14,718 matches
-
evoluează, printre altele simplificându-se prin eliminarea declinării. În secolul al XVI-lea, cel al Renașterii, se împrumută multe latinisme și italianisme, iar limba literară se îmbogățește și cu cuvinte din celelalte idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză, împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție. Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
îmbogățită cu cuvinte din acestea, alții, ca Étienne Pasquier sau François de Malherbe, le combat în numele necesității de a avea o limbă literară unitară. Tot în secolul al XVI-lea apar primele descrieri ale lexicului, gramaticii și grafiei limbii franceze: dicționarul francez-latin al lui Robert Estienne (1539); manualul de franceză al englezului John Palsgrave, dedicat lui Henric al VIII-lea al Angliei și prințesei Maria, fiica acestuia (1530); tratatul de gramatică al lui Louis Meigret (1550). Principala schimbare în fonetismul francezei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
domină. Și limba franceză începe să fie standardizată, proces ce devine chiar un obiectiv al politicii de stat. Printre altele, din această cauză este înființată Academia Franceză de către cardinalul Richelieu, în 1635. Ea este menită să dea, printre altele, un dicționar și o gramatică. În concepția oficială, limba trebuie să se bazeze pe franceza de la curte, lexicul să fie elegant și ales, corespunzător stilului nobil cerut de canoanele literaturii clasiciste. Se efectuează o „purificare” a limbii de cuvintele considerate inferioare: cuvinte
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
felicita”ref name="leclerc 6 2"/>. Gramaticile acestei epoci sunt exclusiv normative. Regulile sunt dictate în principal de Claude Fabre de Vaugelas, în ale sale "Remarques sur la langue françoise" (Observații despre limba franceză) (1647), urmat de discipolii săi. Prima ediție a Dicționarului Academiei apare după 40 de ani de muncă, în 1694, cuprinzând numai cuvintele recomandate. Lipsesc din el, de exemplu, termenii din arte și științe. De altfel, acest dicționar a fost devansat de altele două, cel al lui César-Pierre Richelet, publicat
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Observații despre limba franceză) (1647), urmat de discipolii săi. Prima ediție a Dicționarului Academiei apare după 40 de ani de muncă, în 1694, cuprinzând numai cuvintele recomandate. Lipsesc din el, de exemplu, termenii din arte și științe. De altfel, acest dicționar a fost devansat de altele două, cel al lui César-Pierre Richelet, publicat la Geneva, în 1680 și cel al lui Antoine Furetière, scos la Haga, în 1690, pentru că nu i s-a permis să fie publicat în Franța. Acestea nu
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
-lea, dar nu și în epoca Luminilor, când spiritul enciclopedic impune mulți termeni de specialitate. Se înmulțesc împrumuturile din engleză, ca o consecință a „anglomaniei”, provocate de admirația intelectualilor francezi pentru instituțiile politice din Anglia. Ediția a V-a a Dicționarului Academiei (1798) cuprinde circa 60 de împrumuturi noi din engleză. Revoluția începută în 1789 deschide o perioadă de mari frământări, cu mai multe schimbări de regim politic, care ține până la instaurarea celei de-a III-a Republici în 1870. Spre
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care caută să redea registre de limbă variate: pe cel familiar, pe cel popular și chiar argoul. În același timp, dezvoltarea intensă a științelor duce la îmbogățirea lexicului cu cuvinte de specialitate vehiculate de lucrări de popularizare, ziare și reviste, dicționarele epocii. În cursul secolului al XX-lea, literatura se eliberează din ce mai mult de normele lingvistice clasice și prezintă un spectru foarte larg și variat de folosire a limbii. În varianta vorbită a registrului curent, și mai ales în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
a] anterior și cea dintre [ə] și [ø], precum și trecerea lui [œ̃] în [ɛ̃] (vezi Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze, Vocale). Sub influența scrierii, unele consoane finale nepronunțate până de curând au tendința de a fi pronunțate. Dicționarele indică pentru ele ambele pronunțări: "mœurs" [mœːr] sau [mœrs] „moravuri”, "août" [u] sau [ut] „august”, "but" [by] sau [byt] „scop”. În morfologia verbului, au dispărut din vorbire perfectul simplu, subjonctivul imperfect și subjonctivul mai mult ca perfect. Perfectul simplu se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Nu există un ansamblu universal de reguli pentru "Fazan". De cele mai multe ori jucătorii hotărăsc de comun acord ce fel de cuvinte sunt admise. Cel mai des se exclud numele proprii și formele flexionare ale cuvintelor, fiind permisă numai forma de dicționar. Repetiția unui cuvânt deja folosit, fie de către jucător însuși, fie de către orice alt jucător, este de asemenea frecvent interzisă. Nepermise sunt și uneori cuvintele alcătuite din doar două litere, considerate prea scurte. Închiderea unui jucător este, de obicei, nepermisă în
Fazan (joc) () [Corola-website/Science/331764_a_333093]
-
1728 la vârsta de 76 de ani. S-a căsătorit pe 28 decembrie 1677 cu Marie-Catherine de Grolée Viriville și au avut trei copii: Soția lui Tallard a murit pe 30 mai 1701 la 48 de ani. Duce de Tallard Dicționarul Larousse
Camille d'Hostun () [Corola-website/Science/331897_a_333226]
-
A lucrat ca profesor la Gimnaziul reformat de fete din Cluj (1922-1940), director al Liceului Pedagogic din Cluj (1940-1944), profesor la Colegiul Reformat din Cluj și la Institutul de formare a cadrelor didactice (1944-1951), apoi redactor la Academia Română pentru elaborarea dicționarului româno-maghiar (1951-1953) și corector la Editură Științifică (1953-1955). A obținut titlul științific de doctor cu o teza despre naturalistul și filozoful grec Teofrast (Budapesta, 1914). A îndeplinit funcția de secretar al Muzeului Ardelean (1927-1941), implicându-se în viață științifică ardeleana
Lajos Kántor (filolog) () [Corola-website/Science/335562_a_336891]
-
ale Kettcar și a vandut mai mult de 15 milioane de bucăți la nivel mondial. Popularitatea Kettcar în Germania este atat de mare încât cuvântul Kettcar a devenit un sinonim pentru mașinile cu pedale și a fost introdusă în Duden, dicționarul oficial german, descriind-o că un "vehicul pentru copii propulsat cu lanț și pedale" Primele patru litere ale cuvântului Kettcar sunt derivate din compania "Kettler", iar cuvântul german pentru lanț, "Kette". Ultimele trei litere sunt derivate din cuvântul "mașină". Kettrike
Kettler () [Corola-website/Science/335637_a_336966]
-
de ocrotirea animalelor, de sporire a numărului păsărilor acvatice. El a fost unul din inițiatorii organizării rezervațiilor naturale în Republica Moldova. Pe parcursul activității științifice și didactice acad. I. Ganea a publicat peste 450 de lucrări științifice, inclusiv 35 de monografii, un dicționar, 6 manuale și cca 400 de lucrări de popularizare a științei. Redactor-șef adjunct și coautor al lucrării capitale în 6 volume - Lumea animală a Moldovei (Животный мир Молдавии). Printre acestea prezintă o mare valoare științifică: Academicianul I. Ganea a
Ion Ganea () [Corola-website/Science/335649_a_336978]
-
Polirom, Iași, 2015, 1300p · "Criza mondială", Editura ProUniversitaria, București, 2011, 263 p · "Piața forței de muncă din Regiunea Sud-Vest Oltenia", Editura Alma, Craiova, 2011, 432 p · "Evreii din Oltenia", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova, 2002, 106 p.; · "Dicționar de ergonomie", Editura CERȚI, Craiova, 1997, 520 p. 3.Coordonator și coautor: A. Tratate · "Tratat de sociologie generală", Editura Beladi, Craiova, 2010, 922 p. B. Lucrări monografice · "Monografia sociologică a județului Mehedinți", Editura Beladi, Colecția ”Cercetări sociologice de teren”, Craiova
Dumitru Otovescu () [Corola-website/Science/335671_a_337000]
-
-i fi alături. Mariana Șora a lucrat ca asistentă la Catedra de germană a Facultății de Litere și Filozofie din București (1950-1952), fiind destituită în timpul epurărilor politice din 1952. A fost nevoită apoi să lucreze ca lexicograf (colaborând la elaborarea dicționarului german-român din 1957 și a celui român-german din 1963) și traducător. A realizat numeroase traduceri din literatura română clasică și contemporană (Nicolae Filimon, I.L. Caragiale, Barbu Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Zaharia Stancu, Mihail Sebastian, Vasile Voiculescu - în
Mariana Șora () [Corola-website/Science/335666_a_336995]
-
A. Philippide” din Iași, redactor al publicației cu profil academic „Philologica Jassyensia” și colaborator la mai multe reviste culturale, printre care „Cuvântul”, „Observator cultural” și „Tribuna”. A fost secretar general de redacție al revistei culturale „Timpul” (2004-2007). Semnează articole în Dicționarul general al literaturii române, vol. I-VI (coord. Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, 2004-2007).
Șerban Axinte () [Corola-website/Science/335739_a_337068]
-
este o prezentare generală a județului Bacău, „Județul Bacău - istorie și actualitate”, în care regăsim monografiile tuturor localităților si a celor mai importante intreprinderi, instituții și organizații băcăuane. În cea de a doua, regăsim județul Bacău evocat printr-un veritabil dicționar de schițe biografice ale personalităților considerate reprezentative.
Emilian Drehuță () [Corola-website/Science/335744_a_337073]
-
autorității", "Eminescu & Caragiale", "Fizionomia spațiului public românesc", apărute la editură Aius din Craiova,în anii 2000-2005. De asemenea, este prezent în volumul de antologie "Zonă. Prozatori și poeți timișoreni", apărut la Editură Marineasa din Timișoara, în anul 1997, precum și în "Dicționarul bio-bibliografic al scriitorilor români din anii 80-90", apărut în anul 2000 la Editură Paralelă 45, coordonat de Ioan Bogdan Lefter. Este prezent în Antologia „Cele mai frumoase proze” apărută în anul 2014 la editură Adenium, Iași. În perioada studiilor universitare
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
proză, proză biografică, poezie, povesti și basme dar și apariții in volume colective de poezie și povestiri. În egală masură activitatea sa publicistică se regasește și în articolele din ziarele și revistele vremii. În anul 2009 a fost inclus în dicționarul ”Scriitorimea Bărăganului”, autor Aurel David iar în 2011 a fost inclus în ”Istoria literaturii postdecembriste”, autor Mihai Marcu. Critica apreciază că a creat un stil nou în creația poetică, minimalismul laconic sau emilismul. Emil Druncea valorifică fiecare experiență umană, convertind
Emil Druncea () [Corola-website/Science/332554_a_333883]
-
pe împăratul Aurelian, cel care a părăsit Dacia și legenda populară despre "curțile lui Ler împărat". În realitate, cuvântul "ler" care apare ca refren în colinde ar putea fi,probabil, o aliterație a cuvântului religios [Ha]llelu[iah], așa cum menționează "Dicționarul" "limbii române", tom VII Limba folosită de Cantemir în "Hronic" este un amestec de limbă veche românească în dialect moldovenesc din veacul al XVIII-lea, cu cuvinte grecești și latinești, cu forma frazei retorice, ceea ce apare ca ceva hibrid și
Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor () [Corola-website/Science/332920_a_334249]
-
scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale complexe și dă definițiile unor cuvinte rare în greaca veche. Este și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții. Sursele pe care le utilizează sunt deseori biblice sau antice și nu furnizează decât puține informații
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
s-au evocat și, în greaca bizantină, „fortăreață”, „doagă / șanț lat cu apă”, și în latină "guida" sau "summa" („sumă”) și "sudarium" („giulgiu”) prin grecescul târziu "soudarion". Această compilație de compilații se prezintă ca o încâlceală imposibil de descurcat: un dicționar de cuvinte este amestecat cu un dicționar de lucruri; articole despre interpretarea unor cuvinte alternează cu articole despre viața unor personaje ilustre; acest lucru poate deveni deconcertant când un articol despre Aristotel este urmat de un articol contra lui Aristotel
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
fortăreață”, „doagă / șanț lat cu apă”, și în latină "guida" sau "summa" („sumă”) și "sudarium" („giulgiu”) prin grecescul târziu "soudarion". Această compilație de compilații se prezintă ca o încâlceală imposibil de descurcat: un dicționar de cuvinte este amestecat cu un dicționar de lucruri; articole despre interpretarea unor cuvinte alternează cu articole despre viața unor personaje ilustre; acest lucru poate deveni deconcertant când un articol despre Aristotel este urmat de un articol contra lui Aristotel, ca și cum ar fi vorba despre un personaj
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
tazilit de origine persană, care a trăit în perioada abbasidă. Al Zamaḫšarī este cunoscut pentru comentariile sale asupra Coranului și a poeziei preislamice, precum și pentru unele tratate de retorică ("Asas al-Balăġa", „Bazele retoricii”), gramatică, fiqh, geografie. Totodată, este autorul unui dicționar arab-persan, care utilizează dialectul vorbit în Horezm la acea vreme. Al-Zamaḫšarī s-a născut în Zamakshar, Khwarezmia și a devenit un savant renumit al școlii mu’tazilite. Nu se cunosc foarte multe detalii cu privire la tinerețea sa. Acesta a făcut studii
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]
-
Cu mâna ta te arunci în prăpastie și în vină și-ți iei partea zidită de Allah în deplină ruină! Cea mai mare parte a cuvintelor folosite în dialectul vorbit în Khwarezm în timpul vieții lui Al -Zamaḫšarī se regăsește în dicționarul arab - persan scris de acesta. Acest dicționar,Muqaddimat al-Adab este o sursă foarte importantă pentru a studia această limbă pe cale de dispariție.
Al-Zamaḫšarī () [Corola-website/Science/333600_a_334929]