14,697 matches
-
Ungaria, Polonia și Germania (în această ordine). Planificatorii strategici au descoperit că aprovizionarea cu produse petroliere era veriga sabă a mașinii de război germane. În 1938, importurile de petrol ale Germaniei reprezentau 2/3 din necesarul țării. Odată cu apropierea momentului declanșării războiului, germanii au început să se bazeze tot mai mult pe producția de combustibil sintetic. IG Farben transforma cărbunele în benzină și a devenit principalul furnizor al aviației militare. Pe 23 noiembrie 1940, după semnarea Pactului Tripartit, Axa a primit
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
Armata română era destul de mare - circa 500.000 de militari, organizați în 20 divizii. Starea Armatei României în anii premergători declanșării războiului era una precară, fapt care avea să aibă repercusiuni grave în viitor, având în vedere că ea avea menirea de a materializa deciziile factorului politic. Organismul militar românesc era la sfârșitul unei lungi perioade de pace, de aproape patru
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
trebuie să așteptăm ca o primejdie din afară unită cu o frământare interioară să prindă statul nostru într-o situație mai grea decât aceea din 1907"”. Totuși, după liniștirea răscoalei aceste intenții au fost trecute în plan secundar, astfel încât la declanșarea crizei balcanice din 1912, percepția generală era că România nu avea instrumentul adecvat pentru a-și îndeplini obiectivul politic propus. Nicolae Iorga aprecia că o acțiune militară era dificilă, întrucât „"noi nu puteam purta un război, neavând nimic în adevăr
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
Alte sisteme critice, cum ar fi telecomunicațiile, sunt în situație, de asemenea, de a necesita o putere de reacție la urgența apărută. Instalația de alimentare a unei centrale telefonice are, de obicei, tablouri de conectare a bateriilor de acumulator la declanșarea unei pene de curent și, de asemenea, o priză pentru conectarea unui generator electric de rezervă pe timpul perioadelor lungi de întrerupere. Întreruperile de energie sunt clasificate în trei feluri diferite, cu privire la durata și efectul întreruperii: În rețelele de alimentare cu
Pană de electricitate () [Corola-website/Science/332822_a_334151]
-
Mai târziu, pe lângă alte proiecte urbanistice inițiate de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost și acela privind lărgirea acestei piețe, în primul rând prin construirea Halei Mari după proiectul antreprenorului francez Alfred Godillo, având ca model halele din Paris. Odată cu declanșarea proiectului regularizării Dâmboviței în vremea regelui Carol I în această piață au apărut unele modificări pe linia modernizării sale. Astfel, este demolată vechea Primărie, sunt construite mai multe hale și numeroase tarabe, prăvălii, astfel încât ansamblul capătă denumirea de „Halele Centrale
Strada Halelor () [Corola-website/Science/332923_a_334252]
-
evacuarea Corpului Expediționar Britanic (BEF) de la Dunkirk din 1940. Premierul Winston Churchill a cerut formarea și echiparea unei forțe capabile să producă pierderi germanilor și să ridice moralul britanicilor. Churchill a cerut șefilor Statelor Majore Reunite să propună măsuri pentru declanșarea unei ofensive în teritoriile ocupate de Germani și a trasat ca sarcină ca acești unități „... să fie pregătiți cu trupe special antrenate din clasa vânătorilor, care să dezlănțuie un regim de teroare de-a lungul litoralului inamic.” Locotenent colonelul Dudley
Lista raidurilor de comando împotriva Zidului Atlanticului () [Corola-website/Science/332958_a_334287]
-
senzor se acumulează o presiune de aer suficientă pentru a deschide pneumatic vana de vacuum. Astfel, în momentul deschiderii vanei se declanșează procesul de aspirare a întregii cantități de ape uzate. După golirea căminului, presiunea din senzor scade ducând la declanșarea în sens invers a vanei, prin obturarea bazinului de acumulare a apelor uzate față de rețeaua vacuumatică. Procesul se repetă la fiecare umplere a camerei de acumulare a apelor uzate. La capătul sistemului, în stațiile de vacuum, sunt montate pompe de
Canalizare vacuumatică () [Corola-website/Science/333612_a_334941]
-
pregătire în Franța. Aici a petrecut un an servind în Regimentul 82 Infanterie dislocat în orașul Montjoi. După întoarcerea în Bulgaria, a fost înaintat la gradul de colonel și numit comandant al Regimentului 5 Infanterie dislocat la Ruse. În ajunul declanșării Primului Război Balcanic a fost mutat din nou la Varna în calitate de comandant al Regimentului 8 Infanterie. La 7 septembrie 1912, țarul Bulgariei Ferdinand a declarat mobilizarea generală a armatei. Regimentul 8 Infanterie a terminat mobilizarea în șase zile, având un
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
încoronării sale ca rege în anul 1881. În cadrul aniversării independenței, Arion a organizat „Sărbătoarea Întâiului Tun” în amintirea memorabilei zile de 15 mai 1877, când un tun al bateriei „Carol” de la Calafat a tras primul proiectil, în prezența principelui, marcând declanșarea acțiunilor de consfințire pe câmpul de luptă a independenței proclamată în parlament. Eracle Arion a fost un ofițer mult decorat, între altele cu: Marele general a fost înmormântat cu mult fast la Cimitirul Șerban Vodă din capitală. Ulterior trupul generalului
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Olanda, ceea ce le-ar fi permis să înainteze cu ușurință spre interiorul Olandei. Divizia a 7-a de infanterie belgiană a fost repartizată apărării celor trei poduri de peste canal, militarii acestei unități alăturându-se garnizoanei Fortului Eben Emael în moementul declanșării bătăliei Sistemul de apărare al fiecărui pod era format din patru buncăre din beton amplasate pe partea vestică a canalulu, trei dintre ele echipate cu mitraliere și unul cu un tun antitanc. Acest din urmă buncăr era amplasat mai aproape de
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
focul inamicului. Planurile finale de asalt luau în considerație folosirea a nouă - unsprezece planoare, care să aterizeze pe malul de vest al Canalului Albert, în dreptul tuturor celor poduri la ora 05:30 pe 10 mai, ora la care era programată declanșarea operațiunii Fall Gelb. Grupurile desemnate pentru atacarea podurilor urmau să copleșească apărătorii belgieni, să preia controlul podurilor, să îndepărteze încărcăturile explozive și să se pregăteacă mai apoi pentru contraatacurile care aveau să urmeze cu siguranță. Patruzeci de minute mai târziu
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
emise pe 9 mai, când subunitățile separate au trebuit să se mute în zonele de concentrare hotărâte mai înainte. După ce s-a realizat concentrarea forțelor, a sosit un al doilea ordin prin care forțele de asalt erau informate de momentul declanșării Fall Gelb - 10 mai, ora 05:25. La ora 04:30, cele 42 de planoare cu 493 de parașutiști la bord au decolat de pe două aeroporturi din Köln. Convoiul aerian a păstrat o tăcere radio completă, ceea ce i-a obligat
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
patrule care să urmărească și să împiedice mișcările membrilor garnizoanei belgiene. Belgienii au fost astfel obligați să rămână la nivelurile inferioare ale fortului. Toate încercările belgienilor de lansarea a unui contraatac au fost obstrucționate de existența unei singure căi de declanșare a atacului - o scără în spirală - și de faptul că toate abrazurile care aveau devere spre fort fuseseră cucerite sau distruse. Planul inițial prevedea ca Grupul „Granit” să fie înlocuit de Batalionul 51 de geniu după câteva ore de la cucerirea
Bătălia de la Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333741_a_335070]
-
făcea ca traversarea Canalului Mânecii de către flota de invazie să fie foarte perioculoasă, chiar și în condițiile supremației aeriene germane. Mai mult chiar, pierderile suferite de aviația germană în timpul camapaniei din primăvara anului 1940, slăbiseră în mod considerabil "Luftwaffe" mai înainte de declanșarea Bătăliei Angliei, ceea ce a însemnat că germanii nu au fost capabili să declanșeze campania de distrugere a aviației de vânătoare engleze imediat ce a primit ordinele. Germanii au fost obligați să aștepte până când "Luftwaffe" a fost reechipată și încadrată cu piloți
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Membrii echipajelor bombardierelor germane au remarcat atacul slab al RAF și au tras concluzia că escadrilele de vânătoare britanice sunt epuizate. Pe aeroportul Biggin Hill, cea mai mare parte a pesonalului de la sol a avut timp să se adăpostească înainte de declanșarea bombardamentului german. KG 1 a pierdut doar un singur bombardier He 111, un al doilea fiind doar ușor avariat, dar nu și-a îndeplinit misiunea, nereușind să distrugă aeroportul Biggin Hill Până în acel moment, avioanele de vânătoare germane luptaseră bine
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
în Alsacia și Lorena în nordul Franței și s-a încheiat pe 25 ianuarie. Într-o întâlnire cu cei mai importanți comandanți militari ținută la Adlerhorst, Adolf Hitler a declarat pe 28 decembrie 1944 (cu doar trei zile mai înainte de declanșarea operațiunii "Nordwind"): Obiectivul ofensivei era să străpungă liniile Armatei a 7-a SUA și a Armatei I franceze în Munții Vosgi superiori și în Câmpia Alsaciei și să le distrugă. Succesul operațiunii ar fi permis declanșarea Operațiunii „Dentist” ("Unternehmen Zahnarzt
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
trei zile mai înainte de declanșarea operațiunii "Nordwind"): Obiectivul ofensivei era să străpungă liniile Armatei a 7-a SUA și a Armatei I franceze în Munții Vosgi superiori și în Câmpia Alsaciei și să le distrugă. Succesul operațiunii ar fi permis declanșarea Operațiunii „Dentist” ("Unternehmen Zahnarzt"), o uriașă lovitură dată în spatele Armatei a 3-a SUA, care ar fi dus la distrugerea forțelor americane. Pe 31 decembrie 1944, Grupul de Armată G ("Heeresgruppe" G) — comandat de generalul-colonel Johannes Blaskowitz — și Grupul de
Operațiunea Nordwind () [Corola-website/Science/333812_a_335141]
-
în perioada 10 - 12 mai, germanii au pus în aplicare faza a doua a planurilor lor, „lovitura de seceră”, o strâpungere prin Ardeni urmată de înaintarea rapidă spre Canalul Mânecii. Armata germană a ajuns pe malurile Canalului după cinci zile de la declanșarea atacului, încercuind armatele aliate. Germanii au redus treptat punga forțelor aliate, pe care le-au împins către mare. Armata belgiană a capitulat pe 28 mai 1940. În cadrul acestei campanii s-a desfășurat prima bătălie de tancuri din război, Bătăia de la
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
urmau să fie paralele cu frontul. În ciuda riscului reprezentat de trimiterea forțelor aliate în Belgia centrală, ceea ce le făcea vulnerabile la un atac german de încercuire prin flanc, Maurice Gamelin a aprobat planul, care nu a mai fost schimbat până la declanșarea războiului. Britanicii, care la data când a fost conceput planul nu aveau trupe pe continent și erau în plin efort de reînarmare, nu au comentat în nici un fel strategia Franței, care era considerată forța conducătoare în cadrul alianței occidentale. Singura contribuție
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
de la Liège la namur, care trebuia apărată pentru întârzierea atacului german suficient de mult timp ca să permită forțelor franceze și britanice să ocupe linia Anvers-Namur-Givet. Se considera că forțele puterilor garante aveau să intre în acțiune a treia zi după declanșarea invazie. (b) Retragere pe linia Anvers-Namur. (c) Armata belgiană urma să apere un sector al frontului (care excludea Leuven, dar includea Anvers) în cadrul pozițiilor defensive aliate. Înțelegerea cu forțele franceze și britanice prevedea ca Armata a VII-a franceză de sub
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a belgienilor. Aceste neînțelegeri nu erau singurele care îi nemulțumeau pe aliați. Aliații erau nemuțumiți de lucrările antitanc de-a lungul liniei Dyle, cele care acopereau linia Namur-Perwez, zonă neprotejată de niciun obstacol natural. Cu doar câteva zile mai înainte de declanșarea atacului german, Cartierul General Aliat a descoperit că belgienii își construiseră obstacolele antitanc la câțiva kilometri mai la est de Dyle, între Namur și Perwez. După o rezistență de 36 de ore pe malul vestic al Canalului Albert, diviziile belgiene
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
german amenința flancul de răsărit al Diviziei a 4-a britanice. Montgomery a mutat în această zonă câteva unități din cadrul Diviziei a 3-a de infanterie pentru întărirea defensivei. O slăbiciune critică a „Planului Weygand” și al celor britanice pentru declanșarea unui atac spre sud a fost aceea că retragerea anglo-britanicilor pentru ofensivă lăsa amata belgiană să acopere un front prea lung, pentru care nu avea suficiente efective. Prăbușirea frontului belgian ar fi dus la pierderea porturilor de la Canalul Mânecii din spatele frontului
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
fără sprijinul adecvat la aviației de vânătoare este foarte costisitor. Absolut toate proviziile lor sunt la este de Yser. Ei consideră cu tărie că ar trebui făcută o încercare de refacere a situației pe Leie prin intermediul unui contraatac britanic, pentru declanșarea căruia au mai fi rămas doar câteva ore. Dar un atacul sperat de belgieni nu a avut loc. germanii au adus rezerve proaspete pentru ocuparea breșei Menen-Ypres. Prin această mișcare, germanii aproape că au izolat trupele belgiene de cele britanice
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
care-l considera un oraș-muzeu romantic, cu numeroase monumente ale trecutului medieval. Evenimentele premergătoare Primului Război Mondial au scos însă în evidență o aroganță naționalistă și intolerantă a populației locale, efect al unei vechi educații militariste. Fedin a părăsit orașul în ziua declanșării războiului, sperând să poată trece pe furiș granița în Rusia. A fost arestat însă la Dresda și, după o percheziție, declarat „prizonier civil” și plasat sub control polițienesc. Timp de patru ani a fost deținut în Silezia și apoi în
Orașe și ani (roman) () [Corola-website/Science/333192_a_334521]
-
La Agentura Frontului de Sud, Tr. Borcescu coordona activitatea rezidențelor de spionaj din țările vizate de Agentură - Bulgaria, Iugoslavia, Albania, Grecia și Turcia, și se ocupa de direcția "Studii" a celor trei școli de agenți de teren ale Frontului. În preajma declanșării războiului împotriva Uniunii Sovietice, Eugen Cristescu l-a numit șef al Secretariatului SSI, funcție în care s-a aflat până la 1 decembrie 1941. După această dată este numit șef al Secției Contrainformații, ultima funcție deținută în calitate de militar, activând în această
Traian Borcescu () [Corola-website/Science/333277_a_334606]