14,689 matches
-
mereu deschise și neinfectate. În anumtie cazuri sângele rănilor se spune că are un parfum plăcut, bine mirositor, numit și . Persoanele care dobândesc stigmatele sunt în multe locuri descrise că . În timpul când primesc și experimenetază aceste stigmate sunt copleșite de trăiri și emoții spirituale. Nu este cunoscut nici un caz de stigmatizat menționat înainte de secolul XIII, cănd descrierea lui Iisus în punea accentul pe umanitatea să. În cartea sa "Hospitality and Pain," teologul creștin afirmă: „ Iubirea în Hristos... este credința atât de
Stigmate () [Corola-website/Science/326686_a_328015]
-
Francisc și că Fecioara Maria. , exorcist experimentat al declară într-un interviu că Pade Pio putea să distingă între adevăratele apariții ale lui Iisus, Mariei și sfinților și iluzia creată de diavol prin analiza atentă a stărilor minții sale și trăirilor pe care le avea în timpul aparițiilor. În una din scrisorile lui Padre Pio, acesta declară că a rămas răbdător în mijlocul încercărilor datorită credinței sale ferme că Iisus, Fecioara Maria, îngerul sau păzitor, sfinții Iosif și Francisc erau tot timpul cu
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
îi apare și îl străpunge în partea laterală. Ca rezultat al acestei experiențe, Padre Pio dobândește o rană fizică în partea laterală. O astfel de experiență este considerată „transverberation” sau străpungerea inimii ce indică unirea în iubire cu Dumnezeu prin trăirea durerii străpungerii coastei și inimii pe care Hristos a avut-o pe cruce. Ca o notă, o relicva (moaște) a lui Padre Pio, care constă într-o bucată mare de pânză ce poartă sângele rânii laterale a lui Padre Pio
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
a reprezintă totalitatea valorilor, scopurilor, trăirilor și efectelor pe care le provoacă în ansamblu, atât fizicul cât și intelectualul. a face parte din conștient, alăturîndu-se curentului de existențialism, în cadrul căruia ființa umană învață și face concluzii în urma experienței personale, adică o experiență calitativă. Existențialismul — variantă distinctă
Personalitate () [Corola-website/Science/326852_a_328181]
-
în care mă născusem, descoperisem miracolul existenței, suferisem și fusesem fericit... Numai prin această lume prezentă mă puteam adresa posterității..." (319/III). Acest sentiment care este trăit de naratorul/autor explică într-un fel nu numai densitatea evenimențială și de trăiri a textului ci și natura sa stilistică, apelul la tehnici narative, care să faciliteze atît lectura cît și înțelegerea unui cititor mediu, de a cărui imagine probabil romancierul a ținut seama și a cărui atenție și acord a dorit să
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
de apărare în fața iminentei morți sau în fața unui pericol de moarte. Disocierea din punct de vedere psihiatric este un răspuns adaptativ în urma unui traumatism fizic sau emoțional intolerabil și nu poate fi considerat patalogic dacă nu este însoțit de alte trăiri sau simptome. Explicații fiziologice Inițial s-a stabilit o legătură între EAM și anoxie (lipsa oxigenului). Această legătură s-a făcut datorită asemănărilor dintre EAM și G-LOC(G-force induced Loss Of Consciousness) atunci când un pilot de avion se înalță cu
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
Cosmice." Ramakrishna a avut mai mulți maeștri care au aparținut unor căi spirituale diferite. Primul dintre ei a fost o femeie, Bhairavi Brahmani, adeptă a tehnicilor tantrice. Ramakrishna parcurge cu succes drumul spiritual propus de aceasta, reușind chiar să aibă trăiri speciale, reușind să ajungă la acea concentrare mentală numită de yoghini "nirvikalpa samădhi". Despre aceasta, marele yoghin mărturisește: "Universul se stinge. Spațiul însuși nu mai există. Mai întâi umbrele estompate ale ideilor continuă să mai plutească pe fundalul obscur al
Ramakrishna () [Corola-website/Science/326060_a_327389]
-
care formează și instituie personalitatea. Paginile sale sunt doldora de considerații punctuale, amintiri, flash-uri mnezice, "madlene" biografice și secvențe colective de coloratură istorică și politică. Dincolo însă de aparența însemnării diaristice, "Al treilea ochi" este un document al unei trăiri de un calm paroxistic, infuzat de spectrul unei sensibilități cu totul străine gesticulației occidentale. Cu discreție și naturalețe, cu simplitate și îndârjire, înțeleptul culmilor veșnic înzăpezite reface traseul spiritual al formării personale, dar și al unei istorii colective cu "pedigree
Al treilea ochi (carte) () [Corola-website/Science/326149_a_327478]
-
Leni a fost și proiectantul decorului. Decorul a fost creat de Leni și fabricat de Charles D. Hall, care avea să creeze decorurile pentru "Dracula" (1931) și "Frankenstein" (1931). Leni a dorit să evite realismul pentru modelele vizuale care reflectau trăirile personajelor: „Nu e realitate extremă, ceea ce camera percepe, dar realitatea evenimentului din interior, ceea ce e mai profund, mai de efect și mai emoționat decât ceea ce vedem zilnic ...”. Leni avea să mai regizeze "The Chinese Parrot" (1927), "The Man Who Laughs
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
distanțare") și de a putea oscila între ambele funcții parțiale. Ca efect, receptorul are tendința de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetica, viața eroilor din opere literare, filme etc. Din punctul de vedere al psihologiei, empatia reprezintă o identificare, prin trăire, cu alte persoane, cum ar fi eroii cărților, printr-o interpretare a eului altora după propriul eu, în timp ce din punct de vedere filozofic, empatia este o formă de cunoaștere a altuia, în special a eului social sau a ceva, apropiată
Empatie () [Corola-website/Science/322168_a_323497]
-
desăvârșire. Mai spune Sfanțul Ioan Gură de Aur că "„preotul trebuie să facă misiune prin predică, să predici cu limba, cu mâna, adică să scrie predici și învățături creștinești, și cea mai înaltă predică, trebuie să fie viașa să, cu trăirea lui și a familei sale.”" Ca misionar, la solicitarea Sfanțul Teotim I de Tomis, a contrebuit prin slujitorii săi la operă misionara a Biserici din Scythia Minor în rândul goților și al hunilor. Ca filantrop, a vorbit cel mai mult
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
abordare a baletului "Sacre du Printemps", devenită notorie datorită ruperii radicale de estetica baletului clasic. Limbajul coregrafic al Pinei Bausch se dezvoltă treptat, în strânsă colaborare cu membrii propriului ansamblu. Interpreții au fost încurajați să-și transpună propriile gesturi și trăiri într-un dans caracterizat de emotivitate, izbucniri agresive și elemente iterative. O temă principală a dansurilor este problematica relațiilor interumane. În opera târzie se pot remarca mai des elemente de factură lirică și influențe din alte culturi.
Pina Bausch () [Corola-website/Science/329718_a_331047]
-
Sima deschisă un an mai târziu. Ion Irimescu, prietenul și colegul de breaslă, remarcă în memoriile sale: „Plecat de pe meleagurile Periceiului, acest urmaș al unor generații de români, luptători pentru libertate, vine cu sufletul încărcat de o mare cantitate de trăiri și acumulări în mijlocul naturii, care i-au determinat, de bună seamă, acea mare sensibilitate coloristică, ce ne emoționează atât de mult, pe care Sima o dăruiește fără reținere fiecărui tablou al său. Ioan Sima este un meditativ și fiecare atingere
Ioan Sima () [Corola-website/Science/329796_a_331125]
-
o concesiune teritorială în nordul Palestinei. A obținut la început un acord al guvernului otoman, dar deși Pliphant era cunoscut ca simpatizant al Turciei, sultanul Abdul Hamit al doilea a respins planul de teama unei intrigi britanice. Despre faptele și trăirile în Levant Oliphant a scris cartea „The Land of Gilead with excursions în the Lebanon”. În iarna 1880, deprimat și suferind fizic, a chemat-o pe Alice la el,la Haifa. Ea a venit cu permisiunea lui Harris, care a
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Petru Culianu considera că începuturile perioadei de creație din exil al lui Mircea Eliade sunt marcate de o trecere de la revelarea sacrului de către un specialist inițiat (precum Andronic, dr. Zerlendi sau Swami Shivananda din nuvelele fantastice scrise înainte de război) la trăirea unui miracol irecognoscibil de către un personaj inocent, „ingenuul, idiotul prin excelență al esoterismului arthurian medieval” extras din mitul lui Parsifal (cavalerul sărac cu duhul din miturile germane). Iancu Gore a fost comparat de academicianul Eugen Simion cu personajul caragialian Mitică
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
scrisul, sporturile și artele marțiale. Aceste practici au scopuri diverse, cum ar fi o mai bună sănătate sau un aspect estetic mai frumos, dar ele sunt legate și de "golurile finale" ale dezvoltării cum ar fi descoperirea sensului vieții sau trăirea unei vieți fericite. Michel Foucault descrie în cartea sa "Care of the Self" Technicile "epimelia" folosite în Roma și Grecia antică, tehnici care includeau dieta, sportul, abstinența sexuală, contemplarea, rugăciunea și spovedania — unele dintre ele fiind practicate și de creștinism
Dezvoltare personală () [Corola-website/Science/327127_a_328456]
-
atunci. Ioan Petru Culianu, discipolul și biograful autorizat al lui Eliade, considera că personajul Cucoaneș ar evoca figura lui Corneliu Zelea Codreanu, față de care Eliade avea o simpatie. Conducătorul Mișcării Legionare (căruia adversarii îi spuneau Coco, iar țăranii Cuconu’) avea trăiri mistice profunde care-l făceau să piardă uneori simțul realității și să se detașeze de lumea exterioară. Creșterea vertiginoasă a lui Cucoaneș care-l determină să se refugieze în grabă în munți și să rupă contactul cu semenii săi este
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
fantastice. Toate aceste elemente contribuie la structura personalității sale, găsindu-și substratul comun în rădăcinile native ale scriitorului, în întâmplările vieții sale și ale timpului în care s-au petrecut. Acestea pot fi explicate în amănunt, găsindu-le corespondent în trăirile și emoții personale ale autorului, fapt ilustrat de tenta autobiografică a romanului. Ce se poate reține, în mod deosebit, este că la Cărtărescu avem o continuă căutare a sinelui, prin sondarea unor spații vaste interioare, spații care țin locul inconștientului
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
Topeka și, la mijlocul lunii octombrie; a închiriat „Stone’s Folly”, un conac cu cincisprezece camere, la marginea orașului Topeka. Acolo a început o școală de studiu biblic cu 34 de studenți. Principalele accente ale teologiei lui Parham erau, pe atunci, trăirea prin credință și botezul Duhului, în vederea evanghelizării lumii. În decembrie, Parham și studenții au început să studieze în amănunt tema „botezului cu Duhul Sfânt”. Parham povestește că le-a dat studenților ca temă de studiu să afle ce spune Biblia
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
cei mai mari poeți sufiți), simțindu-se rece la lectura Coranului, și-a imaginat că auzea cum îl recita Muhammad, apoi arhanghelul Gabriel, în fine, Allah însuși, și de fiecare dată simțea cuprinzându-l o cucernicie și mai mare, o trăire și mai profundă. Totuși, cu textul său alcătuit în ansamblu din dispoziții legale, proclamații militare, și îndemnuri împotriva necredincioșilor, Coranul nu pare să fie menit a stimuli sensibilitatea interioară și propriu zis duhovnicească. El ignora coruperea naturii umane, și nu
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
ajungă în mâinile oricui". De altfel, lui Brussolo însuși i-a plăcut foarte mult să scrie această carte, care l-a înfricoșat și pe el. "Cititor SF" remarcă "personajele foarte bine construite și redarea cu o acuratețe aproape înspăimântătoare a trăirilor acestora", "atmosfera de angoasă și neliniște suprinsă în cel mai atent detaliu" și acțiunea "cu o evoluție progresivă în intensitate". La rândul său, "Ideoz" constată că romanul conține "delirurile obișnuite ale lui Brussolo, care se transmit cititorului grație unei scriituri
Haita (roman) () [Corola-website/Science/329040_a_330369]
-
este faptul cunoașterii partenerului după o perioadă de timp în care cei doi parteneri au avut posibilitatea să se descopere,(timpul fiind un factor esențial spre o căsnicie de durată și o mai mare siguranță în partener), să-și analizeze trăirile. Tradiția spune că bărbatul are rolul principal, deoarece lui îi este atribuită sarcina de a cere în căsătorie pe aleasa lui, el trebuie să facă primul pas spre căsnicie. În trecut, de exemplu, partenerii trebuiau să țină castitate până după
Cerere în căsătorie () [Corola-website/Science/329250_a_330579]
-
2005). Extinzând cercetările efectuate de Antonio Damasio, Joseph LeDoux și Wolf Singer, și după exemplele Matthias Grünwalds "Isenheimer Altar", Leni Riefenstahl "Triumph des Willens" și al jocului pe calculator "America's Army" s-au demonstrat efectele formatoare de comunități ale trăirilor vizuale emoționale și astfel s-a cercetat un concept cheie al științelor vizuale. Începând cu 2002 Grâu a adus cercetarea interdisciplinara privind artă media și istoria acesteia în conferințe comune (comp. Grâu 2007), ceea ce a condus în 2005 la prima
Oliver Grau () [Corola-website/Science/329254_a_330583]
-
nivele ridicate). Mai important, atunci când într-o săptămâna predomină bucuria, crește probabilitatea de apariție a gelotofobiei. Gelotofobii spun că nu își controlează emoțiile și că preiau mai ușor emoțiile negative ale celorlalți. Ei își maschează emoțiile și nu își exprimă trăirile cu ușurință. Gelotofobii nu au abilitatea de a înțelege diferența dintre formele amuzante ale umorului (tachinarea, de exemplu) și formele răutacioase, cum este ridiculizarea. Aceasta înseamnă că, chiar dacă cineva încearcă să fie prietenos, un gelotofob se va simți îngrijorat și
Gelotofobie () [Corola-website/Science/329320_a_330649]
-
acestei asociații se urmărește promovarea și dezvoltarea relațiilor interumane, unirea membrilor prin legături de prietenie, de bună camaraderie pentru a putea răspunde devizei „"We serve (Noi servim)"”, fiecare membru "Lions" fiind devotat cauzei acestei mișcări punând totdeauna mai presus de trăirile și orgoliile personale, interesul și dezvoltarea comunității. Organizația a devenit internațională pe 12 martie 1920, când a apărut primul club în Canada, în Windsor, Ontario. De atunci Lions Club s-a răspândit în lumea întreagă și ajuns să aibă peste
Lions Clubs International () [Corola-website/Science/328806_a_330135]