14,684 matches
-
având un rol major în formarea culturii moderne. Mass-media nu doar transmite informația, ci creează imagini prin care noi percepem lumea, lucru ce a făcut ca Biserica să fie interesată de acest fenomen, deoarece voia să ofere "cheia" înțelegerii și trăirii vieții. 100 Isidor Mărtincă, "Biserica...", partea I, p. 265. 101 "Medias, democraties, Eglise", în Communio, 1995, p. 115. 102 Amintim doar câteva dintre aceste documente conciliare și postconciliare: Inter mirifica, Communio et progresio, Ecclesia in Europa, Etica în comunicațiile sociale
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
improprii, rămase în număr mare chiar și după intervenția „stilizatorilor”. Portretele Smaragdei și al lui Iorgu Răutu, ca și fresca de mediu sunt substanțial completate în volumul al doilea al ciclului, unde locul central îl ocupă rememorarea câtorva din primele trăiri ale lui Vania Răutu, în ambianța familială a Năpădenilor, apoi în pensionul germanului Faltin și în „gimnaziul nobilimii” din Chișinău, rememorare dirijată prea vizibil, parcă spre a „documenta” ce putea fi simptom sau cauză a firii insurgente a protagonistului. Abia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, este autorul. Acesta alege o poziție neutră: îi dă lectorului incidente, îl hrănește cu narațiune, strict prin intermediul eroului. Autorul pare să demonstreze lecturii că romanul se scrie sub ochii ei, cu ea împreună, fiindcă trăirea e importantă, nu convenția. Romanul nu mai e oglinda vieții, ci viața însăși, iar autorul cere să fie luat drept reporter. Frâiele narațiunii sunt bine ascunse, convenția trebuie aflată. Iată cum se transformă romanul dintr-o traducere a unei acțiuni
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
părut el de realist, era în fond inovator: lungul lui ciclu de romane demonstra că viața e un flux, o curgere fără punct final. În felul lui, Galsworthy a atacat convenția narativă a încheierii pe ultima pagină. Virginia Woolf vedea trăirea ca pe o aureolă. Pentru ea conta emoția, mai mult decât incidentul de la baza ei. Balzac resimțea și el curgerea, dar istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este undeva în mintea eroului, în labirintul lui de cuvinte, care izbucnesc în dezordine la suprafața textului. Devine mai important să verbalizăm odată cu eroul decât să trăim în umbra lui. Ceea ce nu înseamnă că nu trăim alături de el. Bagajul de trăire e mai bogat ca niciodată, nu mai are opreliști, toate ungherele sunt luminate cu reflectoare puternice. Nu dispar nici cronologia, nici afectul, nici eroii, cum se spune adesea. Nu dispare nimic, totul se intensifică și unghiul de acces la literar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
decenii de fericire în contextul însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce nu pot trăi în afara ei) un refugiu narativ. Trăirile sunt clocotitoare, ele inundă lectura, străpung sufletul ca un fier înroșit, dar nu sunt un fir central al povestirii care merge înainte după alte principii, alte legi ale gândirii, asocierii și verbalizării ci doar un fel de călcâi al lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
călcâi al lui Ahile. Ca urmare a spulberării interesului narativ esențial al literaturii anterioare, eroul se pulverizează în amintiri, devine un erou-mozaic, care trebuie recompus mnemotehnic. Înțelegem din personaj exact atât cât ne putem aminti din asociațiile lui verbale și trăirile lui întâmplătoare, devălmășite în încercarea de a descrie o inteligență în mișcare și nu o ființă cu existență logică, explicabilă prin ce a fost ori împlinită de ce va să vină. Eroul modernist este un mare confesor și un mare nefericit
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mondial, dezastru după care Japonia și-a schimbat cu totul politica veche. Lumea plutitoare este lumea plăcerilor de la lăsarea serii, pe care Ono a învățat să le picteze de la Mori-san, maestrul. E o lume a frumuseții efemere, miez de emoție, trăire pe care Ono o părăsește pentru a se alătura celor ce încercau să scoată Japonia din criză între cele două războaie. Colegul lui, Matsudo, îl învață pe Ono să privească în față lumea adevărată, sărăcia lucie ce-i înconjura. Astfel
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lumea plutitoare. Amintirile alunecă în acum, Ono face nenumărate digresiuni, iar istoria continuă nevăzut, cu condiția să ne amintim fiecare detaliu și să-l așezăm la locul lui. Lumea plutitoare, ghemuită în sufletul lui Ono, rezemată pe cele mai mișcătoare trăiri ale lui, pare un mozaic care se dezvăluie a fi însăși intriga romanului, în care începutul și sfârșitul își iau locul reciproc fără încetare. Înaintăm către miezul cărții ca într-un vis care amestecă trecutul cu prezentul într-o ordine
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimeni căruia i se cruță viața. Chiar dacă istoria lui Ono se dezvăluie pe bucăți, durerea lui e constantă. Avem în față o carte tragică. O carte lentă, care luminează povestirea cu încetinitorul. Încetineala are în mare parte ca motiv intensitatea trăirilor închise în lumea plutitoare a lui Ono. Călătorim printr-o lume chinuită. Ono ține din toate puterile la reputația lui ca pictor, chiar dacă trebuie să se dezică de ea. Nu are puterea să se umilească, orgoliul lui vrea să triumfe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
importanța lor în interpretarea poemului, în eseul scris la bătrânețe, Critica criticului, Eliot însuși mărturisește că se căiește pentru că și-a îndreptat criticii să caute "potcoave de cai morți", indicându-le surse mitologice și cărți savante drept cheie a unor trăiri atât de intens subiective și a unor încercări exacerbat inovatoare. El nu este savant sau rece, iar livrescul inaugurat de The Waste Land nu cere explicații exterioare textului, chiar dacă sunt citați alți scriitori. Dacă încercăm să identificăm contextele citatelor și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tipic pentru Brownjohn) absent. E aici un ecou al Tărâmului Pustiu (Eliot), unde, în grădina cu zambile, bărbatul e împietrit. La Eliot însă ambii simt nefericirea, chiar dacă le e imposibil să comunice. Pentru Brownjohn ca pentru toți poeții Desperado intensitatea trăirii e solitară. Fata e părăsită, bărbatul e acuzat în tăcere. Trebuie să citim printre rânduri, fiindcă poemul deși cum nu se poate mai limpede nu numește emoția, nu interpretează trăirea. Repetarea element esențial al enunțului clar e unealta de căpătâi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să comunice. Pentru Brownjohn ca pentru toți poeții Desperado intensitatea trăirii e solitară. Fata e părăsită, bărbatul e acuzat în tăcere. Trebuie să citim printre rânduri, fiindcă poemul deși cum nu se poate mai limpede nu numește emoția, nu interpretează trăirea. Repetarea element esențial al enunțului clar e unealta de căpătâi a lui Brownjohn. Pachetul confruntă starea activă cu starea pasivă, pe este cu face, gerunziul cu timpul prezent. Prima parte descrie un tablou static, care e de fapt un tablou
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fizic. Acest punct imposibil e clipa (locul) când (unde) ea (femeia, iubirea) rămâne "veșnic tânără". Pe convingerea că esențialul există dincolo de certitudine, de real și palpabil, poezia lui George Szirtes clădește un spațiu de siguranță, de intimitate împărtășită, care apără trăirea. "Sufletele animalelor" ard "pe dinăuntru" și se arată ca un abur, iese din ele odată cu respirația și lasă dâră de abur în urmă (Fum) În chip neștiut, sufletele acestea comunică cu "ființa de abur" a poetului însuși. Spre deosebire de descrierea tandră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
corectitudine. Ideile care mă interesau erau legate de rolul poeziei. Căutam un mod diferit de simțirea vagă recomandată de Leavis, voiam să pledez pentru poezie, mai ales pentru poezia adevărată. Voiam să descopăr exact cum operează limbajul, cum ne afectează trăirile. Ce poate face limbajul, gândirea cu totul specială a poeziei. Am găsit material extrem de util în ultima parte a creației lui Wittgenstein și Heidegger. Cu toate că atunci când mă ocup de altceva cum ar fi traducerea culturală încă mă folosesc de uneltele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și local. Romanele nu sunt declarații, ele sunt experiențe reale și particulare experiențe pe care le putem adăuga vieții noastre reale. Când terminăm de citit un roman bun, avem sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Creezi un tărâm al memoriei plin de istorii. Scrii cu inteligența (înțelegerea) ori cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
reale. Când terminăm de citit un roman bun, avem sentimentul că am trăit. Asta aș vrea eu de la cititorii mei, trăirea. LV. Ever After e un roman despre iubire pierdută, istorie pierdută, pierderea bucuriei de a fi. Cu toate acestea, trăirea e intensă de la început la sfârșit. Creezi un tărâm al memoriei plin de istorii. Scrii cu inteligența (înțelegerea) ori cu sufletul (percepția lirică a lumii)? GS. Sper că scriu în primul rând cu sufletul și abia apoi cu mintea (să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
celei imediat următoare, Rugăciunile dorului (1943), cultivă un lirism neosămănătorist, înveșmântat într-un stil „artificios și dulceag” (Dumitru Micu). Coleg de generație cu Francisc Păcurariu și Teohar Mihadaș, poetul se definește printr-o sensibilitate dominată de tristețe. Cel mai adesea trăirile sunt exprimate direct, în absența unei expresii poetice suficient cristalizate: „Zidarul de poeme, prin apele destinului/ Trece cu fruntea umbrită de minuni” (Destinul meșterului de poeme). În câteva poeme transpar vagi note argheziene: „În sânge, oricând e freamătul vremii,/ În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
recomanda medic. Profesia de medic este Statuia lui Imhotep (cca. 2600 î.Chr), scrib, poet, arhitect și medic, zeitate vindecătoare egipteană, a fost unificat în timpurile elenistice cu Asclepios, zeul grec al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa curativ, a lupta cu orgoliul și a accepta sau favoriza schimbul de opinii, cooperarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
reconciliere, înțeles care i-a apropiat de înțelepții creștini și evrei. Așa a trecut lumea arabă prin milenii, lăsând în urmă zeii tribali până l-au aflat pe El (Allah), Spiritul Suprem care să-i însoțească peste tot aprofundându-le trăirea într-un Dumnezeu deschizător de noi drumuri și șanse, de perspectivele unei vieți care să le afirme prezența în lume. Trebuiau să se stabilizeze undeva. Peninsula Arabia este ca un continent. Condițiile stabilității le ofereau extremitățile ei. Aici viața putea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Ea cuprinde informații medicale de anatomie, fiziologie, patologie, diagnostic, tratament, igienă, regim alimentar, mod de viață sănătos. Canonul a fost utilizat drept curs obligatoriu în universitățile Evului Mediu. Avicena stabilește conexiunile între calitățile esențiale ale corpului, anotimpuri, umori, vârste, dinamica trăirilor sufletești etc., ca și între temperamente, și medicamente. în tratatul său sunt date și explicate scheme cu aceste conexiuni. Cu aprofundate studii în astronomie, mecanică, acustică, muzică, optică, filosofie, cunoscând bine gândirea lui Platon, a lui Aristotel, Avicena scrie și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
școlii Viața organizației școlare nu se rezumă doar la activitățile desfășurate, ci se referă și la stările subiective trăite de indivizii implicați în aceste activități. Fiind implicați în atingerea unor scopuri comune, membrii școlii interacționează, iar din interacțiunea lor rezultă trăiri oscilând între satisfacție și insatisfacție, încredere și dezamăgire, curaj și descurajare etc. Aceste trăiri influențează în mare măsură bunul mers al școlii, de aceea ele nu trebuie neglijate. Aceste fenomene subiective constituie așa - numitul climat al școlii. Prin „climat” E.
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și la stările subiective trăite de indivizii implicați în aceste activități. Fiind implicați în atingerea unor scopuri comune, membrii școlii interacționează, iar din interacțiunea lor rezultă trăiri oscilând între satisfacție și insatisfacție, încredere și dezamăgire, curaj și descurajare etc. Aceste trăiri influențează în mare măsură bunul mers al școlii, de aceea ele nu trebuie neglijate. Aceste fenomene subiective constituie așa - numitul climat al școlii. Prin „climat” E. Păun desemnează „ambianța intelectuală și morală care domnește într-un grup, ansamblul percepțiilor colective
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
mare măsură bunul mers al școlii, de aceea ele nu trebuie neglijate. Aceste fenomene subiective constituie așa - numitul climat al școlii. Prin „climat” E. Păun desemnează „ambianța intelectuală și morală care domnește într-un grup, ansamblul percepțiilor colective și al trăirilor emoționale existente în cadrul unei organizații. Climatul exprimă stările generate de confruntarea dintre așteptările angajaților și condițiile de muncă și de viață oferite de organizație. Climatul exprimă deci, stări subiective, îndeosebi de ordin afectiv și moral... Climatul reprezintă moralul grupului.” Climatul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
de motivare și de mobilizare a resurselor umane, stările de satisfacție sau de insatisfacție, gradul de coeziune din școală). Climatul școlii este rezultatul interacțiunii mai multor factori dintre care unii sunt evidenți, alții sunt mai puțin observabili și țin de trăirile subiective ale cadrelor didactice și ale elevilor. Acești ultimi factori sunt mai geru de identificat și de analizat. E. Păun identifică trei categorii de factori care influențează climatul organizației școlare: * Factori structurali țin de structura organizației, de modul în care
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]