16,541 matches
-
cucerească. 328. REGULI PENTRU A AVEA ACELAȘI REZULTAT, CU O MAI BUNĂ DISCERNERE A SPIRITELOR, ȘI CARE SUNT MAI POTRIVITE PENTRU SĂPTĂMÂNA A DOUA. 329. Prima regulă. Îi este propriu lui Dumnezeu și îngerilor Săi, ca prin mișcările lăuntrice, să dăruiască veselie adevărată și bucurie spirituală, îndepărtând toată întristarea și tulburarea pe care le provoacă dușmanul; iar acestuia îi este propriu să lupte împotriva unei astfel de veselii și consolări spirituale, șcuț motive neîntemeiate, amănunte inutile și înșelăciuni neîncetate. 330. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ei acasă, pe ușa deschisă. 336. A opta. Când consolarea este fără cauză, în ea nu există nici o înșelăciune, deoarece ea nu provine decât de la Dumnezeu, Domnul nostru, așa cum s-a spus șnr. 330ț. Însă persoana spirituală căreia Dumnezeu îi dăruiește o astfel de consolare trebuie să privească și să discearnă cu multă băgare de seamă și atenție între timpul propriu al acestei consolări și cel al consolării următoare, în care sufletul rămâne înflăcărat și umplut de darul rămas de la consolarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai departe, în Sala Pașilor Pierduți, Luceafărul va rămâne Nemuritor și Rece și va privi la noi ca venind din Veșnicie... Sabin Bălașa a iubit și s-a simțit legat sufletește de Iași prin lucrările de artă ce le-a dăruit acestui oraș; a petrecut cei mai frumoși ani aici și și-a exprimat dorința de a fi înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași, și nu la București sau în satul natal. Ultima lui expoziție antumă de la Cercul Militar Național din
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
repere esențiale din activitatea omului și profesorului-doctor Adrian Cosovanu. Întreaga activitate a sa a fost rezultatul unei îmbinări armonioase, inseparabile între activitatea de asistență medicală, didactică propriu-zisă și de cercetare. După o viață bogată în realizări, în care și-a dăruit energia, priceperea și sufletul celor suferinzi, prof. univ. dr. Adrian Cosovanu a încetat din viață în ziua de 22 noiembrie 2008, fiind înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. COTRUTZ, CONSTANTIN EREMIA (1935-2009) MEDIC și PROFESOR Personalitate marcantă a învățământului medical
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
tot de el.“ IRIMIA, DUMITRU (1939-2009) LINGVIST, CRITIC, ISTORIC LITERAR, TRADUCĂTOR și PROFESOR Cercetător de prestigiu, unul dintre marii specialiști ai școlii ieșene de filologie, inițiată de Alexandru Philippide și continuată de Iorgu Iordan, prof. univ. dr. Dumitru Irimia sa dăruit cu generozitate studiului riguros al operei eminesciene. S-a născut la 21 octombrie 1939, în orașul Roman, județul Neamț, unde a urmat Liceul teoretic „Roman Vodă“. Între 1956-1957 a fost bibliotecar la Biblioteca comunei Văleni, județul Neamț. În 1962 a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han. În 1969 a debutat în teatru, cu piesa Mică dramă, care s-a jucat la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul să transcrie de mână, pe volumele dăruite cu dedicație, versurile cenzurate. A fost laureat cu: Premiul special al revistei „Luceafărul“ (1983); Premiul de poezie „Mihai Eminescu“ al Academiei Române (1983); Premiul Uniunii Scriitorilor (1992); Premiul Serilor de Poezie de la Vânători-Neamț (1995); Premiul „Frontiera Poesis“ (1996); Premiul național de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
trecut în neființă în ziua de 8 iulie 2010 și a fost înmormântat în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. POPOVICI, CONSTANTIN (TITEL) (1938-2010) COMPOZITOR și PROFESOR Personalitate marcantă a muzicii românești, profesor, compozitor, orchestrator, pianist și dirijor, Constantin (Titel) Popovici sa dăruit cu toată ființa descoperirii și lansării tinerelor talente. S-a născut la 8 august 1938, la Sculeni-Bălți; a absolvit Școala de Muzică din Iași, clasa de pian a prof. Dragoș Tănăsescu și Radu Constantinescu din Iași, precum și Conservatorul „George Enescu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
violonist și lutier, pictor și poet inspirat. Culoarea pânzelor sale mângâie retina iar versurile nu suferă modificări. Ca om înzestrat cu o vastă experiență de viață și de adevărat creștin avea pudoarea binelui ce îl făcea. Creatorul, care i-a dăruit facultăți de excepție, i-a îngăduit să aducă în lumina tiparului și două cărți de exegeză și morală creștină: D'ale vremii noi (Cluj, Editura Gedo, 2006) și Lucrarea medicului în Hristos (Iași, Editura Sf.Mina, 2008). Ambele cărți sunt
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
RATC, 2008. În 1993, după pensionare, a ținut legătura cu Muzeul Politehnic (azi Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu“)participând cu lucrări la sesiunile științifice organizate la nivel național. În cei peste 32 de ani de activitate neîntreruptă și-a dăruit întreaga existență și forță de manifestare vocației de muzeograf, izvorâtă din râvnă, pricepere și sinceritate. Eugenia Ursescu a plecat la cele veșnice la 27 iunie 2010 și a fost înmormântată în Cimitirul „Eternitatea“ din Iași. VANCEA, PETRE P. (1930-2007) MEDIC
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
că există o lumină în ea cu dorințe fără margini, cu puterea de a se jertfi la nevoie pentru acel prunc, căruia îi dăduse viață. Chiar și aerul pe care îl respira, răsuflerea ei, viața ei i le-ar fi dăruit. Uneori inima îi bătea zadarnic, fără vreo speranță și se simțea ca o buruiană veștejită. Începea să se roage în neștire: Doamne oare există vre-un loc unde tu să nu fii? Mi-e teamă de o separare prin moarte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mele mi se trag toate. Era s-o rup în bucăți, iar pe el să-l termin, dar mam gândit la cei doi copii pe care-i am. Ai citit corect în inima mea pe care vreau să ți-o dăruiesc. O să fie întru totul devotată ție. Carlina izbucni de astă dată în lacrimi, fără a avea nevoie să se prefacă. Se simțea foarte vinovată că tocmai ea îl întrebă. Încercă să-și adune toate puterile care erau gata să o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
când ești bogat vrei să fii fericit. Dar ea își propusese la modul cel mai serios salvarea unui suflet chinuit de alcool. Știa că face cel mai mare compromis. Îi plăcea viața, îi plăcea să aibă o structură sănătoasă, să dăruiască mai mult decât să primească. E. O greșeală regretabilă Trecuseră demult amândoi de sfera primei aventuri. Carlina își amintea cum o dorise prima oară într-un hotel de lux. Era ca și ea indecis și răbdător. Încă mai păreau tulburați
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
știu întregul adevăr despre existența ei? Cine poate ști ce secret ascunde ziua de mâine? Poate divinitatea? Ea nu-și puse nici o clipă această întrebare ca să poată afla adevărul. Era prea tânără și visătoare și trăia această dragoste din plin, dăruind sentimente pure, calde și amețitoare. Își aminti cum o invitase la postul de poliție, într-o seară, un loc nepotrivit pentru o tânără domnișoară. Dacă sar fi dus ar fi fost învăluită în umbră și și-ar fi stricat reputația
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sar fi dus ar fi fost învăluită în umbră și și-ar fi stricat reputația. Ulterior descoperi prin propriile sentimente atitudinea nouă și brusca schimbare a tânărului. În mintea ei tânără se contura o înfrângere. Auzise multe povești: „După ce te dăruiești unui bărbat, acesta nu te mai caută. Te crede o ușuratică.” Dar ea tocmai asta nu făcuse. Toată lumea știa de prietenia lor frumoasă și nevinovată. Într-o zi, o fostă colegă a Carlinei îl anunțase că așteaptă un copil de la
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căzut din buzunar. Alin era calm și foarte stăpân pe el. Se bucura de talentul și de aptitudinile sale și nimeni nu știa eforturile uriașe pe care le făcuse, iar acum aștepta rezultatele așa cum lumea îi scornise vorbă: „Are har dăruit de Dumnezeu sau este un ales”. Asta îl consolă, dar imediat zise: - Același lucru poate fi valabil și pentru alții. În câteva minute ajunse în fața mesei rezervate. În același timp sosi și un tip bine făcut, pus la punct, însoțit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața. Se poate spune că în viață poți primi ajutor de unde nici nu te aștepți, atunci când ai nevoie să depășești un moment critic al unui ceas rău. Când revenise în țară o cunoscuse pe Nicole. Era adolescentă când i se dăruise și nu împlinise majoratul. O perioadă nu mai știuse nimic despre ea. Totuși Nicole revenea în prim-planul procupărilor lui Alin. Acesta cunoscuse mai multe tinere, ca atunci când ai trecut cu puțin de douăzeci de ani și fetele roiesc în jurul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce vrei. Uneori poate fi o tragedie, trebuie să avem grijă de ea. Carmen își aminti cu nostalgie legătura ei de la începutul relației cu Niky, cum îi trimitea vorbă să se întâlnească. Era o poveste de dragoste foarte picantă. Se dăruise lui cu trupul și tot sufletul înainte de a stabili niște detalii pentru viitor. Mama ei îi spusese să se arunce de pe bloc decât să aibă un copil din flori. Carlina o strânsese la piept și-i promisese că va avea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
destramă într-o zi ca noaptea în albastrul dimineții? Nu! Nu vreau să devin o bănuitoare! Glasul lui încă mă mai tulbură plăcut deși sunt schimbări nebănuite între noi. Primăvară e afară și în mine. Puțin îmi rămăsese atunci când mă dăruisem lui, să nu fiu distrusă de o întâmplare la vremea aceea atât de plăcută. Atunci trăiam într-o agonie umblând după fericire. Acum e lângă mine, oare am pierdut-o? Oare tuturor li se întâmplă la fel? Sau viața trebuie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că un spectacol-concurs cu scop caritabil, acesta a scos la iveală tot ce-i mai bun din elevii noștri : capacitatea de a-i ajuta pe ceilalți, puterea de a schimba viața cuiva, chiar și pentru o zi, plăcerea de a dărui și de a face o faptă bună necondiționat. Într-o lume în care „totul are un pret” este plăcut să știm că încă există tineri care respectă valorile morale, își cunosc prioritățile și au principii sănătoase și bine definite. Serbările
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
plec să o sărut, dar ea clatină din cap tremurînd: Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot ce am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul, odată, ca o explozie... Te rog!... Se retrage doi-trei pași, scutură din cap înfrigurată, palmele ei își lasă iar durerea pe luciul fustei, în timp ce ea îmi surîde cu toată fericirea revărsată în ochi și pe buze: Atunci... pe deseară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pardesiului, eliberînd mijlocul. Mi-e dor să aud spunîndu-mi-se iar: "Nu!... Nu, Mihai, te rog!... Nu acum... Nu aici... Ar fi păcat să risipesc cîte puțin tot cît am adunat... Tot cît am adunat pentru tine. Vreau... vreau să-ți dăruiesc totul odată, ca o explozie..." Ce om, domnule, ce om! exclamă Luchian, scoțîndu-și nervos mănușile, mototolindu-și-le. Auzi: să-și ducă băiatul la film... Chestie vitală: să vadă băiatul desene animate !!... Fiecare om încearcă să realizeze un echilibru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a reușit să-i ofere, în ciuda relativei austerități financiare în care tră iau, o viață de alint, un cuib cald și o înțelegere care adu cea - cel puțin în ochii tatălui - cu o adevărată complicitate: Ecaterina Bălăcioiu ex-Lovinescu i-a dăruit Monicăi un inel cu un mic diamant pe când aceasta încă purta părul împletit în două codițe, i-a cerut fostului ei soț, recunoscut pentru sobrietatea lui vestimentară extremă, să pună bani împreună ca să-i cumpere Monicăi o haină de blană
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scriu, dar mă îngrozește gândul că ai fi putut afla întâmplător despre catastrofa asta. Așa ai să poți ști adevărul grav, gol și dureros. Dar Dumnezeu îi pedepsește pe cei pe care îi iubește, și a făcut destul pentru noi dăruindu-ne una alteia. Tot restul are mai puțină importanță pentru noi: suferințe, încercări, strigăte de furie sau de disperare. Poate că pentru tine ar fi mai bine să nu mai privești înapoi, să trăiești cu amintirea perfectei noastre înțelegeri, cea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gândesc că meriți și tu acele sărmane bucurii care îți aduc zâmbetul pe buze. Dar pe tine te-au întristat... Cunosc delicatețea lui Alexandre, știu că, din colo de cadoul în sine, a atins obiectele acelea, înainte de a ți le dărui, cu adorație și fervoare. Ciudată coincidență! Verișoara ta Mica a primit și ea o rochie verde-jad. Dar pe mine m-a întristat să aflu că ți se pare prea elegantă pentru tine. Mamounette, te lipsești de toate. Cum mai stau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
care dai valoare întregii mele vieți trecute și prezente, tu care îmi justifici existența, te binecuvântez. Tu ești gloria mea dragă - căci oricine pe lumea asta trebuie să și-o aibă pe a sa, pe măsura idealului său. [...] Să-ți dăruiesc flori de ziua ta, nici măcar atât nu mi se permite, azi, când aș fi în stare. Un cadou cât de mic, astăzi, când ți l-aș putea oferi. De mică valoare, dar cadou de la bătrâna ta! Și așa are să fie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]