KorAP: Find »[drukola/base=gară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...581 582 583 ...617 >

15,415 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320

l-a putut evita. Dacă vreți să ajungeți În Australia, luați trenul pînă la Jimbolia, vedeți că vizavi e Kikinda, la Kikinda suiți-vă Într-un tren mai mic, un trenuleț, mergeți cu el pînă la Belgrad și coborîți În gara Dunav, seara, pe la ora zece și-un sfert. În gară, e bine să mîncați lîngă o fîntînică. Apoi mîncați bătaie de la băștinași. După ce-i lăsați să vă spargă nasul, buza și arcada, ajungeți la miliție (ei tot așa-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
luați trenul pînă la Jimbolia, vedeți că vizavi e Kikinda, la Kikinda suiți-vă Într-un tren mai mic, un trenuleț, mergeți cu el pînă la Belgrad și coborîți În gara Dunav, seara, pe la ora zece și-un sfert. În gară, e bine să mîncați lîngă o fîntînică. Apoi mîncați bătaie de la băștinași. După ce-i lăsați să vă spargă nasul, buza și arcada, ajungeți la miliție (ei tot așa-i spun). Pe urmă la spital. E un spital frumos. Se numește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
din păcate intelectuali chiar dacă ingineri, amîndoi de treizeci și șase de ani, amatori de canguri și alte animale capitaliste rapide, amatori mai ales după fuga lor dezordonată din fața cîtorva rînduri de ortaci compacți ce-au luat-o Înaintea sîrbilor din gară În privința modificării trăsăturilor celor doi, fusese tot o problemă de estetică, cu deosebire a nasului de oameni ce lucrează subversiv cu intelectul, desfăceau, pe la unsprezece noaptea, o conservă de pește lîngă pomenita fîntînică din perimetrul staniței Dunav. FÎntînica n-avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
pustii. Replica partenerului de conservă s-a dovedit a fi pe măsura evenimentelor ce-aveau să vină: ei și, doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
au furat nimic, nici măcar un nasture, nasturele lipsă declarat la poliție zburase prin tracțiune, totul indica faptul că nu doreau decît să-i scarmene pe români. Scena a durat cam cinci, șase minute, fiind privită cu multă Însuflețire de la ferestrele gării de-un impiegat voinic și mai multe funcționare recent coafate. După ce atacatorii au plecat la treburile lor, tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
de peste trei persoane și gîndurile erau confuze, așadar dușmance ale poporului, gangrena societății, pentru gangsterii pe care-i vedeam doar În filme iar acum apar la televizor și li se mai dau și bani pentru emisiune, pentru gripă, pentru oripilanta Gară de Nord, pentru genealogie, Gelu, Glad și Genumorut galopînd În blănuri pline de păduchi spre ciorba din colibă, pentru genetica mea imperfectă, de ghiaur cu ascendență grecească, dac-aș fi fost evreu aș fi plecat demult, poate puteam să plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea lor, a mea, sau a Mașei. Care dormea liniștită În patul de jos. Era Înfiorător de frumoasă. Pe culoar, apoi În aglomerata gară cehească unde picam de oboseală, noi, cei cîțiva români care mergeam spre Bruxelles, ne-am transmis mici semnale de recunoaștere, ce-au devenit tot mai insistente, ne-am organizat În grup spontan de apărare etnică și-n cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
visul unui ceferist Înclinat spre poezie, trenul mergea extrem de repede, complet silențios, nemții construiesc șinele după alt sistem, glasul roților nu se aude, discutam cu Însuflețire fără să ne cunoaștem, glumeam, și tocmai cînd ne simțeam mai bine, Într-o gară oarecare am aflat că nu vom ajunge la Köln, ci la Meinz. Am coborît cărîndu-ne tonele de bagaje la Meinz și ne-am urcat În trenul de Köln, conștienți că acolo vom pierde legătura imediată spre Bruxelles, n-aveam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
am urcat În trenul de Köln, conștienți că acolo vom pierde legătura imediată spre Bruxelles, n-aveam la dispoziție decît două minute absolut insuficiente pentru a o prinde. Eram destul de amărîți, trebuia să mai așteptăm Încă șase ore Într-o gară, cînd cineva a propus să-i spunem ce-am pățit taxatorului sau cum se numește la ei cel care perforează și, fără nici o speranță, doar așa, la plesneală, ca să ne compătimească cu ipocrizie un străin, ne-am dus doi flăcăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Grupul nostru s-a dizolvat, toți au fost luați pe sus de belgieni cu pupături, ne-am luat la revedere Încîntați că n-o să ne mai revedem, numai pe noi doi nu ne lua nimeni. Am zăbovit o vreme În gara ce se golea Încetul cu Încetul uitîndu-ne unul la celălalt, căutîndu-ne viitoarele gazde care n-apăreau de nicăieri, pe urmă uitîndu-ne la trenuri, nu mai tresărea nici o locomotivă, toate staționau Într-un metalic somn profund și, În mai puțin de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga, cine știe, poate-i descopeream dormind pe o băncuță. Gara era acum pustie. Și cînd scriu pustie, vreau să zic că nu mai rămăsese absolut nimeni, toate obloanele erau trase, n-am găsit nici un minibar deschis ca să-mi cumpăr ceva de băut, mi-era o sete cumplită, mi-am adus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
ne putem Întinde dracului În vreun pat, iar cînd am ajuns În holul de la ieșire am constatat că ușile de sticlă erau Închise. Sigur că am tras de ele. De necrezut. Aveam să ne petrecem prima noapte În Belgia În gara din Bruxelles. Mașa a găsit În cele din urmă un telefon public, eu m-am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
mucul aprins de țigară pe care unul dintre cei doi marocani Îl aruncase cu precizie Înăuntru. PÎnă am terminat cu uimirea și Înjurăturile, ăia doi dispăruseră după un colț. Numai că din capătul opus se apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un baston lung și-un cîine uriaș, l-am abordat, i-am expus pățania simultan Mașa-n engleză și eu În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
evaporat pe loc Într-un nor de mîrÎieli de parcă nici nu existase, finalul aventurii nu l-am mai prins deoarece dincolo de ușile Închise i-am zărit pe belgienii noștri făcîndu-ne semne de bucurie. Nu mai țin aminte cum au deschis gara și ne-au eliberat, cînd am ajuns după vreo jumătate de oră c-un Volvo la ei acasă, am băut un pahar mare de coniac, și le-am ascultat politicos scuzele că Întîrziaseră din cauza unei petreceri pînă ce-am adormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
eliberat, cînd am ajuns după vreo jumătate de oră c-un Volvo la ei acasă, am băut un pahar mare de coniac, și le-am ascultat politicos scuzele că Întîrziaseră din cauza unei petreceri pînă ce-am adormit. Apoi Întîmplarea de la gară s-a volatilizat și de-a doua zi totul s-a transformat Într-un vîrtej de imagini, mirosuri, gusturi, drumuri, impresii și din nou drumuri de un dureros ireal. În momentele de repaus am locuit pe Leo Dubois-straat nr. 22

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai intrat În compartimentul nostru și trenul s-a smucit În timp ce eu continuam să Înjur tremurînd de furie, persistînd În aceeași atitudine, În picioare, și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

Lunile acelea au fost, într-adevăr, fericite pentru mine, căci plecam în zori cu expresul Howrah-Madras și ajungeam înainte de prânz pe șantier. Mi-au plăcut întotdeauna călătoriile în colonii. În India, cele în clasa I sunt chiar o adevărată vacanță. Gara o simțeam prietenă de câte ori scoboram din taxi și alergam vioi pe peron, cu casca maron trasă bine pe ochi, cu servitorul după mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
acea zi inginerul, în fața unei săli selecte și entuziaste, m-a mulțumit și m-a flatat oarecum, căci îmi dovedea încă o dată că mă aflam la masa unui om remarcabil. În acea noapte plecam spre Shillong, Harold singur conducîndu-mă la gară și dîndu-mi ultimele sfaturi de cum să mă păzesc de șerpi, de lepră, de malaria și de stomac. ― Să bei brandy cu soda și whisky cu soda!... mi-a strigat el încă o dată, urîndu-mi drum bun. III Astăzi am răsfoit multă

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
a doua zi am început să aiurez, și fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el înțelese că e malaria, și m-au dus chiar în după-amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune, și vedeam flori și paseri, iar în gară m-a zguduit prezența unei femei; nu mai întîlnisem femei albe de patru luni. De-atunci nu-mi mai amintesc nimic. Știu că am fost dus la Shillong și instalat în spitalul european de acolo, că s-a telegrafiat la

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
un adolescent. Am ajuns la bancă pe jos, deși distanța din Royd Lane în Clive Street era destul de mare. După ce mi-am împachetat bine bancnotele în portmoneu și mi-am împărțit argintul prin toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a apărut deodată în toată lașitatea și tot ridicolul lui. În gară m-am oprit să beau un pahar

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a apărut deodată în toată lașitatea și tot ridicolul lui. În gară m-am oprit să beau un pahar de limonada. Se făcuse ceasurile douăsprezece. Am ieșit și am apucat-o la dreapta, pe șoseaua de centură, care duce în satele dimprejurul orașului și trece prin Belur. Când am intrat de-a

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu-mi mai aduc nimic aminte, în afară de faptul că am întrebat ca prin somn pe un căruțaș unde mă aflu și cum pot ajunge spre o gară. M-a îndreptat către o haltă din apropiere de Burdwan, pe care am găsit-o în înnoptat. Primul tren venea tocmai spre ziuă și nu oprea aici. A trebuit să mă sui într-un personal pe la miezul nopții, într-un

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
parcă m-aș fi aflat deodată în fața lui Sen sau a Maitreyiei, sau a d-nei Sen. Îmi scria că familia petrecuse o lună la Mid-napur, de unde chiar Maitreyi îmi trimitea câteva rânduri scrise pe petece de jurnale, pe afișe din gară, alături de flori umile de câmp, culese probabil în plimbările ei sub pază pe la marginea satului. Am înțeles că Maitreyi suferise prea mult ca să mai păstreze imaginea mea omenească, reală, carnală. Ea își crease acum im alt Allan, o întreagă mitologie

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
ochii deschiși. Dar eu știam. [1977) Mircea Eliade TINEREȚE FĂRĂ DE TINEREȚE... Pentru Sybille I De-abia când auzi clopotul Mitropoliei își aminti că e noaptea de înviere. Și deodată i se păru nefirească ploaia care îl întîmpinase de cum ieșise din gară și care amenința să devină torențială. Înainta grăbit, sub umbrelă, adus din umeri, cu privirile plecate, căutând să evite șuvoaiele. Fără să-și dea seama, începu să alerge, apropiindu-și umbrela de piept, ca o pavăză. Dar după vreo douăzeci

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
a fi reintegrat biografiei mele anterioare... - Deocamdată nu-ți pot spune nimic precis. Prietenii dumitale din Piatra cred că te afli, amnezic, în vreun spital din Moldova. Cineva și-a adus aminte că, în Sâmbăta Paștelui, te-a zărit la gară, dar nu știe în ce tren te-ai urcat; omul se grăbea să ajungă acasă... - Bănuiesc cam cine m-a zărit la gară, șopti. - Ca să poată aduna cărțile pe care le-ai notat, poliția a înscenat o descindere. Au pretextat

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]