15,863 matches
-
original, cu mare vervă satirică și cu incisiv spirit de observsție, un personaj tipic al orașelor americane, pe "businessman"-ul mercantil, conservator, mulțumit de sine - avea să transforme numele personajului său în noțiune și avea să determine tiraje uriașe în patrie și o cascadă de traduceri ce i-au conferit o glorie fără precedent în Europa. În "Arrowsmith" (1925) al doilea roman din această serie - care urmărea să constituie o adevărată comedie umană a Americii - Sinclair Lewis își îndreaptă privirile asupra
Sinclair Lewis () [Corola-website/Science/300209_a_301538]
-
însă, fu ridicată de zeii olimpieni în cer, unde formează constelația cu același nume. Izvoarele legendei afirmă în mod repetat originea tracică a lui Orfeu. Însăși arta cântului provenea în accepția vechilor greci din Tracia. Arrian pomenește în istoria dedicată patriei sale, "Bithynica" din secolul al II-lea î.Hr., o nimfă numită Tracia, cunoscătoare a plantelor tămăduitoare și născocitoare de melodii. Numele acesteia îl poartă ținuturile tracilor, cunoscute înainte sub denumirea de Pèrke (fragmentul 13 din "Bithynica"). Rădăcina indogermanică „per-/pir
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
91-92, (Apel wieczorny și Inna pora roku, în traducerea lui Valeriu Butulescu). A fost inclus în Antologia Spații posibile, Bistrița, 1979, în antologia Bibliotecă Opinia, Iași, 1981, Caietul debutanților, 1980-1981, Editura Albatros, 1983, Alpha ‘84, Editura Dacia, 1984, antologia Cântecul patriei, Editura Albatros, 1996, antologia Un sfert de veac de poezie la Sighetu Marmației, Fundația Luceafărul, 1998, antologia Eminescu pururi tânăr, Editura Litera, 1998, antologia Patruzeci de poeți bistrițeni, Editura Aletheia, Bistrița, 2001, antologia Ceasul de flori, Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 2001
Nicolae Băciuț () [Corola-website/Science/300228_a_301557]
-
Întregul ansamblu are înălțimea de 4 metri, fiind amplasat în centrul satului, în apropiere de Școala Gimnazială și de Căminul Cultural. La baza obeliscului este fixată o placă comemorativă din marmură neagră, cu înscrisul: GLORIE EROILOR CĂZUȚI LA DATORIE PENTRU PATRIE ȘI NEAM. Pe soclul obeliscului este fixată o altă placă, tot din marmură neagră, pe care sunt înscrise numele a 43 de eroi, căzuți în Al Doilea Război Mondial. Obeliscul este încadrat de drapelul României și de cel al Uniunii
Fărău, Alba () [Corola-website/Science/300240_a_301569]
-
Kadaker" că și de olandezi în "Gazette d'Utrecht" și în "Gazette de la Hage", respectiv de francezi [în "Gazette de France"] și spanioli { în "Gazeta de Madrid"} etc. "Politisches Journal " din Hamburg notă în ianuarie 1785 despre Horea -Rex-Daciae și patria să de granit din Fericetul Arăzii . Comună Horea se află la poalele munților Apuseni, în partea de nord a județului Albă, într-o zonă pitoreasca, si la granița cu județul Bihor și Cluj. Climă este relativ rece și umedă, temperaturile
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
1910 - 971, 1922 - 996, (Dicționar istoric, p. 86). Recensamântul din anul 2002 a înregistrat 952 de locuitori în satul Cicir. "1 Dicționarul istoric al localităților din județul Arad, p. 85" "2 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 53" "3 Județele patriei - județul Arad, p. 66" "4 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 53" "5 Ardelean, Hegyi, Lăzărescu, Mândruț, Popescu, Roz, Trânc, Arad - monografie, p. 38)." "6 Țiucra, Pietre rămase, pp. 235, 237" "7 Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 66" "8
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
12-20 septembrie 1944, de către elevii școlii de ofițeri din Radna, fapta comemorată de Monumentul de la Păuliș. "Pe aci nu se trece" "Monument dedicat eroismului elevilor și ofițerilor români din școlile militare care și-au dăruit viața pentru libertatea și independența patriei, apărând granițele de vest ale țării, în zilele imediat următoare actului de la 23 august 1944 când România întoarce armele împotriva naziștilor. Aceștia primesc ordinul să întârzie retragerea trupelor germane sau să moară făcând asta..." Ulterior în perioada comunistă zona a
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
donează ținutul Tinodului, Geomalul și Cergăul Bulgăresc. Donația s-a făcut din considerente legate de credință “pentru fericirea noastră și pentru mântuirea și odihna sufletului celui de odinioară Ioan cel Tânăr de Hunedoara, războinicul războinicilor, fratele iubit, mort pentru cauza patriei în părțile transilvane și înmormântat în susnumita Biserică a Fericitului Arhanghel Mihail”. În documente, Tinodul apare menționat pentru ultima oară în anul 1521. Iczkovits Emma susține, citind documentele din capitlul de Alba Iulia, că Tinodul se afla între Gârbova și
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
Prin această lege au fost expropriați și li s-a luat tot (pământurile,tractoare,animalele,alimentele, etc) etnicilor germani. Și casele au fost luate, iar unele au trebuit să fie eliberate pentru coloniști. Noii coloniști fiind: famili de români din patria veche, foști servitori și țărani. Sistemul de economie privat a început din anul 1946, pas cu pas și fără opreliști, să fie desfintat și înlocuit cu cel colectiv, așa economia socialistă a început să fie promovată. Cu desproprietărirea și luarea
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
din Constantinopol. Țarul bulgar Simion s-a folosit de pecenegi pentru a-i alunga pe unguri. Pecenegii au fost atât de eficienți, încât i-au determinat pe ungurii aflați în ținutul Atelkuzu (în limba maghiară Etelköz, „Între râuri”) - una dintre patriile temporare ungare înainte de stabilirea în Pannonia pe Dunărea mijlocie - să se strămute pe teritoriul unde este Ungaria. Teritoriul supranumit "„Patzinakia”" era împărțit în opt provincii cu același număr de principi (hani): "Iavdiertim" (la Nistru), "Kuartsitsur", "(Kabukșîn)gila" (la Prut), "Sirukalpeis
Pecenegi () [Corola-website/Science/301528_a_302857]
-
Contribuția Marijei Gimbutas la stabilirea originii indo-europeenilor, propusă pentru prima dată în 1956 în lucrarea "The Prehistory of Eastern Europe, part 1" ("Preistoria Europei răsăritene"), a reprezentat o sinteză interdisciplinară de pionierat în arheologie și lingvistică. Teoria gorganelor propune ca patrie primordială (Urheimat) a vorbitorilor de limbi indo-europene stepele nord-pontice și de la Marea Caspică și pleacă de la premisa că în această zonă erau vorbite câteva dialecte ale limbii proto-indo-europene (PIE). Potrivit acestui model, cultura gorganelor s-a răspândit treptat în tot
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
de origine a populației proto-indo-europene. Gimbutas] a sugerat inițial identificarea a patru etape succesive în evoluția culturii gorganelor: Trei „valuri” succesive de extindere a culturii gorganelor au fost propuse: Cultura „kurganizată” a amforelor globulare în Europa este propusă ca o „patrie secundară” a PIE, cultură ce se separă ulterior în și cultura ceramicii cordate în jurul 2300 î.Hr.. Acest lucru a dus în cele din urmă la apariția familiilor lingvistice italică, celtică, slavă și germanică, dar și a altor grupuri lingvistice parțial
Ipoteza kurgană () [Corola-website/Science/301531_a_302860]
-
aplicate în zone muntoase și s-a luptat încăpățânat. A lăsat un detașament de 20.000 de soldați în garnizoana regiunii nou cucerite. La Pirinei, a lansat 11.000 de trupe iberice care și-au aratat refuzul de a părăsi patria lor. Conform relatărilor, Hannibal a intrat în Galia cu 40.000 de soldați și 12.000 de călăreți. Hannibal a recunoscut că este necesar pentru a traversa Munții Pirinei, Alpi, și multe râuri importante. În plus, el va trebui să
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
1369 că proprietar al regiunii Sighișoara. Gustav Kisch(1905) atribuie că denumire a localității sintagma "Satul lui Rether" și consideră că este legat de un anumit nume de familie. De asemenea prezintă o serie de localități cu același nume în "patria primordială". Walther Scheiner (1926) de asemenea consideră numele localității că derivând dintr-un nume de familie. Următorul izvor al istoriei Retișului este un document al Scaunului de la Cincu, din anul 1389. Cei doi nobili: conții Tylo și fratele acestuia Ladislau
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
plecate în occident, s-au întors în Rusia. În situația tensionată creată de revoluție, au apărut inevitabil discuții între cei care vedeau în emigrare unica soluție pentru supraviețuire și cei care considerau că emigrarea era o lașitate, o părăsire a patriei tocmai în momentele în care Rusia avea nevoie de toți oamenii de nădejde pentru a fi salvată. Anna Ahmatova a fost și ea prinsă în această controversă. Cele mai aprinse discuții le-a avut cu Boris Antrep, care căutase să
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
multe din poeziile Annei Ahmatova, însă se resimte mai puternic în perioadele celor două războaie mondiale. La Ahmatova nu este vorba despre un patriotism lăudăros, ci de o dragoste profundă și indestructibilă. La ea există o legătură indisolubilă între cuvintele patrie ("родина") și natal ("родная"). Ea se considera un produs al pământului pe care s-a născut, și că, asemenea unei plante, trebuie să crească și să moară pe acest pământ, închizând circuitul materiei în natură. Deși a suferit mult, Ahmatova
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
era izbăvirea la care poeta se gândea. Dar sentimentele ei de dragoste față de pământul natal nu au fost zguduite de regimul sovietic, și la începutul celui de-al doilea război mondial ea a căutat să se implice activ în apărarea patriei. Ahmatova mai considera că cultura rusă era un rod al pământului și de aceea, apărându-se pământul se apăra și cultura, însăși ființa Rusiei. Această identificare a pământului cu ființa Rusiei a avut o rezonanță puternică în păturile largi ale
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
XV satele Băiești, Râu Alb și Rușor poartă trăsăturile unor așezări importante și vechi. Soarta bisericii din localitate este una dintre cele mai nedrepte. Ștefan Moldovan s-a mărginit să afirme, aproape stereotip, că ,e una din celea vechi a patriei și contimpurană bisericii din Băiești", ceea ce ne-ar indica perioada de mijloc a secolului al XV-lea. Iacob Radu nu a făcut decât să semnaleze grosimea zidurilor, afundarea lor în pământ, precum și prezența iconostasului de zid, considerat, în ciuda similitudinilor din
Râu Alb, Hunedoara () [Corola-website/Science/300556_a_301885]
-
un monument impunător, ridicat din inițiativa localnicilor. Pe un soclu masiv, din beton în două trepte, se ridică o coloană cu o înălțime de 10 m. Soclul are, pe fațada principală, inscripționat următorul text: „GLORIE EROILOR ROMÂNI CĂZUȚI PENTRU APĂRAREA PATRIEI“.
Oarba de Mureș, Mureș () [Corola-website/Science/300589_a_301918]
-
a fost realizat prin contribuția localnicilor, din inițiativa societății A.S.T.R.A., din piatră, fără să aibă împrejmuire. Pe frontispiciul acestuia se află următorul înscris: "„A.S.T.R.A. Reghin și comuna Frunzeni ridică acest monument în amintirea eroilor căzuți în războiul pentru patrie 1914-1919“". Monumentul îi menționează pe Vultur Gavril, Crișan Zaharie, Vultur Ioan, Vultur Toader, Gacia Toader, Gros Toader, Moldovan Dumitru, Crișan Toader, Crișan Gavril, Harpa Ioan, Lazăr Iacob, Crișan Gavril, Sandrea Vasile, Lazăr Ștefan, Moldovan Gavril, Șerban Toader, Vultur Vasile, Moldovan
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
situația cea mai grea o aveau muncitorii și țăranii. Participarea României la primul război mondial, este legată de formarea statului național unitar român. Acest război a deschis calea românilor din Transilvania, de eliberare de sub stăpânirea austro - ungară și unirea cu patria - mamă. La fel ca și celelalte localități de pe valea Mureșului Superior și din întreaga Transilvanie, localitatea Lunca Bradului, se afla sub stăpânire austro- ungară. Perioada de neutralitate a României 1914-1916, este o perioadă în care nu s-au petrecut fapte
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
perioada decembrie 1916 - ianuarie 1917, frontul a fost stabilit la Galați, Focșani, Mărășești, Mărăști, Oituz. În iarna anului 1917 se trecea la reorganizarea armatei române. Mulți locuitori au participat în timpul primului război mondial ca ostași în armata română pentru eliberarea patriei de sub dominație austro- ungară. Semnificative sunt evenimentele din toamna anului 1918 când armata română a reintrat în război pentru eliberarea Transilvaniei, iar trupele germane și austro-ungare se îndreptau spre o înfrângere sigură. Divizia armatei de infanterie și Divizia de vânători
Lunca Bradului, Mureș () [Corola-website/Science/300586_a_301915]
-
satului (Măncilă și Cotescu) care cântau, iar tinerii dansau cu soțiile sau fetele, era o despărțire foarte emoționantă fiind o ,petrecere”care se termina cu lacrimi de ambele părți. Mulți dintre acei tineri, plecați cu mult entuziasm pentru a servi patria, nu s-au mai întors de pe fronturile militare desfășurate în răsărit sau la apus. Marea majoritate a celor încorporați mergeau la regimentul 92 Infanterie din Orăștie, care a avut misiuni de luptă importante pe ambele fronturi de luptă și a
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pe al doilea, dar boala de inimă i s-a agravat și regreta că nu mai are zile să vadă terminarea celui de al II -lea război mondial, să treacă la monografie numele eroilor și veteranilor care au luptat pentru patrie. Dorința Dumnealui înainte de a-și da sufletul a fost să i se facă o înmormântare modestă, să fie dus cu sicriul de un car cu patru boi direct la cavoul unde se găsește și astăzi corpul său neînsuflețit, în curtea
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
că la în zona Apahida s-a aflat o curte regală gepidă. Prezența lor relativ îndelungată în Transilvania, Oltenia, Banat și Câmpia Tisei le conferă o importanță în descifrarea istoriei României în perioada antichității târzii și a evului mediu timpuriu. Patria originară li s-a aflat inițial în regiunea Mării Baltice, aproape de estuarul Vistulei, de unde, în migrația lor spre sud, gepizii au ajuns în nord-estul Panoniei după ce traversaseră Carpații Nordici. i s-au așezat, în perioada numită "Migrația popoarelor" (), în nordul-vestul Daciei
Gepizi () [Corola-website/Science/300736_a_302065]