14,960 matches
-
vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău, pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire”. La origine, pasajul era interpretat în sensul că trupul celui ucis trebuia să fie lăsat să atârne de un copac, iar apoi dat jos și îngropat înainte de căderea nopții. Dar în timpul lui Isus, se
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
avut loc brusc și dramatic. Conform evangheliilor sinoptice (Mt 27,45; Mc 15,33; Lc 23,44), pe la ora trei după-amiază, Isus a strigat deodată: „Elo-i, Elo-i,lama sabach-thani?”. Aceste cuvinte în limba aramaică, luate din Ps 22,1, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. În fața acestor cuvinte comentatorii sunt dezorientați. Cum ar trebui să le interpretăm? În diferite părți din relatarea pătimirii se simte ecoul detaliilor din Ps 22. Aici, însă, avem un citat explicit pus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
brusc și dramatic. Conform evangheliilor sinoptice (Mt 27,45; Mc 15,33; Lc 23,44), pe la ora trei după-amiază, Isus a strigat deodată: „Elo-i, Elo-i,lama sabach-thani?”. Aceste cuvinte în limba aramaică, luate din Ps 22,1, înseamnă: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. În fața acestor cuvinte comentatorii sunt dezorientați. Cum ar trebui să le interpretăm? În diferite părți din relatarea pătimirii se simte ecoul detaliilor din Ps 22. Aici, însă, avem un citat explicit pus chiar pe
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
31-32). E posibil ca Isus să fi avut în minte întregul psalm, inclusiv concluzia optimistă, dar simțământul său de singurătate nu trebuie diminuat. Isus nu și-a pierdut credința în Dumnezeu, așa cum pare să sugereze în sine această dublă invocație: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu”. În orice caz, cu siguranță, se simțea complet părăsit. Nu e de mirare că, pentru următorii evangheliști, ultimele cuvinte ale lui Isus sunt diferite: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu” (Lc 23,46); „S-a săvârșit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
posibil ca Isus să fi avut în minte întregul psalm, inclusiv concluzia optimistă, dar simțământul său de singurătate nu trebuie diminuat. Isus nu și-a pierdut credința în Dumnezeu, așa cum pare să sugereze în sine această dublă invocație: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu”. În orice caz, cu siguranță, se simțea complet părăsit. Nu e de mirare că, pentru următorii evangheliști, ultimele cuvinte ale lui Isus sunt diferite: „Tată, în mâinile tale încredințez sufletul meu” (Lc 23,46); „S-a săvârșit” (In 19
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
urmaseră. Încă o dată, dacă nu ar fi fost adevărate din punct de vedere istoric, aceste cuvinte ar fi prea scandaloase pentru a fi înregistrate. În timp ce se află atârnat pe cruce, spectatorii cred că Isus l-a chemat pe Ilie (eloi [„Dumnezeul meu”] se aseamănă fonetic cu elia [„Ilie”]). Ni se spune apoi că „cineva a alergat și a înmuiat un burete în oțet și, punându-l într-o trestie, i-a dat să bea” (Mc 15,36). Probabil, deoarece acest gest
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul tău ți-l dă ca moștenire” (Dt 21,22-23). Și Ezechiel afirmă același lucru: „Vor pune deoparte oameni care să treacă continuu prin țară și să-i îngroape împreună cu trecătorii pe cei care au rămas pe suprafața pământului ca să-l
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
oamenii care îi „despoaie pe cei uciși, jefuiesc prada, purifică țara ...” (1QM 7,2-3, cursiv adăugat). Purificarea țării ar include arderea cadavrelor dușmanilor. În secțiunea despre sfințenie, Sulul Templului îi poruncește lui Israel: „Pentru că ești un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău [Dt 14,2]. De aceea nu vei profana țara ta [Num 35,34]. Nu vei face ca celelalte națiuni: ei își îngroapă morții lor oriunde, chiar și în casele lor. Dimpotrivă, trebuie să pui deoparte în țara ta locuri
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
în limbajul religios predomină metafora și credința. E foarte adevărat că limbajul religios se folosește în mod necesar metaforă, iar credința este un element central. Însă ideea care definește iudaismul și creștinismul este atenția asupra creației; adică credința într-un Dumnezeu care a creat universul spațial, temporal și material și care îl revendică. În felul acesta, tot ce se întâmplă în universul real contează cu adevărat. Dacă cineva iese în stradă și-l acuză pe trezorierul bisericii că a fugit cu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
obscure! De data aceasta, claritatea lor m-a orbit. Cu o voce foarte obișnuită, golind într-un vas cartofii ce abureau, mătușă i-a spus oaspetelui nostru, așezat lângă Dimitrici: - Sigur că acolo nu trăiesc ca noi. Se roagă la Dumnezeul lor de cinci ori pe zi, îți dai seama! Și chiar mănâncă fără masă. Da, toți pe jos. În fine, pe un covor. Și fără linguri, cu degetele! Musafirul, mai mult ca să învioreze conversația, a obiectat pe un ton sfătos
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai multe feluri de către diverși autori, începând de la continuitatea mesajelor celor trei religii monoteiste (Trei mesageri pentru un singur Dumnezeu este, în traducere, titlul cărții lui Roger Arnaldez, care compară monoteismele iudaic, creștin și musulman), și continuând cu spiritul religiilor semite, iar apoi, si mai vag, cu spiritul locului, dat fiind că cele trei religii se nasc într-un spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în două moduri complementare: tradiția iahvistă, care îl pune în scenă de la începutul lumii pe Yahweh, și tradițiile elohiste, care subliniază noutatea revelării numelui divin Yahweh făcută lui Moise, dar care îl identifica de îndată pe Yahweh cu Elohim, pe Dumnezeul care se revelează lui Israel, cu Dumnezeul pe care îl pot numi și „neamurile”. Capitolul ÎI, El, Elohim, Yahweh, după ce relevă tipurile de contexte în care apar aceste nume, subliniază diferențele dintre ele, iar capitolul III, Dieu parle de lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl pune în scenă de la începutul lumii pe Yahweh, și tradițiile elohiste, care subliniază noutatea revelării numelui divin Yahweh făcută lui Moise, dar care îl identifica de îndată pe Yahweh cu Elohim, pe Dumnezeul care se revelează lui Israel, cu Dumnezeul pe care îl pot numi și „neamurile”. Capitolul ÎI, El, Elohim, Yahweh, după ce relevă tipurile de contexte în care apar aceste nume, subliniază diferențele dintre ele, iar capitolul III, Dieu parle de lui, se ocupă de atributele divine revelate de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cum o fac dicționarele enciclopedice ale Bibliei), de semnificația lui și de istoria lui. În privința semnificației, nu tranșează între părerile contradictorii, dar afirmă: „E sigur însă că numele divin nu mai este un pronume prin care omul îl desemnează pe Dumnezeul sau, nici un substantiv care îl situează printre ființe, sau un adjectiv ce-l califica printr-o trăsătură caracteristică. Este perceput ca un verb, este, pe buzele omului, ecoul Cuvântului prin care se definește Dumnezeu. Acest Cuvânt este în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
revelat în vederea legământului - Yahweh, apoi despre numele date de Israel divinității: El (El-Shaddai, El-Elyon, El-Olam, El-Bethel, El-Roi, El-Berith, El Elohe-Israel), Elohim, Eloah, Baal, Adon și, în sfârșit, la capitolul „Alte apelative” Stâncă, Tata - Frate, Rege - Judecător - Pastor și expresiile descriptive Dumnezeul cel viu, Cel Dintâi și Cel de pe Urma, Cel Vechi de Zile. • Ceslas Spicq, Theological Lexicon of the New Testament translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts, 1994. Oferă foarte multă informație lexicala și teologica asupra vocabularului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și firesc, un astfel de dicționar tratează mult mai substanțial „atributele divine” decât „numele”. La lema NOM, după o introducere ce oferă câteva date de antropologie și teologie biblică pentru înțelegerea modului în care a avut loc revelarea progresivă a Dumnezeului lui Israel, se ocupă doar de Tetragrama și, foarte sumar, de numele lui Isus. 1.2.2. Cărți și studii • Abordând problemă din perspectiva misiologiei, cartea lui Hellmut Rosin, THE LORD IS GOD ? The Translation of the Divine Names and
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
capabil. Numai YHWH poate face aceasta și autorul vede aici o analogie lingvistică a întrupării Cuvântului: NUMELE (YHWH) ar corespunde dumnezeirii lui Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU, alteori YHWH este DUMNEZEU și în această constă dinamică lor. Există și o serie de afirmații în care YHWH e desemnat, apozițional sau predicativ, ca un anume fel de Dumnezeu („Dumnezeu gelos” - Ex 20,5; „Dumnezeu îndurător și plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
face aceasta și autorul vede aici o analogie lingvistică a întrupării Cuvântului: NUMELE (YHWH) ar corespunde dumnezeirii lui Hristos, iar ’elohm, firii lui omenești. Ecuația „YHWH este Dumnezeu” este ireversibilă. Uneori Scripturile accentuează YHWH este DUMNEZEU, alteori YHWH este DUMNEZEU și în această constă dinamică lor. Există și o serie de afirmații în care YHWH e desemnat, apozițional sau predicativ, ca un anume fel de Dumnezeu („Dumnezeu gelos” - Ex 20,5; „Dumnezeu îndurător și plin de dragoste”: Ex 34,6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ființa (cap. V), Viața (cap. VI), Înțelepciunea (cap. VII), Puterea, Dreptatea, Mântuirea, Inegalitatea (cap. VIII), Măreția, Micimea, Identitatea, Diversitatea, Asemănarea, Neasemănarea, Repaosul, Mișcarea, Egalitatea (cap. IX), Timpul și Veșnicia (cap. X), Pacea (cap. XI), Sfanțul sfinților, Regele regilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor (cap. XII), Unul (cap. XIII), „unitatea tuturor atributelor pozitive ale Aceluia care este Cauza a toate”. După cum se vede, au foarte putin de a face cu cele care apar în Biblie și spiritul în care sunt tratate este străin
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cap. V), Viața (cap. VI), Înțelepciunea (cap. VII), Puterea, Dreptatea, Mântuirea, Inegalitatea (cap. VIII), Măreția, Micimea, Identitatea, Diversitatea, Asemănarea, Neasemănarea, Repaosul, Mișcarea, Egalitatea (cap. IX), Timpul și Veșnicia (cap. X), Pacea (cap. XI), Sfanțul sfinților, Regele regilor, Domnul domnilor, Dumnezeul dumnezeilor (cap. XII), Unul (cap. XIII), „unitatea tuturor atributelor pozitive ale Aceluia care este Cauza a toate”. După cum se vede, au foarte putin de a face cu cele care apar în Biblie și spiritul în care sunt tratate este străin Scripturii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l’Islam, 1-re éd., Leyde-Paris, 1908, vol. 1, pp. 304-314. Începe prin a afirma că All"h este, la musulmani, numele propriu al lui Dumnezeu și corespunde lui YHWH al evreilor, iar așa-numitele „nume frumoase” exprimă realitatea concretă a Dumnezeului lui Muhammad mult mai bine decât listele de atribute divine (œif"t) elaborate de teologi. Grupează apoi tematic numele divine, fără a menționa, ca sursă, vreo lista tradițională; de altfel, nu apar decât 80 de nume. Rubricile sunt: „All"h
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
le ilustrează cu câteva nume divine corespondențe: 1) Dumnezeu creator, judecător și răsplătitor (ƒ"liq - „creator a toate”, bad‘ - „inițiator absolut”, ≤"kim - „judecător suprem”, rabb, m"lik - „stăpân, rege”); Dumnezeu unic, Unul în sine (w"≤id, ’a≤ad, Huwa); 3) Dumnezeu atotputernic și milostiv (wakl - „răspunzător”, ra≤m"n, ra≤m - „îndurător”, ghafór, ghaff"r - „iertător”). Apoi, sub titlul „Semnele și Numele lui All"h”, enumeră 31 de nume cu referințe la textul coranic sau doar cu mențiunea „frecvent” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
chemați în afară de El este deșertăciune...” All"h huwa al-′aqq al-Mubn (24, 25: „Dumnezeu este Limpedele Adevăr.” (GG) al-wil"yat li-All"h al-′aqq (18, 44/42): „oblăduirea lui Dumnezeu, Adevărul” (GG). Altă traducere posibilă: „oblăduirea este de la Dumnezeul cel adevărat.” Rabbukum al-′aqq (10, 32/33): „Domnul vostru adevărat” (GG). Versetul continuă: fa-m":" ba‘d al-′aqqi ’ill" al-ðall"l: „dincolo de Adevăr este doar rătăcire.” Fa-ta‘"l" All"h al-Malik al-′aqq (20, 114/113): „Și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
șde toateț este Allah - Regele, Adevărul” (ASM). La v. 23, 116/117 este o întreagă înșiruire: Fa-ta‘"l" All"h al-Malik al-′aqq l" il"ha ’ill" huwa - Rabb al-‘arš al-karm: „Dumnezeu, Regele, Adevărul! Nu este alt dumnezeu afară de El, Domnul Tronului Preacinstit!” (GG) Acest nume este deosebit de îndrăgit de sufiți. Ghazal explica această prin sentimentul acut al propriei nimicnicii pe care il au ei în fața lui Dumnezeu, singurul care există cu adevarat. Aš‘ar îl clasifică printre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
există cu adevarat. Aš‘ar îl clasifică printre termenii polisemantici, el putând să însemne fie „Cel Adevărat”, fie „Cel care există cu adevarat”. Din versetele 22,62 și 31,30, interpreți că Tós și Tabar înțeleg că Allah este singurul Dumnezeu adevărat și vrednic de închinare 74. Ca atare ar fi apropiat de A≤ad. Tós interpretează însă v. 22, 62 și în sensul unei calificări morale: Allah este adevarat și drept în tot ce spune și face; ar fi atunci
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]