile, împrumutându-le chipul existenței, luminii și căldurii, fiecare devenind generatoare de putere. Lumina, Cuvântul și Căldura, puterea Dragostei, ca fețe lucrătoare ale unicei existențe, focul, simbolul existenței divine. Dumnezeu este foc. El îndreptățește existența material-spirituală creată, omul, pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în ochii tuturor. Bourceanu a fost rugat să expună câteva gânduri pe marginea Învierii lui Tolstoi, iar maiorul Ene, cu O înviere pe front, a impresionat în momentul când a povestit cum milițienii sovietici loveau și ucideau femeile venite să aprindă lumânări la morminte, în noaptea Învierii: mureau sub lovituri, îmbrățișate pe Sfânta Cruce, iar copiii plângeau încleștați pe trupurile lor. Cel mai atent la tot ce se povestea era Vlădescu, țiganul polițist. Luând o atitudine gravă cu un timbru solemn
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în pat. După zece minute, în timp ce vorbea cu noi, și-a dus mâna la tâmplă: Ah, ce durere de cap! Când am voit să-i punem o compresă, capul i-a alunecat pe pernă. Avea peste șaptezeci de ani. Am aprins o lumânare (aveam întotdeauna la noi un căpătâi de lumânare, de la infirmerie) și-am plâns cu toții. Am anunțat milițianul de pe secție și el a înștiințat administrația. După o oră au sosit zece ofițeri și doi medici care au confirmat decesul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu să o împlinesc, ci ca să-i înșel pe cei ce se încred în ei înșiși, lucrând fără Dumnezeu de partea lor. Frate al meu, slăbit de suferință, zi slujitorilor lui satan: „Doamne, iartă-i că nu știu ce fac”, pune cărbuni aprinși pe creștetele lor, reintră sub har și așteaptă răsplata ultimă: Cununa Veșniciei. Cugetă: a cerut Mântuitorul îndurare, ușurarea suferințelor și încetarea nedreptăților de la Ana sau de la Caiafa, de la Pilat, de la răstignitori sau de la hulitorii din drum? Au cerut Apostolii milă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
protesantă, Valeriu pe cea ortodoxă. Wurmbrand n-a mărturisit fericirea Întâlnirii cu Hristos, într-un Jurnal, așa ca Steinhardt. Pentru el, s-a dovedit în libertate, credința era prilej de speculă, nu de jertfă. Viermele (Wurm) nu s-a putut aprinde (brand) de focul Adevărului și Dragostei lui Hristos. Deși a văzut minunea vindecării și eliberării lui, a rămas între cei ce nu s-au întors la picioarele lui Hristos să-I mulțumească. După eliberare Ion Ianolide, grav bolnav, îngrijit de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Iisuse, un aprins inel de soare, ca semn al Învierii ce-o să vie. Și spune morților din lut să nu blesteme, ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară, s-aștepte pașii Tăi călcând prin țară și semnul munților ce vor aprinde steme. Și spune morților de sub troițe sfinte că va veni cândva o dimineață când Neamu-ntreg va fulgera la viață, cuminecat prin sfinții din morminte. Sunt, Doamne, copt pentru cules de Radu Gyr Sunt, Doamne, copt pentru cules, nu că-mi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
părintele Gheorghe Vasilescu. Nu erau în raporturi chiar frățești, dar venirea mea i-a împăcat și au slujit împreună. Până atunci slujeau succesiv. O Duminică unul, o Duminică celălalt. Poporul era împărțit sufletește. Și nu era bine! Cu tata am aprins câte o lumânare la mormântul bunicilor (din partea mamei) și a rudelor din sat, decedate. Am intrat apoi în Biserică. Simțeam că toți credincioșii erau cu ochii pe mine. M-am închinat și-am bătut metanii în mijlocul Bisericii, rugându-L pe
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
frica Ta, închina-mă-voi în Sfântă Biserica Ta. Povățuiește-mă întru dreptatea Ta. Pentru vrăjmașii Tăi, îndreptează calea mea, înaintea Ta”. Am sărutat Sfânta Icoană de pe tetrapod și Sfânta Cruce, Icoanele Împărătești, ale Domnului Iisus Hristos și Maicii Domnului, aprinzând câte o lumânare, și am dat liturghie, un pomelnic cam lung al colegilor de suferință și al morților de care mi-am amintit. La țară, dacă nu știi rânduielile și felul de a fi în Biserică, ești nu numai desconsiderat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
s-a întors vrând să intre în cameră. Am căzut, a răspuns mama. Împinge ușa mai tare, să lunece preșul cu mine că nu mă pot ridica. Tata a împins; cu destulă greutate a reușit să se strecoare în cameră. Aprinde lumânarea (care era totdeauna la îndemână), i-a zis mama, și du-te la vecina Vetuța să-ți ajute să mă suiți în pat. Tata s-a fâsticit, a aprins lumânarea. A strigat-o pe Vetuța și au reușit să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu destulă greutate a reușit să se strecoare în cameră. Aprinde lumânarea (care era totdeauna la îndemână), i-a zis mama, și du-te la vecina Vetuța să-ți ajute să mă suiți în pat. Tata s-a fâsticit, a aprins lumânarea. A strigat-o pe Vetuța și au reușit să o așeze în pat. Mama s a uitat la ei și a zis: „Gata!”. A mai șoptit ceva din buze și a închis ochii. A murit așa cum a vrut dânsa
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Altădată? Care altădată? Mâine, poimâine, mai sunt zile, a spus soția mea. Nu, acum e ultima dată! Și ca să știi: că vă fac o nuntă! Ce vorbă-i asta, tată?, a întrebat soția mirată. Ei, știți voi ce nuntă. Ia aprinde trei lumânări și pune-le în vaza aia. Soția și-a dat seama că nu aiurează și i-a împlinit dorința. Așaaa, a zis el împăcat. Acum să stai aici, să-ți povestesc viața mea, ca s-o știți și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
va fi și cu acest neam viclean” (Evanghelia după Matei 12, 43-45). Mântuitorul ne-a descoperit tactica diavolului; pornind de la individ și încheind cu starea generală a unei națiuni ai cărei indivizi sunt stăpâniți de diavol. Toate neamurile s-au aprins în cârdășia bucuriei josnice, a plăcerilor și satisfacțiilor trupești. E îndrăcirea lumii. Ca să poți ieși din mâna diavolului trebuie mai întâi să rupi complet cu lumea păcatului, cu anturajul rău, să intri în altă lume, care-și propune altă viziune
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
politică. Ea nu trăiește prin aceste forme. Ea este duhul neamului; ea poate îmbrăca, în funcție de condițiile istorice, forme de organizare și manifestare văzută, după cum poate trăi timp îndelungat ca jarul sub cenușă, până când Buzele lui Dumnezeu vor sufla în spuză, aprinzând iarăși în inimile tinere ale neamului focul dragostei pentru Adevăr. „Noi, legionarii, avem la îndemână cea mai formidabilă dinamită, cel mai irezistibil instrument de luptă, mai puternic decât toate tancurile și mitralierele lumii: propria noastră cenușă, cenușa morților noștri.” (Ionel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
PREISTORIE Marea care freamătă în fața mea, în timp ce scriu, are o oglindă mai curând incandescentă decât scăpărătoare, sub lumina mângâioasă a soarelui de mai. Suptă în reflux, zace liniștită la buza țărmului, aproape neîncrețită de unde, neîntinată de spumă. Către orizont, se aprinde întrun purpuriu somptuos, striat cu dungi de verde smaraldin. Chiar la muchea orizontului, se topește în indigo. În apropierea uscatului, unde câmpul meu vizual e crenelat de movilițe gheboșate din rocă gălbuie, se așterne o fâșie de un verde deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în coliba aceea din Statele Unite. Totuși, două încălzitoare cu parafină aflate la parter au rămas încă un mister pentru mine. Va trebui să-mi cumpăr altele noi, înainte de a se răcori serile. Aseară a fost destul de rece. Am încercat să aprind în cămăruța roșie un foc din cioturi aruncate de mare, dar lemnul era prea ud și coșul fumega. Cred că la iarnă va trebui să mă mut jos. Salonul e mai curând un punct panoramic decât o cameră de locuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înalt din lemn vopsit în negru, cu multe policioare și oglinzi mici așezate pe ele. Fără îndoială, o piesă demnă de un colecționar, dar prea arată ca altarul unei bizare secte secrete. (Are acea înfățișare vegetal orientală.) Înainte de a fi aprins lămpile în seara asta, am stat un timp pe întuneric, contemplând clarul de lună, care e întotdeauna un miracol și o încântare pentru orice citadin. Poleiește atât de scânteietor stâncile, încât aș putea citi la lumina lui. Curios, foarte curios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
suflă o briză rece, iar marea radiază o lumină stranie, de culoarea cafelei. Spre seară, obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind un foc de vreascuri în cămăruța roșie, dar coșul s-a apucat iar să fumege. Am dereticat și am făcut curățenie în casă. Ce satisfacție extraordinară îți procură curățirea diverselor obiecte! (Să fie o satisfacție legată de simțul proprietății? Presupun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe mine cel adevărat. Sunt zvelt și de înălțime mijlocie. Am o față ovală, cu un nas mic, drept, buze subțiri, și un ten deschis, uniform, delicat, care roșește ușor. Când ceva mă irită sau mă contrariază, obrajii mi se aprind ca para focului. Această trăsătură care pe vremuri mă supăra, a devenit mai târziu un fel de „marcă a fabricii“; și când am început să fiu considerat, în profesiunea mea, un tiran, s-a dovedit, în chip nedeliberat, un element
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o mai fi fost, care te-a îndemnat să-mi scrii. Și ne vom privi în ochi unul pe celălalt. Pe veci a ta, Lizzie.“ Am stat o bucată de vreme în cămăruța roșie, unde am izbutit, în sfârșit, să aprind un foc ca lumea. Coșul s-a vindecat, pare-se, de accesele lui de fumegat. Poate că vina era a lemnului prea ud? Am citit epistola scrisă de Lizzie de două ori de la un capăt la celălalt. Firește, e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spargerea vazei urâte. Noaptea trecută s-a întâmplat ceva îngrozitor. Am fost trezit pe la ora cinci și jumătate de o zguduitură puternică, venită de jos. Se luminase de zi, dar holul și scările erau cufundate încă în beznă, așa încât am aprins o luminare. Am coborât - trebuie să mărturisesc că tremuram ca varga - și am descoperit că oglinda mare, ovală, din hol se prăbușise la pământ. Sticla era toată țăndări. Curios apărea însă faptul că și cuiul din perete și sârma de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
reflectez asupra întâmplării. Îmi pare foarte rău de oglindă. Rama e nevătămată și poate fi lustruită, dar oglinda fusese misterios de argintie și de frumoasă. După zguduitură, mi-a trebuit multă vreme până să pot readormi, și am lăsat luminarea aprinsă până s-a luminat bine de ziuă. Când, în cele din urmă, m-a furat somnul, am visat că doamna Chorney s-a strecurat pe o ușă din alcov, venind să mă întrebe ce caut în casa ei. Arăta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin substanțiale în a rezista imaginii unui James în chip de figură amenințătoare. Într-o zi, un prieten (Wilfred), care l-a cunoscut întâmplător, mi-a spus: „Vărul tău pare un om foarte dezamăgit“. La auzul acestor cuvinte, s-a aprins brusc o lumină în mine, și pe dată m-am simțit mai bine dispus. În adolescență nu mi-am putut da seama niciodată dacă James era real și eu ireal, sau viceversa. Clar era că nu puteam fi amândoi reali
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văzut-o a fost sau nu o reflecție a lunii. Dar acum sunt sigur că nu a fost decât o iluzie optică și deci nu e necesară nici un fel de explicație. Seara, m-am așezat în cămăruța roșie, unde am aprins focul. Coșul a fumegat iarăși, poate că din cauza direcției vântului. În timp ce salvam un păianjen de pe o buturugă pe jumătate arsă, mi-am amintit de tatăl meu. De când m-am stabilit aici, am avut pentru prima oară parte, de ani încoace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]