27,810 matches
-
forme Constituția conține prevederi explicite numai cu privire la cea de-a treia, exercitarea căilor de atac. Astfel, potrivit prevederilor art. 128, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". De aici rezultă că legiuitorul constituant a dorit să consacre expres dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești. În acord cu aceste prevederi constituționale art. 45 alin. 5 din Codul de procedură civilă prevede că " Procurorul poate, în condițiile legii
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
judecata cauzelor civile are loc în cazurile în care apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept și a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și atunci când legea prevede expres această (art. 45 alin. 3 și 4). Rezultă de aici că legiuitorul a considerat că rolul procurorului, consacrat de art. 130 alin. (1) din Constituție, se realizează în procesul civil în principal prin participarea și punerea de concluzii în cadrul ședințelor de judecată. Curtea constată că această opțiune a legiuitorului nu încalcă prevederile
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
de aici că legiuitorul a considerat că rolul procurorului, consacrat de art. 130 alin. (1) din Constituție, se realizează în procesul civil în principal prin participarea și punerea de concluzii în cadrul ședințelor de judecată. Curtea constată că această opțiune a legiuitorului nu încalcă prevederile constituționale. Prin dispozițiile art. 45 din Codul de procedură civilă s-a urmărit realizarea unui echilibru între formele de participare a procurorului în procesul civil, în acord cu principiile și prevederile constituționale, precum și cu principiile ce guvernează
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
din Constituție, potrivit cărora "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime". Este consacrată astfel o componentă de bază a principiului disponibilității, si anume dreptul persoanei interesate de a sesiza instanțele judecătorești. Legiuitorul constituant a considerat acest drept ca fiind strâns legat de voință persoanei ce se pretinde vătămată în drepturile sau interesele sale legitime. Această rezultă din faptul că, în timp ce prevederile art. 128 din Constituție consacră expres dreptul procurorului de a exercita
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
procurorului de a exercita căile de atac, nici un alt text constituțional nu prevede posibilitatea procurorului de a porni procesul civil, iar dispozițiile art. 21 fac referire numai la persoana interesată, în ceea ce privește momentul inițial al sesizării instanței. Apare astfel evidență voința legiuitorului constituant că declanșarea procesului civil să fie atributul persoanei interesate. Altfel spus, declanșarea procesului civil reprezintă o chestiune privată, iar ulterior, o dată sesizate instanțele de judecată, procesul civil capătă un caracter public. Din acest motiv participarea în cadrul unui proces civil
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
principiu, doar persoanei care pretinde că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost nesocotite. Curtea constată că din interpretarea sistematică a prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (1), art. 128 și ale art. 130 alin. (1) nu rezultă că legiuitorul are obligația de a reglementa dreptul procurorului de a declanșa procesul civil, fiind de competență să exclusivă că în considerarea anumitor împrejurări determinate să consacre posibilitatea și altor persoane sau organe, în afară de persoana care se pretinde titularul dreptului, de a
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
persoana interesată se află într-o imposibilitate juridică (fiind lipsită de capacitate de exercițiu sau având capacitate de exercițiu restrânsă) ori obiectivă (cazul persoanei dispărute) de a-și exercita dreptul de acces la justiție. De asemenea, pe baza aceleiași dispoziții legiuitorul este îndreptățit să prevadă această posibilitate și în alte situații în care consideră necesar, având în vedere specificul unor acțiuni care se judecă potrivit procedurii civile, raportat la prevederile constituționale privind rolul și atribuțiile procurorului. În consecință, Curtea nu poate
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
1). Așa fiind, art. 45 alin. 1, introdus în Codul de procedură civilă prin Legea nr. 59/1993, ar fi trebuit redactat prin raportare la Constituția din 1991 și nu prin asimilarea unor reglementări anterioare, edictate în momente în care legiuitorul nu era constrâns de o dispoziție constituțională similară celei înscrise în textul actual al art. 130 alin. (1). Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
fi trebuit redactat prin raportare la Constituția din 1991 și nu prin asimilarea unor reglementări anterioare, edictate în momente în care legiuitorul nu era constrâns de o dispoziție constituțională similară celei înscrise în textul actual al art. 130 alin. (1). Legiuitorul constituant a înțeles să confere procurorului un anumit rol în reprezentarea intereselor generale ale societății, din moment ce a așezat dispozițiile referitoare la Ministerul Public în capitolul referitor la lt; lt;Autoritatea judecătorească gt; gt; și nici o lege organică sau ordinară nu
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
cel al participării lui în procesul penal nu justifică teza că ar exista o limitare în acest sens, întemeiata pe art. 130 alin. (1) din Constituție, ci se explică prin aceea că, în procesul penal, participarea procurorului este impusă de legiuitor în toate cauzele, în vreme ce în procesul civil, regula este aceea a libertății procurorului de a aprecia când este cazul să participe la proces, iar participarea obligatorie a procurorului este impusă numai într-un număr restrâns de cauze. 4. Nu împărtășim
DECIZIE nr. 71 din 5 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141857_a_143186]
-
nu este mai presus de lege. Curtea Constituțională a statuat în practică să jurisdicționala că principiul egalității nu exclude un tratament juridic diferit în situații diferite în ceea ce privește exercitarea efectivă a drepturilor recunoscute și garantate de Constituție. Așa fiind, faptul ca legiuitorul a limitat aplicarea cotei zero de taxă pe valoarea adăugată numai la contribuabilii care încasează valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Bancă Națională a României nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție
DECIZIE nr. 107 din 2 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 lit. B.a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 547/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142430_a_143759]
-
prestările de servicii, legate direct de exportul bunurilor, efectuate de contribuabili cu sediul în România. Întrucât, așa cum a statuat Curtea în precedent, stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, precum și a condițiilor de impozitare intra în competența exclusivă a legiuitorului, care poate să opteze în privința cuantumului impozitelor și taxelor, a unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații fiscale, adoptând reglementarea prevăzută la art. 17 alin. 1 lit. B.a) din Ordonanță de urgență nr. 17/2000 , Guvernul, în calitatea sa
DECIZIE nr. 107 din 2 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 lit. B.a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 547/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142430_a_143759]
-
poate să opteze în privința cuantumului impozitelor și taxelor, a unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații fiscale, adoptând reglementarea prevăzută la art. 17 alin. 1 lit. B.a) din Ordonanță de urgență nr. 17/2000 , Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acționat în limitele acestei competențe, neputându-se reține că astfel ar fi contravenit principiului așezării juste a sarcinilor fiscale. 3. Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi primită nici susținerea autorului excepției privind încălcarea dispozițiilor constituționale ale
DECIZIE nr. 107 din 2 aprilie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 alin. 1 lit. B.a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 547/2001. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142430_a_143759]
-
intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2000, așa cum rezultă din art. 70 al Ordonanței Guvernului nr. 73/1999 . Nu sunt încălcate nici prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, întrucat acordarea unor scutiri este de competența exclusivă a legiuitorului, neprevederea unor asemenea facilități putând fi determinată tocmai de obligația statului de a asigura o așezare justă a sarcinilor fiscale. Abrogarea prevăzută de dispozițiile criticate nu aduce atingere obligației statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție
DECIZIE nr. 97 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 liniuţa a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142439_a_143768]
-
este admis că prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial". În consecință, în cazul în care ar fi dorit să reactiveze anumite dispoziții din Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 85/1997 , legiuitorul, prin derogare de la prevederile menționate mai sus, ar fi trebuit să prevadă în mod expres această. Rezultă de aici că Ordonanța Guvernului nr. 7/2001 a preluat în ansamblu soluția legislativă din Ordonanță Guvernului nr. 73/1999 , neprevăzând scutirea de
DECIZIE nr. 97 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 liniuţa a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142439_a_143768]
-
juridice abrogatoare să fie preluat expres în noul act normativ, nu poate fi reținută, fiind bazată pe un formalism excesiv. Astfel, în această ipoteză examinarea pe fond a unor asemenea excepții de neconstituționalitate ar fi practic imposibilă, întrucât, în principiu, legiuitorul nu va mai relua dispozițiile de abrogare a unor acte normative deja abrogate, un asemenea demers fiind superfluu. Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicata, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau
DECIZIE nr. 97 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 liniuţa a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, cu modificările şi completările ulterioare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142439_a_143768]
-
94/1992 , nu încalcă dispozițiile art. 139 alin. (4) din Constituție, cu privire la inamovibilitatea și independentă membrilor Curții de Conturi. Această deoarece art. 139 din Constituție nu stabilește nici numărul membrilor Curții de Conturi și nici durata mandatului acestora și lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili limitele inamovibilității și independenței membrilor Curții de Conturi. Așa fiind, si aceasta critică urmează să fie înlăturata. În susținerea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia invocă și încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituție, potrivit căruia, în
DECIZIE nr. 91 din 21 martie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, introduse prin art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142488_a_143817]
-
încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Președintele Camerei Deputaților arată că prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicata, legiuitorul a realizat o măsură de creștere a calității vieții și de protecție socială, în concordanță cu prevederile art. 43 alin. (1) și art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituție. În concluzie apreciază excepția ca fiind neîntemeiată. Guvernul arată că
DECIZIE nr. 64 din 28 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141370_a_142699]
-
terenurile ce sunt proprietatea societăților comerciale își schimbă regimul juridic și devin proprietate de stat, fapt care, în opinia autorului excepției, ar reprezenta o "expropriere", ceea ce este contrar prevederilor art. 41 alin. (3) din Legea fundamentală. Se mai susține că "Legiuitorul a sustras de la indexare fără nici o justificare rațională perioadă de la 8 februarie 1990, data intrării în vigoare a Decretului-lege nr. 61/1990 , și până la 7 martie 1991, dată când devine aplicabil salariul minim brut pe țară potrivit Hotărârii Guvernului nr.
DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141369_a_142698]
-
președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicata, legiuitorul stabilește o normă de justiție socială, dând posibilitate chiriașilor să cumpere locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, altele decât locuințele de intervenție, la construirea cărora au contribuit direct sau indirect. O asemenea măsură este în concordanță
DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141369_a_142698]
-
dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicata, este o obligație in rem, iar nu o obligație în personam, în considerarea faptului că societatea comercială era cu capital de stat, iar ulterior s-a privatizat. Pentru astfel de rațiuni legiuitorul a stabilit și modul de calcul al prețului de vânzare al acestor locuințe, în scopul de a crea un echilibru economic, social și moral al drepturilor asupra acestor bunuri. În ceea ce privește dispozițiile art. 10 alin. 4 se arată că acestea nu
DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141369_a_142698]
-
prețului de vânzare al acestor locuințe, în scopul de a crea un echilibru economic, social și moral al drepturilor asupra acestor bunuri. În ceea ce privește dispozițiile art. 10 alin. 4 se arată că acestea nu contravin textelor constituționale invocate. Prin acest articol legiuitorul a dorit transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor înstrăinate, o dată cu acestea. În final se apreciază că în lipsă acestui text proprietarii ar fi dobândit doar un drept de superficie asupra acestor terenuri. Președinții celor două Camere ale Parlamentului
DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141369_a_142698]
-
ci și legitimate din punct de vedere economic, social și moral". Faptul că în acest caz autorul excepției nu critică obligativitatea înstrăinării locuințelor, ci prețul de vânzare al acestora, nu privește constituționalitatea textului criticat, fiind o problemă de opțiune legislativă. Legiuitorul a înțeles să stabilească prețul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriașilor să își poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuințelor. De aceea nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția
DECIZIE nr. 63 din 28 februarie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. 4 şi ale art. 10 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/141369_a_142698]
-
poate fi decât diferit". Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciind că prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) și art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispozițiilor constituționale, arată ca legiuitorul a prevăzut prin Legea nr. 168/1999 o procedură de judecată în regim de urgență, cu termene scurte de judecată și de comunicare a citației și o singură cale ordinară de atac, recursul. Președintele Senatului nu a comunicat punctul său
DECIZIE nr. 100 din 10 aprilie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, art. 79 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134941_a_136270]
-
justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." ... Cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată Curtea observa că printr-o interpretare sistematică a prevederilor Legii nr. 168/1999 rezultă că legiuitorul a dorit că soluționarea litigiilor de muncă să se realizeze cu celeritate. Pentru aceasta, în cazul conflictelor de drepturi legiuitorul a stabilit că acțiunile referitoare la soluționarea acestor litigii să fie adresate instanței judecătorești competențe în a cărei circumscripție își
DECIZIE nr. 100 din 10 aprilie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, art. 79 alin. (1) şi art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/134941_a_136270]