17,663 matches
-
cât de mult l-a iubit. (E în fond secreta, misterioasa relație afectivă ce se naște uneori între călău și victimă ; mai este aici posibil și un substrat obscur de natură confesivă.) În Setea și foamea, la fel, ceva a despărțit temporar cuplul. Îndemnat de o pornire rea, bărbatul pleacă, respingând brutal rugămințile femeii. Apoi, nemaiștiind nimic de ea (și de copilul lor), regretă. Urmează căutarea, speranța regăsirii, așteptarea zadarnică, rătăcirea istovitoare pe drumuri neștiute, ajungerea într-un loc unde e
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în rest, prin alte „ponturi”, a izbutit cât se poate de bine după primul război mondial : „(Pașadia) a avut norocul să moară înainte de (...) a-l vedea pe Pirgu însuși de mai mult de zece ori milionar, însurat cu zestre și despărțit cu filodormă, pe Pirgu prefect, deputat, senator, ministru plenipotențiar, prezidând o subcomisie la Liga Națiunilor...”. Rândurile acestea sunt în penultima pagină a Crailor de Curtea-Veche, al căror manuscris e predat editurii „Cartea Românească” la 13 noiembrie 1928. Întâlnirea cu Titulescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
compromite, căci nu sunt cu mult mai prejos de lucrările pe care le public, un fel de scrisori deschise, unde, pe lângă lipsa talentului, a răgazului de a gândi și compune, se amestecă aceeași jenă față cu publicul de care mă desparte o prăpastie, sentiment datorit probabil amorului propriu, timidității, autoanalizei și nesociabilității mele”. Adevărul este că articolele și studiile lui propriu-zise, nu „de serviciu”, sunt „necalofile”, scrise nu în pripă dar repezit, se simte asta, în pas cu mersul gândului, fără
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez cu amuzament clandestin contrastul dintre acest personaj și interlocutorul său, trapu, foarte brun, sprâncenat, cu barbă neagră en collier, despărțiți prin distanța a trei generații și prin îndepărtarea primului de fostele sale preocupări, actuale și vii la cel de al doilea, sosit prea târziu pentru o confraternitate profesională, dar uniți amândoi prin comunitatea afinității de spirit. Un erou umil : criticul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
al meiului. Fasolea se „bătea” pentru a scoate boabele din păstăile uscate, iar bobul se desghioca bob cu bob. Un gard, confecționat din țăruși de lemn de salcâm bătuți în pământ pe care se înpleteau crengi verzi de răchită mlădioase, despărțea curtea de grădina cea mare. În grădina mare erau plantați pomi fructiferi, mai ales pruni, vișini, cireși, peri și nuci, (foarte rar, foarte puțini meri), uneori viță de vie, (dar cei mai mulți gospodari aveau vie plantată la pământul arabil din afara satului
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
părinții mamei mele, se afla ferma regală „Iepurași” care avea o gospodărie anexă și în satul Râmnicelu. În aceste ferme se făcea agricultură cu oameni calificați, cu ingineri agronomi și cu medici veterinari. Pământul acestor ferme era împărțit în tarlale despărțite prin plantații de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor ferme
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
improvizat un grajd și un staul pentru oi. În vreo trei-patru ani după mutarea părinților „peste apă” numărul celor strămutați ajunsese la zece gospodării. „Satul nou” nu mai făcea parte din comuna Domnița ci din comuna Râmnicelu de care era despărțit de 2,5 kilometri, și aparținea de plasa Ianca și de județul Brăila. După 23 august 1944 nu s-a mai mutat nimeni în satul Ștefan cel Mare, școala s-a desființat pentru că funcționa în casa unul „chiabur”, iar după ce
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
țipată, terorizantă, cu o înlănțuire de citate biblice, e „o predică bună” și mai de preț decât participarea la jertfa euharistică. Le-am vorbit mult. Am încercat să scot în evidență trebuința de a participa la jertfa euharistică. Ne-am despărțit cu rugăciunea Tatăl nostru, dar ei au plecat nemulțumiți pentru că n-am îngăduit nici unuia dintre ei „să predice” în biserică. În timpul săptămânii am scris despre : „Biblia cartea de căpătâi a preotului”. Joi după amiază m-am întors acasă, la Suceava. Acasă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de drum, apoi m-a întrebat când și cum ajung la gara din Târgul Frumos. I-am spus că am să plec de acasă de dimineață pe la ora 7,30 și am să merg pe jos până la gară. Ne-am despărțit și mi-am zis „cât sunt de fricos”. I-am spus soției că trebuie să merg la București pentru a fi martor într-un proces, iar ea, biata, a împrumutat bani de la vecina Zâna, ca să-i cumpăr de la București o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mi s-au dat flori și am băut șampanie, mândră cu René lângă mine. Atunci i-am promis lui René că nu-mi voi schimba cetățenia, că vom rămâne belgieni până la moarte. Era și o promisiune că nu ne vom despărți, orice s-ar întâmpla. Dar viața a vrut altfel, mai precis moartea. Lionel însuși mi-a cerut să rămân belgiană ca să vin la Bruxelles și să locuiesc în casa lui. Acum trebuie să-l mint pe Lionel din nou, ca și cum
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
este în mod esențial arbitrară și insuficientă în ceea ce privește sentimentul resimțit. Cum Stendhal spune: „A vorbi e deja a nu coincide cu sine însuși, e deja a se masca”. Trebuie să-ți spun că asta e ceea ce resimt de când ne-am despărțit. Când eram împreună era diferit, căci puteam în fiecare moment să reiau, corectându-mă. Acum, când sunt fără tine, totul mi se pare definitiv. În plus, emoția mea, când mă gândesc la tine, este vie, dar cu atât mai mult
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ignorat efortul gândirii mele încercând să câștige ordinea logică ce nu îi e dată în mod natural. Am înțeles aproape tot ce mi-ai scris și semnele de interogație mă neliniștesc cel mai mult. Pentru prima oară de când ne-am despărțit m-a vizitat o mare foame - mă voi duce să iau masa cu prietenii. Sunt pe punctul de a regăsi secretul marilor comunicări, datorită prezenței tale. Scrie-mi cât mai des! Cum spunea Paul Valéry: „Un homme sans lettres est
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Kafka, care mă fascinează și inspiră mult. Adio, an iubit, drum bun printre necunoscute stele! Hotel Europa Sarajevo (Ziua a doua a despărțirii noastre) GAVRÉA, mon cœur. Mi se părea că va fi mai ușor de data asta să ne despărțim, dar mă înșelasem profund. Nu-mi dădeam seama prea bine că ne despărțeam: totul era atât de ireal, abstract și totuși câteva minute după plecarea ta acea tristețe veche de estropiat s-a aruncat peste mine ca să se răzbune pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
necunoscute stele! Hotel Europa Sarajevo (Ziua a doua a despărțirii noastre) GAVRÉA, mon cœur. Mi se părea că va fi mai ușor de data asta să ne despărțim, dar mă înșelasem profund. Nu-mi dădeam seama prea bine că ne despărțeam: totul era atât de ireal, abstract și totuși câteva minute după plecarea ta acea tristețe veche de estropiat s-a aruncat peste mine ca să se răzbune pentru timpul fericit petrecut împreună. Mi-am dat seama că nu pot și nici
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din tristețe, și la ora patru dimineața m-am găsit la porțile Belgradului, unde m-am prăbușit într-un parking. După două ore m-am trezit, părându-mi-se că dormisem mulți ani. Curioasă impresie! Nu mâncasem de când ne-am despărțit și stomacul meu s-a îndreptat către un restaurant din centrul orașului. După ce am mâncat enorm am adormit din nou, de data asta în restaurant. Nu știu cât am stat adormit la masa mea, dar chelnerul m-a trezit cu multă insistență
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
soare, am înotat mult. Am iluzia că bateriile mele sunt încărcate din nou: o să vedem dacă ele vor ține bine în fața probelor care mă așteaptă. Am îndoielile mele! N-am primit decât o singură scrisoare de la tine de când ne-am despărțit, și asta mă întristează puțin. Credeam că poșta a funcționat puțin mai bine, dar poate că tu nu mi-ai scris. Ai primit scrisorile din Sarajevo? Voi fi la Stockholm pe zece august și sper într-adevăr să găsesc o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să distrugă în ea și în jurul ei resortul umanului. Chamfort n-a putut niciodată să găsească mulțumirea de sine în nemulțumirea sa față de oameni, dar Pascal, da. Filozoful Alain spunea mereu că există două mărimi de suflet, una care se desparte și alta care revine. Vis-à-vis de celălalt, Chamfort este între cele două, pentru că neavând forța să împlinească reîntoarcerea, cel puțin el n-a avut josnicia să se bucure de separare. Întrerupere... 14 august dimineața! Ți-am scris în gând toată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
care totul, deși pare cunoscut, e îngrozitor de nou și demn de contemplat. Agneta (Pleijel) a venit la mine. S-a schimbat deodată, nu mai suferă. Acum se pare că disperarea a trecut la soțul ei, de care nu s-a despărțit încă. Ciudat animal, feroce, e iubirea dintre ființe! Totul pare minciună în iubire, minciună cu străfulgerări de adevăr, de trăire „ireală”, de intensă viață pe care nimic altceva n-o poate imita. Arta, religia ar putea înlocui iubirea, completa ființa
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
feluri flamande excelente, și că mi-a dat un contract pentru toate operele lui, mai puțin două cărți pe care le rezerva editurii care nu va primi drepturile definitive, editurii care încercase să mă înlăture de la posesia lor. Ne-am despărțit ca prieteni. Mi-a spus un lucru curios: „Am încredere în dumneavoastră, pentru că îi judec pe oameni după ochi și aveți o mare înțelegere a oamenilor și lucrurilor...”. În fond, aș fi vrut să-ți povestesc alte lucruri! Aș fi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
muzicii, sentimente în stare pură, esențe tari care nu există în realitate. Ceea ce se numea muzică în viață fusese numai umbra adevăratei muzici. M-am trezit într-un lac de sudoare, inima îmi bătea cu putere, călătorisem departe, ani-lumină mă despărțeau acum parcă de locul în care trăia René. Deși eram în continuare soția lui, eu mă încăpățânam să trăiesc mai departe în așa-zisa adevărata viață de pe pământ. Prietenul lui Boni (Herlin), Puckson, mi-a telefonat îngrijorat. Boni nu răspunde
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
inimaginabile. Nu cred că plâng ușor, însă am plâns mult în ultimele luni - dar am și râs mult: am fost fericit, chiar n-am mai fost atât de fericit de când te cunosc, de când te iubesc. Niciodată! Acum, când m-am despărțit de tine, îmi e rău, des, foarte des. Angoasa mă înșfacă deodată de gât, ca un lup flămând. Mă apăr, mă agit, dar asta nu servește la nimic; sunt victima ei. Devin mai neliniștit, un prizonier al angoasei... Din când
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Și tocmai în zilele dedicate cinstirii memoriei acestui geniu al românilor (mă refer, desigur, la Festivalul Internațional de muzică George Enescu cu reușita ediție a XVI-a), după împlinirea vârstei de 80 de ani, Julieta trece în neființă. Ea se desparte de tot ce i-a fost mai drag: de muzică, de familia pe care o iubea nespus, de prietenii care o prețuiau și o respectau, de tot! Iubea mult arta, viața ei nu ar fi putut să fie altfel din moment ce
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
o bătrână care avea două fete: Hașa și Natașa. Notar era un rus în jur de 30 de ani, Andrei Vorobiev, Andriușa, un om vesel, sociabil. Prieten. Prin sat trecea Valul lui Traian care, atunci când rușii luaseră din nou Basarabia, despărțea satul în două. Două țări vecine în același sat! Partea de nord cu școala, la români, partea de sud, cu primăria, la ruși. Cap și pajură! Luca Guțaga era român din județul Ismail, din satul Pocrovca Nouă. Ne înțelegeam ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
contează, iar soția sa, Pașa, tot învățătoare, era fiica lui Cardașov, care avea restaurant la Bolgrad. Nu știu cum s-a întâmplat dar cineva căruia nu-i plăcea frățeasca prietenie dintre ei a umblat cu minciuni și nu numai că i-a despărțit dar a săpat și o mare prăpastie între ei. Se împlinise anul și nici nu se salutau. Eu ce să fac? Dacă minciuna este, cum se știe, imorală, hai s-o ridicăm la rang de morală și încep: Măi Vladimire
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aceea ciudată. Ei au cerut dublarea normei datorită mărimii plantei, care avea și sămânța deosebit de bogată. Această lucrare a coincis cu mutarea primăriței în altă comună, în urma concluziilor anchetei care se făcuse de către Colegiul de Partid. Se hotărâse să o despartă pe primăriță de vice-președinte, mutând-o în altă comună. Probabil momentul nu a fost ales întâmplător. Mi s-a ordonat să schimb șeful de echipă de urgență cu altul, deși încă nu fusesem instalată în noua funcție. Am executat ordinul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]