15,959 matches
-
me, te, le, lo, la, se, nos, os, leș, los, las" nu pot intra în combinație cu o prepoziție ("a mi me gusta..., me gusta, a ți te gusta, le gusta"..., etc.). Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: "dándome" (dându-mi), "lavarte" (a te spală), "¡vete! " (du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
leș, los, las" nu pot intra în combinație cu o prepoziție ("a mi me gusta..., me gusta, a ți te gusta, le gusta"..., etc.). Când formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: "dándome" (dându-mi), "lavarte" (a te spală), "¡vete! " (du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d final de la persoană a II
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
formele neaccentuate ale pronumelor personale urmează după verb se numesc enclitice. Ele se alipesc la verb: "dándome" (dându-mi), "lavarte" (a te spală), "¡vete! " (du-te). Atunci cand formă nos în poziție enclitica se unește cu prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d final de la persoană a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic "os": "lavad" + "os" > "lavaos", "levantad" + "os"> "levantaos". Face excepție imperativul verbului "ir", "id" + "os" > "idos". La
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
prima persoană plural a unui verb, acesta pierde litera s: "vamos" + "nos" > "vámonos". Se suprima d final de la persoană a II-a plural imperativ, atunci când este urmat de pronumele enclitic "os": "lavad" + "os" > "lavaos", "levantad" + "os"> "levantaos". Face excepție imperativul verbului "ir", "id" + "os" > "idos". La imperativul pozitiv, gerunziu (formă simplă) și infinitiv (formă simplă) pronumele neaccentuat este în mod obligatoriu enclitic: "dame" și nu "me da", "dándole" și nu "le dando", "darles" și nu "leș dar". La formele compuse ale
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
dame" și nu "me da", "dándole" și nu "le dando", "darles" și nu "leș dar". La formele compuse ale infinitivului și gerunziului, formele neaccentuate ale pronumelor personale se alipesc la auxiliar: "haberme dado, habiéndome dado". În cazurile în care un verb este însoțit de mai multe pronume personale neaccentuate, acestea se așază după sau înaintea acestuia. Deci nu pot fi separate: "Me lo da. Dándomelo ". Totdeauna formă se preceda celelalte forme neaccentuate: "Se lo doy". O variantă a pronumelui personal neaccentuat
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
constituie formă "se". Această formă este folosită numai atunci cand preceda nemijlocit un alt pronume care începe cu l, adică combinațiile "se lo, se la, se los, se las": Cu forma neutră "lo" reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o propoziție anterioară: " - Sí, lo estamos. Construcția reflexiva implică următoarea condiție: verbul și complementele sale pronominale să aparțină aceleiași persoane și aceluiași număr gramatical: Toate formele pronumelor personale - persoană I și a II-a, cu excepția formelor "yo" și "tú
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
pronume care începe cu l, adică combinațiile "se lo, se la, se los, se las": Cu forma neutră "lo" reproducem, de regulă, un nume predicativ sau un verb dintr-o propoziție anterioară: " - Sí, lo estamos. Construcția reflexiva implică următoarea condiție: verbul și complementele sale pronominale să aparțină aceleiași persoane și aceluiași număr gramatical: Toate formele pronumelor personale - persoană I și a II-a, cu excepția formelor "yo" și "tú" - pot lua parte la formarea unei construcții reflexive în calitate de pronume reflexive: Pentru persoana
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
denumesc lucruri numărabile: Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și că adjective nehotărâte, iar unele numai că adjective (ex.: cadă). În gramatică spaniolă actuala figurează trei moduri verbale: Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale ("formas no personales") ale verbului. Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate. Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte. Prezentul (Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprimă nu numai un fapt prezent, ci
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
Presente) - Cu formele indicativului prezent putem exprimă nu numai un fapt prezent, ci și unul trecut (prezentul istoric) sau viitor: În propozițiile condiționale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului: Prezentul poate fi folosit și în locul imperativului: Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ar") "hablar" ('a vorbi'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("er") "comer" ('a manca'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ir") "vivir" ('a trăi'): Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acțiune trecută care păstrează legătură cu prezentul. Legătură
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
fapt prezent, ci și unul trecut (prezentul istoric) sau viitor: În propozițiile condiționale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului: Prezentul poate fi folosit și în locul imperativului: Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ar") "hablar" ('a vorbi'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("er") "comer" ('a manca'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ir") "vivir" ('a trăi'): Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acțiune trecută care păstrează legătură cu prezentul. Legătură poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
În propozițiile condiționale prezentul indicativului este folosit în locul viitorului: Prezentul poate fi folosit și în locul imperativului: Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ar") "hablar" ('a vorbi'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("er") "comer" ('a manca'): Formă indicativului prezent al verbului regulat ("ir") "vivir" ('a trăi'): Perfectul compus (Pretérito perfecto compuesto) exprimă o acțiune trecută care păstrează legătură cu prezentul. Legătură poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor. Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
o acțiune trecută care păstrează legătură cu prezentul. Legătură poate fi reală sau numai gândită și percepută de către vorbitor. Imperfectul (Pretérito imperfecto) exprimă o acțiune din trecut în desfășurare, sau repetată, care poate avea loc simultan cu acțiunea unui alt verb la imperfect, la perfectul simplu sau cu un adverb de timp: Mai mult ca perfectul (Pretérito pluscuamperfecto) exprimă o acțiune terminată în trecut înaintea altei acțiuni de asemenea trecute (la perfectul simplu, la imperfect). Perfectul simplu (Pretérito perfecto simple sau
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
un alt fapt cu care este în relație: Modul imperativ (Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoană a II-a singular și plural): Pentru celelalte persoane se folosesc formele prezentului conjunctiv: În spaniolă există opt verbe (plus compusele lor) care au neregulata persoană a II-a singular: hacer - haz; decir - di; poner - pon; ir - ve; salir - sal; venir - ven; ser - sé; tener - ten. La plural persoană a II-a este regulată la toate verbele. Atunci însă
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
există opt verbe (plus compusele lor) care au neregulata persoană a II-a singular: hacer - haz; decir - di; poner - pon; ir - ve; salir - sal; venir - ven; ser - sé; tener - ten. La plural persoană a II-a este regulată la toate verbele. Atunci însă când această formă este aglutinata cu pronumele personal os, d final din desinența se pierde: În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): Atunci cand verbul la imperativ este însoțit de
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
-a este regulată la toate verbele. Atunci însă când această formă este aglutinata cu pronumele personal os, d final din desinența se pierde: În propozițiile negative toate persoanele sunt înlocuite cu formele respective ale conjunctivului prezent (precedate de no): Atunci cand verbul la imperativ este însoțit de un pronume personal neaccentuat, acesta are poziție enclitica: În propoziții negative pronumele personal neaccentuat este proclitic: Conjunctivul poate fi folosit în propoziții independente și în propoziții subordonate. a) în propoziții independente care conțin un adverb
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
conțin un adverb exprimând o îndoială (quizá(s), tal vez, acaso...) folosirea conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoială se intensifică, iar cu indicativul se atenuează: Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt așezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul: În propozițiile independente optative, verbul se construiește cu conjunctivul: b) Conjunctivul în propoziții subordonate Cu verbele care exprimă îndoială, necunoașterea (dudar, hesitar, vacilar, ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoială se intensifică, iar cu indicativul se atenuează: Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt așezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul: În propozițiile independente optative, verbul se construiește cu conjunctivul: b) Conjunctivul în propoziții subordonate Cu verbele care exprimă îndoială, necunoașterea (dudar, hesitar, vacilar, ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul: În astfel de cazuri este posibilă și folosirea indicativului. Incertitudinea poate
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
se intensifică, iar cu indicativul se atenuează: Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt așezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul: În propozițiile independente optative, verbul se construiește cu conjunctivul: b) Conjunctivul în propoziții subordonate Cu verbele care exprimă îndoială, necunoașterea (dudar, hesitar, vacilar, ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul: În astfel de cazuri este posibilă și folosirea indicativului. Incertitudinea poate fi mai categorica sau mai atenuata. De exemplu, în propoziția “Creo
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
este posibilă și folosirea indicativului. Incertitudinea poate fi mai categorica sau mai atenuata. De exemplu, în propoziția “Creo que María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în ”No creo que María vuelva” elementul negativ este mai atenuat. În propozițiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau îndoielnic, verbul se construiește cu conjunctivul: Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectiva (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
De exemplu, în propoziția “Creo que María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în ”No creo que María vuelva” elementul negativ este mai atenuat. În propozițiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau îndoielnic, verbul se construiește cu conjunctivul: Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectiva (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido. O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependența de un
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
María no vuelve” întărim elementul negativ, iar în ”No creo que María vuelva” elementul negativ este mai atenuat. În propozițiile atributive verbul cere modul indicativ dacă antecedentul este cunoscut. Dacă este necunoscut sau îndoielnic, verbul se construiește cu conjunctivul: Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectiva (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido. O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependența de un verb care exprimă teamă poate fi
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
se construiește cu conjunctivul: Cu verbele care exprimă teamă, o stare afectiva (temer, sentir, recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido. O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependența de un verb care exprimă teamă poate fi redata și cu modul indicativ: În acest caz verbul temer are accepția de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectiva față de un fapt real sau care se enunța că efectiv, folosirea conjunctivului
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
recelar, alegrarse, deplorar, lamentar, etc.) se folosește, de regulă, conjunctivul: :: Lamento que no hayas venido. O acțiune viitoare (mai rar o acțiune trecută) dependența de un verb care exprimă teamă poate fi redata și cu modul indicativ: În acest caz verbul temer are accepția de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectiva față de un fapt real sau care se enunța că efectiv, folosirea conjunctivului este necesara: Expresiile și verbele care arată o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
fi redata și cu modul indicativ: În acest caz verbul temer are accepția de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectiva față de un fapt real sau care se enunța că efectiv, folosirea conjunctivului este necesara: Expresiile și verbele care arată o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul: Expresiile și verbele care indică acțiuni considerate că necesare (ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorința etc.) cer, de obicei, un verb subordonat la modul conjunctiv: Unele expresii și verbe impersonale (ser útil
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
accepția de a bănui, a crede. Când se exprimă o stare afectiva față de un fapt real sau care se enunța că efectiv, folosirea conjunctivului este necesara: Expresiile și verbele care arată o posibilitate, o probabilitate cer totdeauna conjunctivul: Expresiile și verbele care indică acțiuni considerate că necesare (ordin, permisiune, rugăminte, sfat, dorința etc.) cer, de obicei, un verb subordonat la modul conjunctiv: Unele expresii și verbe impersonale (ser útil, ser bueno, ser malo, estar bien, estar mal, convenir, importar, etc. impun
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]