17,527 matches
-
impuls spre recunoaștere și consacrare, care i-a fost conferit cu autoritate la "redescoperirea", reconsiderarea și punerea sa în valoare din anii 1960. La timpul său, practicanții a ceea ce era numit atunci mai ales "Style Moderne", artiști plastici, designeri, și arhitecți de diferite orientări artistice anterioare, nu au lucrat ca un grup structurat, cu un program coerent, așa cum a avut, de pildă, mișcarea artistică relativ sincronă, Bauhaus. Neavând o unitate de spațiu, timp și manifest artistic, mișcarea artistică Art Deco este
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
de artă, referindu-se la acel deceniu, să folosească sintagma Deceniul american al Art Deco ("The Decade of the American Art Deco"). Absolut similar Statelor Unite, Canada devine una din țările în care Art Deco penetrează puternic, în special în arhitectură. Arhitecți așa cum ar fi Ernest Cormier creează clădiri memorabile, printre care clădirea centrală a , pavilionul Casault al și clădirea sunt tot atâtea exemple de Art Deco ajuns magnific la apogeu. Dacă Statele Unite ale Americii și Canada (în marile sale aglomerări urbane
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
de cele mai diferite genuri în stilul Art Deco. Originea acestor artiști precum și aria lor de acțiune geografică este extrem de cuprinzătoare, acoperind practic întreaga planetă. În această secțiune se prezintă o listă a câtorva dintre cei mai activi și recunoscuți arhitecți care au designat și proiectat clădiri și structuri ambientale care au rămas și asăzi ca exemple memorabile ale stilului Art Deco arhitectural.
Art Déco () [Corola-website/Science/301439_a_302768]
-
Marcel Lajos Breuer (n. 21 mai 1902 Pécs, Ungaria - d. 1 iulie 1981 New York City) a fost un arhitect și designer de mobilier german-american, născut într-o familie de evrei din Ungaria, unul dintre moderniștii cei mai influenți ai secolului 20. Ca inițiator și părinte al modernismului, Breuer a excelat în construcții modulare și forme simple. Cunoscut între prieteni
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
Bauhaus la începutul anilor 1920, linia sa artistică fiind dată de accentuarea unei combinații armonioase între artă și tehnologie. Ulterior a devenit, printre altele, conducătorul atelierului de tâmplărie și mobilier al Staatliches Bauhaus. După "desprinderea" de Bauhaus, a practicat ca arhitect și realizator de mobilier în Berlin designând case și spații comerciale, precum și un număr de piese de mobilier tubular, replici ale cărora sunt încă prezente azi în producția de masă. În ciuda a multor realizări arhitecturale și de mobilier de anvergură
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
lemn curbat. În anul 1935, Breuer și Gropius emigrează în Statele Unite ale Americii, fiind ambii invitați să predea la Harvard Graduate School of Design, Școala superioară de arhitectură a Universității Harvard. Printre studenții ambilor s-au numărat și viitorii cunoscuți arhitecți americani Philip Johnson și Paul Rudolph. La un moment dat, Johnson l-ar fi caracterizat pe drept "un țăran manierist" ("Breuer, ... , a peasant Mannerist"). În afara colaborării profesionale pedagogice de la Harvard, Breuer și Gropius au lucrat împreună la mai multe proiecte
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
Istanbul, solul polonez consemnează în însemnările sale că în Suceava se mai păstrau doar ruinele Palatului Domnesc. Timp de peste două secole, Cetatea Sucevei s-a aflat în părăsire, ruinându-se și mai mult. Abia la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
la începutul secolului al XX-lea, arhitectul austriac Karl A. Romstorfer a efectuat lucrări de restaurare a Cetății de Scaun. El a efectuat primele săpături arheologice (1895-1904), a degajat ruinele și a consolidat părțile amenințate de prăbușire (1897-1903). Printre altele, arhitectul austriac este autorul primei monografii a Cetății Sucevei, intitulată ""Cetatea Sucevii descrisă pe temeiul propriilor cercetări făcute între anii 1895-1904"" (Institutul de Arte Grafice "Carol I", București, 1913) - 170 pagini+12 planșe anexate, 113 ilustrații în text. În anul 1951
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
din lemn) sunt de forme geometrice simetrice, uneori extrem de complexe și plăcerea "masochistă" este recompunerea lor la forma inițială. Cel mai popular este jocul de "Șase piese" care are mai multe variante. "Stewart Coffin" și "Bill Cutler" sunt doi dintre arhitecți ai acestor jocuri. Totuși, . Obiectivul jocului e să eliberezi (elimini) o piesă din el. De obicei e vorba de un inel sau o altă formă inchisă (ciclică). Majoritatea sunt construite din sârmă (metal) sau sfoară, eventual combinate cu elemente din
Joc problemă () [Corola-website/Science/300086_a_301415]
-
pe locurile unde este astăzi satul Ruginoasa. În jurul anului 1800 aici existau curțile proprietarului moșiilor - familia Sturzeștilor. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, logofătul și marele vistiernic Săndulache Sturza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a construi o reședința luxoasa pe locul vechii case boierești a strămoșilor săi. De asemenea, grădinarul german Mehler avea scopul de a amenaja în jurul palatului un parc cu ălei străjuite de statui, bănci ascunse în labirinturi
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
subscripție publică. Impresionanta construcție din beton armat, vizibilă din oraș, are forma unui pătrat supraetajat în trei nivele cu retrageri succesive, la baza căruia se află un cub imens cu latura de 20 metri. La realizarea acestui monument au contribuit: arhitectul Ioan Bălău (arhitectura și pictura murală interioară, cel care avea să devină savant de talie mondială, Henri Coandă (sculptura), iar antrepriza lucrării le-a aparținut fraților Marconini. La baza monumentului se află cripta cu osemintele ostașilor români căzuți pe front
Mausoleul Eroilor din Iași () [Corola-website/Science/300098_a_301427]
-
Ruginoasa. Proprietarul moșiei era vistiernicul Săndulache Sturza, un boier cu spirit întreprinzător, după cum reiese din mărturiile documentare ale epocii. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. După cum reiese dintr-o “samă” întocmită pe lunile noiembrie-decembrie 1804, arhitectul a primit banii necesari călătoriei sale în Moldova. El a fost însărcinat și cu angajarea în străinătate
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. După cum reiese dintr-o “samă” întocmită pe lunile noiembrie-decembrie 1804, arhitectul a primit banii necesari călătoriei sale în Moldova. El a fost însărcinat și cu angajarea în străinătate a unor meșteri nemți care să lucreze la o fabrică de postav înființată de boier. Din cauza faptului că situațiile de venituri și cheltuieli
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
povestirea "Scrisoarea I (Primblare)" din volumul "Negru pe alb. Scrisori la un prieten": Palatul a fost moștenit de către logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache și văr al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849). În perioada 1847-1855, logofătul l-a adus aici pe arhitectul Johann Brandel care a refăcut palatul în stil neogotic, stil păstrat și astăzi. Între proprietar și arhitect a fost încheiat un contract autentificat de Judecătoria Iași, secția a II-a, la 27 februarie 1847 și avizat la 12 martie, și
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
de către logofătul Costache Sturdza, fiul lui Săndulache și văr al domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849). În perioada 1847-1855, logofătul l-a adus aici pe arhitectul Johann Brandel care a refăcut palatul în stil neogotic, stil păstrat și astăzi. Între proprietar și arhitect a fost încheiat un contract autentificat de Judecătoria Iași, secția a II-a, la 27 februarie 1847 și avizat la 12 martie, și de R. V. Richtofen, consulul Prusiei la Iași. Prin acel contract, Brandel se obliga "“a preface casa
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
și zugrăvelile și încheieri de contracturi cu lucrătorii trebuitori”". El trebuia ca până în toamna anului 1847 "“să mântuie din roșu tot lucrul casei cu sobe, cu lăcătuși și celelalte și vara viitoare (1848), să o dea tencuită gata după plan”". Arhitectul a fost retribuit cu 200 galbeni cu care trebuia să plătească materialele achiziționate, să angajeze meșteri și să plătească cei 40 de salahori. Materialele obținute din demolarea palatului vechi urmau să fie folosite în construcție. Lucrările trebuiau să înceapă la
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
cheltuielilor făcute. Împiedicat și de evenimentele revoluționare din martie 1848 din Moldova, Brandel și-a reluat activitatea abia la sfârșitul anului 1850. Astfel, la 22 decembrie 1850 s-a semnat un nou angajament ce a fost anexat contractului, prin care arhitectul se obliga să încheie lucrările de zidărie în funcție de banii primiți de la Costache Sturza. Lucrările de zidire au fost finalizate la sfârșitul anului 1852. Între anii 1853 și 1855 s-au executat lucrările de finisare și de amenajare a palatului după
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
de zidărie în funcție de banii primiți de la Costache Sturza. Lucrările de zidire au fost finalizate la sfârșitul anului 1852. Între anii 1853 și 1855 s-au executat lucrările de finisare și de amenajare a palatului după planurile și sub supravegherea aceluiași arhitect. Astfel, Carl Zergiebel a executat cele trei scări interioare din lemn de stejar și toate ușile din interiorul palatului contra sumei de 110 galbeni, Heinrich Stach a confecționat și montat dușumelele în schimbul sumei de 50 galbeni, Alexandru Ioan și Gh.
Palatul Cuza de la Ruginoasa () [Corola-website/Science/300152_a_301481]
-
decembrie 1825) a fost unul dintre cei mai influenți pictori francezi ai stilului Neoclasic. Născut la Paris, era fiul lui Louis-Maurice David, un negustor destul de înstărit și al lui Marie-Geneviève Buron, care se trăgea dintr-o familie de constructori și arhitecți. Jacques-Louis este crescut de familia mamei sale de la vârsta de noua ani, după moartea prematură a tatălui său, care și-a pierdut viața într-un duel pe data de 2 decembrie 1757. Unchii micuțului, François Buron și Jacques-François Desmaisons, îl
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
monumentului s-a ales vârful secundar al Caraimanului (2291 m), deoarece, dacă s-ar fi construit monumentul pe vârful principal (2325 m), Crucea nu ar mai fi fost vizibilă decât din apropiere, de pe platou. Proiectul ansamblului a fost realizat de către arhitecții români Georges Cristinel și Constantin Procopiu. Construcția monumentului a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei. Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc pe data de 14
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
totală de 9,4 km cu 15 stații dintre care 13 subterane, între stația "La Poterie" în sud și stația "JF Kennedy" în nord trecând pe la gara SNCF și pe sub centrul orașului. De remarcat stația "La Poterie" concepută de renumitul arhitect Norman Foster, arhitectul podului Millennium Bridge din Londra, a noii clădiri a Reichstagului (clădirea parlamentului Germaniei) etc. Sistemul este comandat de la un post de comandă centralizat de către minim patru persoane, situat în apropierea depoului de la Chantepie. Pentru supraveghere întreg sistemul
Metroul din Rennes () [Corola-website/Science/300187_a_301516]
-
4 km cu 15 stații dintre care 13 subterane, între stația "La Poterie" în sud și stația "JF Kennedy" în nord trecând pe la gara SNCF și pe sub centrul orașului. De remarcat stația "La Poterie" concepută de renumitul arhitect Norman Foster, arhitectul podului Millennium Bridge din Londra, a noii clădiri a Reichstagului (clădirea parlamentului Germaniei) etc. Sistemul este comandat de la un post de comandă centralizat de către minim patru persoane, situat în apropierea depoului de la Chantepie. Pentru supraveghere întreg sistemul este dotat cu
Metroul din Rennes () [Corola-website/Science/300187_a_301516]
-
este numele generic al unui stil arhitectural care a derivat din modernism, „înflorind” în anii 1950, 1960 și 1970. Stilul brutalist a fost în mare parte inspirat de operele arhitectului elvețian Le Corbusier, și în particular de către clădirea Unité d'Habitation din Marseille, respectiv de operele lui Ludwig Mies van der Rohe, importantă figură în mișcarea Bauhaus. Termenul „brutalism” a originat din expresia franceză béton brut adică "beton brut", adică
Brutalism () [Corola-website/Science/300188_a_301517]
-
repetitive, amintind de blocuri de beton armat nefinisat, relevând adeseori textura lemnului folosit la realizarea cofrajelor turnării betonului brut. ul a fost adeosori asociat cu o ideologie socială utopică, care era susținută de designerii săi, în special de către cuplul de arhitecți Peter și Alison Smithson la apogeul mișcării. Decăderea și crescânda nepopularitate a stilului și a ideologiei brutaliste în anii 1960 - 1970 s-a datorat în parte tendinței firești de descreștere a interesului față de urbanismul social (în special în Marea Britanie, dar
Brutalism () [Corola-website/Science/300188_a_301517]
-
mișcare arhitecturală, dar și socială pozitivă, o soluție la probleme urbane și sociale ale mijlocului secolului 20. În realitate, multe din clădirile epigonice maestrului Corbusier erau mult mai simpliste decât teoretizase și realizase practic acesta. În locul intențiilor clar exprimate ale arhitectului elvețian, multe din clădirile brutaliste ulterioare au creat locuri tenebroase, claustrofobice și ademenitoare creării unei subculturi a violenței și a bandelor de răufăcători. Dintre acestea, Robin Hood Gardens din Anglia este un exemplu notoriu ilustrativ al deviației sociale produse de
Brutalism () [Corola-website/Science/300188_a_301517]