16,127 matches
-
donații private în vederea construirii unei biblioteci prezidențiale, pe care a donat-o guvernului federal pentru a fi întreținută—o practică adoptată și de succesorii săi. A depus mărturie în fața Congresului pentru a primi fonduri în vederea copierii și organizării documentelor sale prezidențiale, și s-a mândrit cu adoptarea legii în 1957. Max Skidmore, în cartea sa despre viața foștilor președinți, a notat că Truman era un om citit, mai ales în domeniul istoriei. Skidmore a adăugat că legislația privind documentele prezidențiale și
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
sale prezidențiale, și s-a mândrit cu adoptarea legii în 1957. Max Skidmore, în cartea sa despre viața foștilor președinți, a notat că Truman era un om citit, mai ales în domeniul istoriei. Skidmore a adăugat că legislația privind documentele prezidențiale și finanțarea bibliotecii sale „a fost culminarea interesului său în istorie. Împreună, ele constituie o enormă contribuție adusă Statelor Unite—una dintre cele mai mari a oricărui fost președinte.” Truman a susținut și a doua candidatură pentru Casa Albă a lui
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Achiziția Gadsden). Arizona a fost administrată ca parte din Teritoriul New Mexico până când New Mexico s-a separat de Uniune sub numele de Teritoriul Confederat al Arizonei la 16 martie 1861. Arizona a fost recunoscut ca teritoriu confederat prin proclamația prezidențială a lui Jefferson Davis din 12 februarie 1862. Aceasta a fost prima utilizare oficială a numelui. Un nou teritoriu Arizona, constând din jumătatea vestică a fostului Teritoriu New Mexico a fost declarat teritoriu federal al Statelor Unite la Washington, D.C. la
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
cazurilor de superintendenți școlari aleși; aceștia sunt și ei supervizați de Comisia pentru Educație a Statului Arizona (o ramură a Departamentului Educației al statului Arizona) și de Superintendentul Educației Publice (oficial ales în urma unui scrutin în anii pari fără alegeri prezidențiale, pe câte un mandat de patru ani). Deși populația statului este de peste 6,5 milioane de locuitori, în Arizona funcționează doar trei universități publice, toate administrate de Comisia de Regenți a statului Arizona. Învățământul superior privat din Arizona constă din
Arizona () [Corola-website/Science/302444_a_303773]
-
american care a demisionat din funcție. Înainte de președinție, Nixon fusese membru al Camerei Reprezentanților din partea statului California și a Partidului Republican, și apoi senator de California și al treizeci și șaselea vicepreședinte al SUA între 1953 și 1961 în mandatele prezidențiale ale lui Dwight Eisenhower. Nixon s-a născut în , California. A absolvit în 1934 și școala de drept de la Universitatea Duke în 1937, revenind în California pentru a practica dreptul. Împreună cu soția sa, , s-a mutat apoi la Washington pentru
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
ales în Camera Reprezentanților din partea statului California în 1946 și apoi în Senat în 1950. Implicarea sa în cazul i-a adus o reputație de anticomunist de frunte, precum și o notorietate națională. A fost ales candidat la vicepreședinție împreună cu candidatul prezidențial republican Dwight D. Eisenhower la . Nixon a fost vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la , fiind învins la limită de John F. Kennedy, după care a pierdut și alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
cazul i-a adus o reputație de anticomunist de frunte, precum și o notorietate națională. A fost ales candidat la vicepreședinție împreună cu candidatul prezidențial republican Dwight D. Eisenhower la . Nixon a fost vicepreședinte opt ani, după care a candidat la funcția prezidențială la , fiind învins la limită de John F. Kennedy, după care a pierdut și alegerile pentru funcția de guvernator al Californiei în 1962. În 1968, a candidat din nou pentru președinție și a fost ales. Deși Nixon a escaladat la
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
doi s-au oprit la o bucătărie-model americană și s-au angajat într-o dezbatere ad-hoc despre meritele capitalismului în raport cu comunismul, discuție ce avea să devină celebră sub denumirea de „". În 1960, Nixon a lansat prima sa campanie pentru alegerile prezidențiale. S-a confruntat cu foarte puțină opoziție în cadrul alegerilor primare republicane și l-a ales pe fostul senator de Massachusetts drept partener. Adversarul său democrat a fost John F. Kennedy, iar cursa a rămas strânsă pe toată durata ei. Nixon
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
toată durata ei. Nixon a insistat pe experiența sa, dar Kennedy a cerut înnoire și a susținut că administrația Eisenhower-Nixon permisese Uniunii Sovietice să depășească SUA în domeniul („”). Între timp, fusese introdus un nou mediu de informare în politică: dezbaterile prezidențiale televizate. În prima astfel de dezbatere, Nixon pare palid și nebărbierit, spre deosebire de fotogenicul Kennedy. Performanța lui Nixon în cadrul dezbaterii a fost percepută drept mediocră în mediul vizual, deși mulți dintre cei care au ascultat-o la radio credeau că Nixon
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
lui Pat Brown pentru funcția de guvernator al statului California la alegerile din 1962. În ciuda unor rețineri inițiale, Nixon a intrat în cursă. Campania i-a fost umbrită de suspiciunile că Nixon consideră funcția ca piedestal pentru o altă candidatură prezidențială, de opoziția extremei drepte din partid și de lipsa sa de interes pentru ocuparea funcției de guvernator al Californiei. Nixon spera ca o victorie să-i confirme statutul de principal activist republican din țară și că va asigura rămânerea sa
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
făcut acel angajament, el considera că este dificil să-l învingă pe Kennedy sau, după asasinarea sa, pe succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson. În 1964, el l-a susținut pe senatorul de Arizona Barry Goldwater pentru nominalizarea republicană la candidatura prezidențială; când Goldwater a reușit să obțină nominalizarea, Nixon a fost ales pentru a-l prezenta pe candidat la convenție. Deși considera că Goldwater nu are multe șanse de succes, Nixon i-a făcut campanie cu loialitate. au fost un dezastru
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
stângiști și de sovietici. El a spus că în Kissinger nu avea încredere, deși consilierul pe probleme de securitate națională a spus despre întrevedere că a fost o „întâlnire cu istoria”. S-a ținut un banchet oficial în cinstea oaspeților prezidențiali la . A doua zi, Nixon s-a întâlnit cu Ciu; prin comunicatul comun de după întâlnire, Taiwanul a fost recunoscut ca parte a Chinei, iar problema reunificării a fost abordată în speranța unei soluții pașnice. În afara întrevederilor oficiale, Nixon a vizitat
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
necrezând că este bolnav, a publicat o caricatură cu Nixon având ghipsul pe „piciorul greșit”. Judecătorul John Sirica a admis să-l scutească pe Nixon de prezență în ciuda obiecților inculpaților. Congresul i-a dat lui Ford indicații să păstreze documentele prezidențiale ale lui Nixon—începând o luptă legală de trei decenii pentru documente, luptă în cele din urmă câștigată de fostul președinte. Nixon era în spital când s-au ținut alegerile legislative din 1974, iar Watergate și grațierea au contribuit la
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
care intenționa să nu trimită niciun reprezentant al SUA, participând la funeralii. Deși Nixon nu era un reprezentant oficial, ca fost președinte a fost considerat prezență americană la funeraliile fostului aliat. Nixon l-a susținut pe Ronald Reagan la candidatura prezidențială la alegerile din 1980, apărând la televiziune unde se prezenta, așa cum scria biograful Stephen Ambrose, „omul de stat senior neimplicat”. El a scris articole pentru multe publicații atât în timpul campaniei cât și după victoria lui Reagan. După optsprezece luni în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
a votat pentru punerea sub acuzare a lui Nixon, s-a întâlnit deschis cu el și i-a cerut regulat sfaturile.” de la "The New York Times" scria că Nixon fusese egalat doar de Franklin Roosevelt, fiind nominalizat de cinci ori la o candidatură prezidențială sau viceprezidențială și, citând discursul de adio al lui Nixon din 1962, scria: „Chipul vesel, umbrit de barbă, al lui Richard Nixon, cu nasul ca o pârtie de schi și părul cu vârful văduvei, cu brațele întinse în sus în
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
acel moment. O altă moștenire a fost, pentru o vreme, scăderea puterilor președintelui, întrucât Congresul a adoptat legi restrictive în urma afacerii Watergate. Olson sugerează că transferurile de putere către George W. Bush după atacurile de la 11 septembrie au restaurat puterea prezidențială. Cariera lui Nixon a fost adesea afectată de felul lui de a fi și de percepția pe care o avea publicul. Caricaturiști și comedieni adesea îi exagerau aspectul și comportamentul, până într-acolo încât nu se mai vedea distincția între
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
() este un prozator român-francez contemporan stabilit la Paris. Este membru marcant al grupului oniric, teoretician al onirismului literar românesc. I s-a retras cetățenia română printr-un decret prezidențial, în 1975, după care s-a stabilit la Paris, unde, pentru câtva timp, a fost unul dintre animatorii exilului literar românesc. După 1990, face naveta între Paris și București, unde desfășoară o intensă activitate publicistică și editorială. Este unul dintre
Dumitru Țepeneag () [Corola-website/Science/302504_a_303833]
-
adesea cu conotații de avere moștenită, elitism și un sens de datorie nobilă. Această definiție derivă din înțelesul inițial al cuvântului anterior. În seriile satirice de fantasy "Discworld" de autorul britanic Terry Pratchett, orașul Ankh-Morpork era condus de o figură prezidențială asemănătoare vechii nobilimi romane. Liderul conducea sub titlul de patrician, dar este cu toate meritele un simplu tiran. În seriile de romane "City Watch" (vezi "Guards! Guards!") patricianul este numit Havelock Vetinari și deși înfățișează o fațată democratică, este în
Patrician () [Corola-website/Science/299491_a_300820]
-
(n. 4 iulie 1951, Brașov), este un politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
politolog român de origine evreiască, stabilit în Statele Unite. Este profesor de științe politice la Universitatea Maryland. În 2006 a fost președinte al "Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste din România", iar din data de 11 aprilie 2007, președintele Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România. Specialist în teoria sistemelor politice, politici comparate, analiza ideologiilor și mișcărilor revoluționare din secolul al XX-lea. Tismăneanu este obiectul unei intense controverse în urmă numirii sale în aprilie 2006 ca președinte al "Comisiei Prezidențiale pentru Analiză Dictaturii Comuniste din România", comisie care a redactat raportul prezentat de Traian Băsescu în plenul Parlamentului României în data de 18 decembrie 2006. este fiul militanților comuniști Leonte Tismăneanu și Hermina Marcusohn. A urmat cursurile Liceului 24 (actualul
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
de Vest din Timișoara (2002) și al Școlii Naționale de Studii Politice și Admnistrative (SNSPA, 2003); membru al Societății Academice din România, condusă de Alină Mungiu-Pippidi. În Ianuarie 2008 a primit premiul GDS pentru activitatea sa de coordonare a Comisiei Prezidențiale de Analiză a Dictaturii Comuniste și pentru rolul său în redactarea "Raportului Final". Editor-sef (1998- prezent) al trimestrialului East European Politics and Societies. Membru a numeroase consilii editoriale, inclusiv "Revista 22", Studia Politică, Human Rights Review, Sfera Politicii, Democracy
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
de 20 de ani, atunci când familia lui căzuse în dizgrație sub regimul lui Gheorghiu-Dej.” După finalizarea și asumarea "Raportului Final" de către Președintele Băsescu în fața Parlamentlui din data de 18 decembre 2006, Liiceanu și-a exprimat public sprijinul pentru activitatea Comisiei Prezidențiale. În noiembrie 2007 editură patronată de Liiceanu, Humanitas, a publicat "Raportul Final", precizând că:„Raportul este baza teoretică pentru un act official și, totodată, invitația pentru o investigație ulterioară, menită să aducă precizări suplimentare și nuanțe noi în judecarea acestei
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
pozitiv atât în România cât și în mediul științific de cercetare a comunismului internațional. După finalizarea și asumarea "Raportului Final" de către Președintele Băsescu în fața Parlamentlui din data de 18 decembre 2006, Liiceanu și-a exprimat public sprijinul pentru activitatea Comisiei Prezidențiale. În noiembrie 2007 editură patronată de Liiceanu, Humanitas, a publicat "Raportul Final", precizând că:„Raportul este baza teoretică pentru un act official și, totodată, invitația pentru o investigație ulterioară, menită să aducă precizări suplimentare și nuanțe noi în judecarea acestei
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
și, totodată, invitația pentru o investigație ulterioară, menită să aducă precizări suplimentare și nuanțe noi în judecarea acestei perioade din istoria României.” Într-un "laudatio" cu ocazia acordării lui Tismăneanu a premiului GDS pentru anul 2007 (pentru activitatea în cadrul Comisiei Prezidențiale și pentru finalizarea "Raportului"), Liiceanu a arătat că:„Am făcut parte dintre cei care nu au crezut în oportunitatea unui Raport asupra dictaturii comuniste din România. Atunci când a fost lansată această idee, am apărut într-un jurnal de televiziune și
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]