15,170 matches
-
mare, atunci dumneata ai să te ridici să strigi că... În clipa aceasta, glasul babei Ioana se auzi chemător: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări... Nebunul încetă brusc și se întoarse, parcă ar fi fost chemarea lui, bolborosind supus: ― Stai că viu, maică Ioană! Ion Dragoș îi auzi pașii desculți, leopăind în tină și depărtîndu-se, și glasul babei: ― Păsărelele mamii... 4 Câteva zile după ce se mutase, într-o dimineață, intrând în redacție, Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. ― Ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amărât ca mine nu mai poate fi om sub soare! răbufni țăranul cu un glas în care era mai multă ură decât durere. Și povesti el, pe îndelete, cum s-ar fi întîmplat lucrurile: că Costică ședea pe podeț, la maică-sa mare, și se juca liniștit cu copilașul lui Vasile Zidaru; că a venit apoi mașina, iar copiii, și de frică, și de dragul petrecerii lor nevinovate, au rămas frumos la locul lor și numai s-au uitat după ea, cum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a mai înjurat pe nemțește, cum o fi zis, și s-a suit în mașină și s-a dus dracului la boierul cel bătrân. ― Acu au și prins să-i curgă urechile și să-i coacă, nu le-ar ajuta Maica Precista! urmă Pavel închinîndu-se ca la altar. Îl lăsai să-l oblojească muierea ș-am trimis și pe țața Nastasia a lui Nistor, să-i ajute, că-i mai bătrână și a vindecat și pe fata lui Zamfir acum doi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumitru interesîndu-se grav dacă e adevărat că are să se dea pământ oamenilor. ― Aidem, puiule, c-am isprăvit! strigă Platamonu, coborând grăbit din cerdac și suindu-se îndată în cabrioletă. Aidem, adăugă mai încet, când Aristide luă loc lângă dânsul, că maică-ta o fi speriată! Îndată ce ieșiră în uliță, dădură peste Matei Dulmanu cu oamenii de adineaori, care parcă-i așteptau. Într-adevăr, Matei făcu semn să oprească puțin și se apropie singur. ― Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arendașul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mă rog lui Dumnezeu să aibă milă de bieții copilași, că mi se rupe inima cât sunt ei sărăcuții de golași și de flămânzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu, Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de fum. Un băiețel de doi ani se juca gângurind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de vreo cinci ani, îmbujorată și bosumflată. Începu din prag să pârască. ― Tată, Păvăluc mi-a zis că... și eu am zis că... și el a zis... ― Du-te și te joacă pe-afară cu copiii, Lenuțo, du-te, că maică-ta e bolnavă și... Fetița n-ascultă până la capăt. Se retrase, satisfăcută. Din tindă începu să strige, de se auzi bine în casă: ― Păvăluc, a zis tata că... Leonte Bumbu intrase să povestească repede nevestei ce-a aflat de la niște
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mașinală. ― Ce vânt te-aduce, Luco, pe la noi?... Ia șezi!... Dă-i un scaun, măi babo, nu te mai zăpăci degeaba, că n-a venit la petit! făcu Lupu Chirițoiu, când se pomeni cu Luca Talabă în casă. ― Apoi lasă, maică Paraschivo, c-am tot șezut! zise Luca așezîndu-se. Voia să se înțeleagă cu moș Lupu cum și ce să facă cu moșia Babaroaga, care nici azi nu-l lăsa să doarmă. Cât a fost vorba de cumpărat cinstit, cum știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bășică de săpun. ― Oare ce-i cu tine, Petrică, dragul mamei, de nu mai ai stare și nu te strângi și tu pe acasă ca oamenii? se tângui Smaranda. ― D-apoi acu nu-s acasă, mamă? făcu Petre aspru. ― Ești, maică, dar stai mereu pe spini... Și, Doamne, groază mi-e să nu pățești ceva dacă te amesteci în toate, în loc să vezi de sărăcia noastră! ― Nu m-amestec eu, mamă, că nici n-am ce să m-amestec! mormăi flăcăul. Dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai la nuntă se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu glasul ei veșnic morocănos. ― Văzuși pălălaia, maică Ioană? strigă Vasile și către ea. Mi se pare c-o să avem nuntă... Ai, ce zici, maică Ioană? Baba întoarse numai o clipă fața spre dânsul, să-l cântărească, apoi își văzu de păsările ei, bombănind: ― Numai la nuntă se mai îmbulzește lumea, fire-ar a dracului! Alți vecini se apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a scos mașina? Ileana, frumușică și curățică, avea veșnic un râs zglobiu, care-i plăcea Nadinei, încît o și întrebase dacă n-ar vrea să meargă cu ea la București. Acuma însă râsul ei era speriat. ― Iar te-a certat maică-ta, Ilenuțo? urmă Nadina văzînd-o așa. Aide, nu mai fi tristă, că nu-ți șade bine! ― Vai, coniță dragă... Cum deschise gura, cum o năpădi plânsul. Abia printre lacrimi și oftări izbuti să spuie ce-a pățit șoferul și că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să strige care de care, să înjure, să se îndemne: ― Puneți-i foc, măi, ca la Ruginoasa!... Stați, măi, să nu plecăm cu mâna goală!... De ce foc, fraților, mai bine să ne luăm fiecare, că-s pline hambarele!... Dumnezeu și Maica Precista!... Hai, băieți, nu pregetați!... Ce ți-e frică, Ioane, că nu mai sunt boieri! Unul năvăli spre cerdac unde slujnicele dereticau lăcrimând. Ceilalți, ca oile, năvăliră după el. Femeile fugiră în casă cu țipete de spaimă. De pe uliță soseau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au alungat... pe jandarmi... oamenii... și i-au bătut... și... Petre venise de la Lespezi mai demult și nici nu mai ieșise din casă. Era bosumflat și tăcut, ca și când ar fi băut numai fiere. De-abia a schimbat două vorbe cu maică-sa și nici nu a vrut să mănânce. Bombăni cu imputare: ― Bine că s-au dus dracului, că n-au fost buni la nimic! 7 Pe la ora șase Bucureștii răsunau de strigătele țigănușilor: ― Ediție specială!.. Noul guvern!... Manifestul către țară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar să nu mai cârtești acuma, că să știi că mă pun cu parul pe spinarea ta, fire-ai să fii a dracului de muiere! Femeia holbă întîi niște ochi cât cepele, apoi, venindu-și în fire, bolborosi lacom: ― Aoleu, Maică Precistă!... Țugu mamei, țugu, țugu, țug! Melentie Heruvimu se sculase cum s-a crăpat de ziuă, încetinel, ca să nu trezească pe nevastă-sa, care se zvârcolise în dureri toată noaptea, ațâță focul, jumuli o găină și o puse să fiarbă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
degrabă, să nu se apuce de vreo poznă și mai mare! Petre Petre isprăvise poarta și ciocănea în fundul bătăturii, la grajd, numai ca să aibă de lucru și să nu fie mânat a se mai amesteca în nimica. A auzit de la maică-sa Smaranda că satul a pornit la curtea boierului cel mare și l-a ispitit un moment să meargă și el, nu să strice ori să ațâțe, ci dimpotrivă să oprească ce s-ar putea să facă alde Toader Strîmbu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când a început Petrică o treabă, n-o lasă neisprăvită! Că și tatăl său, fie iertat, a fost om de frunte și de ispravă! Tocmai în clipa aceea pică și Petre împreună cu Nicolae Dragoș. Petre s-a certat rău cu maică-sa, care n-a vrut să-l lase să mai iasă din casă și plângea și se jeluia că are să se nenorocească. Barem Nicolae a avut să ție piept și părinților, dar și cumnatei sale, cea mai înfricoșată, ca pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și nici o mișcare, parcă satul ar fi fost mort. Ușa cârciumii era închisă. Petre bombănea și scrâșnea, așteptând cine știe ce minune. Atunci din vale, pe uliță, spre curtea lui Iuga, auzi glasul babei Ioana, supărat ca totdeauna: ― Păsărelele mamei, păsărele, păsări... ― Maica Ioana tot cu găinile ei ș-acuma, nea Petrică, auzi? zise Ilie bucuros c-a auzit glas de om în tăcerea asta dureroasă. ― D-apoi că ea nici n-are alte griji, bâigui Petre morocănos. După alt răstimp, ciocănit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nepăsătoare. Îngrijorată să nu i le omoare, baba nu contenea chemările, uitîndu-se doar din când în când mai urât spre cârciumă, de unde venea zgomotul armelor: ― Păsărelele mamei... fire-ați ai dracului cu focurile voastre să fiți!... Păsări, păsări, veniți la maica! Apoi deodată se răsuci pe loc, mânioasă, bombănind: ― Fire-ați ai dra... Se prăbuși zvîrcolindu-se și mișcând numai buzele, fără glas. Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Soldații o înșfăcară. Niculina, întinsă cu fața în jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească, Titu Herdelea, care șoptise mereu "îngrozitor, îngrozitor", ca să-l audă prefectul Baloleanu, își pierdu deodată stăpânirea și, apropiindu-se de Tănăsescu, îi zise revoltat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ăștia ca tine, care-și numără mărunțișul în palmă, sunt mulți, numai că nu prea vin la mine. Se duc la măcelăria din piață și cumpără ciozvârte cu zece lei kilu’... Tu vii, că te-ai obișnuit, de când te aducea maică-ta de mână. Ia-l, ți-l dau pe datorie. Nu iau pe datorie, dom’ Stănică... Mâine ce fac ? Dă- mi mai bine altceva, ce poți să tai... Uite, niște parizer. E pufos, vine mai mult la kilogram. Feliile erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vine mai mult la kilogram. Feliile erau mari, dom’ Stănică le așeză pe cântar, una peste alta, apoi făcu pachetul sul, ca pe o clătită, și i-l întinse. Ia și două-trei bomboane cu pudră de cacao, să le dai maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe pietriș. Ușa casei se deschise cu un clinchet voios, de la clopoțelul rămas deasupra intrării. După război, bunică-sa începuse să facă păpuși, să aibă cu ce-și crește odraslele orfane, iar clopoțelul vestind vreun mușteriu umplea casa de bucurie. Maică-sa fusese frumoasă, se mai vedea câte ceva în profilul cu linii moi și în arcuirea coapselor, prea puțin îngroșate de trecerea anilor. Dar acum femeii nu-i păsa de frumusețea ei. Într-un capot gros, cu ciorapi flaușați, îndesați în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce să zic, șopti Petrache, ca pentru el, așezându-se la masă. Dacă e dar, nu- ntrebi... Da’ pe mâini te-ai spălat, băiatu’ mamii ? — M-am spălat. Nu-mi mai zi băiatu’ mamii... Acum urma partea cea mai grea. Maică-sa îi puse în față mâncarea de cartofi, coltucul de pâine și un castravete murat, pe o farfurioară. Iar alături, pe hârtia despăturită, feliile de parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în față mâncarea de cartofi, coltucul de pâine și un castravete murat, pe o farfurioară. Iar alături, pe hârtia despăturită, feliile de parizer. Petrache începu să mănânce, resemnat. Într-o zi o să-ți fie dor de vorbele astea, își începu maică-sa litania bine-știută. O să mă cauți și n-ai să mă găsești. O să vezi doar capotul agățat în cui, cu mânecile bălăngănindu-se goale, și papucii puși dedesubt. Tu n-ai trăit așa ceva, să știi ce greu e, să vezi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
subiect. — Care din ei ? Avem patru în cartier. — Neamțul... Steiner... Am văzut când îl duceau la cimitir... Puțină lume... Brusc, Petrache își dădu seama că făcuse o greșeală. Imposibil s-o dreagă. — Când îți zic eu, băiatu’ mamii... o prinse maică-sa din zbor. Știi cum e omul... Când îl ia e ca și cum ai scoate o ciutură din fântână. Apa se așază la loc, se netezește ca și cum nici n-ar fi fost. Uită lumea, știi cum se zice, ziua de ieri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]