148,721 matches
-
mare putere. Statutul de mare putere al Imperiului Rus punea în umbră într-o oarecare măsură ineficiența guvernului său, izolarea față de propriul popor și grava înapoiere economică. După înfrângerea lui Napoleon, Alexandru I s-a arătat dispus să accepte reforme constituționale. Până în cele din urmă, foarte puține astfel de reforme au fost aplicate, acestea nefiind unele cuprinzătoare. Alexandru I, un țar relativ liberal, a fost urmat pe tron de fratele său mai mic, Nicolae I (1825-1855), care a trebuit să facă
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
schimbări în sistemul autocratic rusesc. Rezultatul a fost insurecția din decembrie 1825, o mișcare a unui mic număr de nobili liberali și ofițeri de armată care au încercat să-l urce pe tron pe fratele lui Nicolae I ca monarh constituțional. Insurecția a fost foarte ușor înăbușită, făcându-l pe Nicolae să înceteze programul de occidentalizare a țării început de Petru cel Mare și să pună accentul pe politica numită și "Autocrație, orthodoxie, și respect pentru popor." Rusia a trebuit să
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
o influență tot mai mare asupra societății rusești, au dus la crearea de noi forțe care în cele din urmă au răsturnat țarismul. Elementele liberale dintre capitaliștii industriali și din nobilimea progresistă credeau în reformele sociale pașnice și în monarhia constituțională, înrolându-se în partide precum cel Constituțional Democratic (Kadeții). Socialiștii Revoluționari (Eserii), inspirându-se din tradițiile narodniciste, luptau pentru împărțirea pământului celor care îl lucrau de fapt —țăranii. Alt partid radical era cel al Social-Democraților, exponenți ai marxismului în Rusia
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
rusești, au dus la crearea de noi forțe care în cele din urmă au răsturnat țarismul. Elementele liberale dintre capitaliștii industriali și din nobilimea progresistă credeau în reformele sociale pașnice și în monarhia constituțională, înrolându-se în partide precum cel Constituțional Democratic (Kadeții). Socialiștii Revoluționari (Eserii), inspirându-se din tradițiile narodniciste, luptau pentru împărțirea pământului celor care îl lucrau de fapt —țăranii. Alt partid radical era cel al Social-Democraților, exponenți ai marxismului în Rusia. Bucurându-se de sprijinul intelectualilor radicali și
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
rămânând în istorie ca Revoluția din Octombrie. Când parlamentul, în ședința din ianuarie 1918, a refuzat să se transforme doar într-o marionetă în mâinile bolșevicilor, oamenii înarmați ai lui Lenin i-au împrăștiat membrii cu forță. Odată cu dizolvarea parlamentului constituțional ales, orice urmă de democrație burgheză fusese definitiv ștearsă. După ce a scăpat de piedica opoziției moderate, Lenin a ales să facă pacea cu germanii prin tratatul de la Brest-Litovsk (1918), facând importante sacrificii teritoriale. Pentru răsturnarea bolșevicilor de la putere s-a
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
numit prim-miniștrii indiferent de părerea parlamentarilor. În acest timp, mulțimea de partide mici și aversiunea lor pentru alianțe coerente a menținut legislativul întro stare haotică. Fractura politică dintre președintele Elțîn și conducerea parlamentului a dus în 1993 la criza constituțională din septembrie-ocrtombrie 1993. Această criză a avut punctul culminant pe 3 octombrie, când Elțîn a ales o soluție radicală să tranșeze disputa în favoarea sa: a chemat tancurile să deschidă focul împotriva Casei Albe rusești. Cum Elțîn a luat decizia neconstituțională
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
impus atrăgând critici de la organizațiile drepturilor omului, Comunitatea Europeană și alte guverne străine. Această a alarmat celelalte republici din Iugoslavia, unde îngrijorările au exprimat faptul că autonomia lor era amenințată. Pe masura ce naționalismul creștea în Iugoslavia, Milošević a prevăzut mari schimbări constituționale. Constituția Iugoslaviei din 1974 a organizat țară astfel încât statutul Șerbiei să fie mai mare și mai populat decât celelalte republici reprezentative. Iugoslavia socialistă a fost la timpul ei guvernată de 8 membri ai președinției, reprezentând cele 6 republici plus Kosovo
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
alte republici, cu câte 4 voturi de fiecare parte. Rezultatul - un impas care a paralizat guvernul federal din Iugoslavia. La al 14-lea Congres al Ligii Comuniste a Iugoslaviei, în ianuarie 1990, delegația sârbă a lui Milošević a sustinut modificări constituționale majore bazate pe principiul democratic „un om - un vot”. Delegațiile slovene și croate (conduse de Milan Kucan respectiv Ivica Răcan) puternic opuse acestuia, l-au văzut că pe un atac la propriul lor statut al republicii, si au lăsat congresul
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor. La începutul războiului lui Antiochos al III
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
președinte general numit de rege, iar deputații să fie aleși de Adunările legislative coloniale. Planul a suscitat dezbateri aprinse, iar radicalii l-au respins. Pe 14 octombrie 1774, Congresul a adptat "“Declarația a drepturilor și nevoilor coloniilor”" ce cuprindea teoriile constituționale susținute în pamfletele lui Thomas Jefferson și James Wilson. Coloniștii aveau dreptul la viață, libertate și proprietate, conform legii naturii, Constituției britanice și patentelor coloniale, nefiind și neputând fi reprezentați în Parlament. Era considerat un drept legiferarea prin propriile lor
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
fiecare stat cei săraci erau mai numeroși decât cei bogați, guvernul federal trebuia să aibă la dispoziție o armata ce trebuia să frângă democrația pentru a înfăptui o redistribuire a bogăției. Toate slujbele guvernamentale trebuiau controlate de aristocrație, iar restricțiile constituționale trebuiau să prevină legile populare ce puteau prejudicial clasele de sus, iar dările și taxele pentru susținerea forțelor armate și bisericilor de stat trebuiau percepute egal de la popor, nu de la cei bogați, în funcție de capacitatea lor de plata. Curțile judecătorești nu
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
de toleranță religioasă emise de Iosif al II-lea, confesiunile recepte din Transilvania au fost cea reformată, cea luterană, cea unitariană și cea romano-catolică. Edictul a avut însă limitele sale, prevederile lui proclamând egala îndreptățire a credințelor îmbrățișate de stările constituționale edievale ale Transilvaniei: maghiarii, sașii și secuii. Decretul era emis pentru a nu se ajunge la luptele religioase sângeroase izbucnite între catolici și protestanți în Europa Occidentală. Practicarea altor culte, precum ortodoxia, nu a făcut obiectul edictului, practicarea acestor credințe
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
ajunge la luptele religioase sângeroase izbucnite între catolici și protestanți în Europa Occidentală. Practicarea altor culte, precum ortodoxia, nu a făcut obiectul edictului, practicarea acestor credințe fiind doar tolerată, deoarece majoritatea covârșitoare românilor erau iobagi. Dieta Transilvaniei () a fost organul constituțional și politic preparlamentar al Principatului Transilvania, creat în secolul al XVI-lea și format din reprezentanții stărilor celor trei națiuni privilegiate (maghiarii, sașii și secuii) și ai religiilor recepte (romano-catolică, evanghelic-lutherană, reformată și, mai târziu, cea unitariană). Dietele ardelenești au
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
a făcut câteva raiduri la granițe. Acestea reprezentau o cheltuială destul de mare pentru guvernul american și Wilson propunea întreruperea căutărilor până la noile alegeri din Mexic, când un nou guvern ar fi fost ales și o nouă constituție promulgată (o convenție constituțională, care a adoptat Constituția din 1917 pentru Mexic). Aflarea conținutuilui telegramei a intensificat tensiunile dintre S.U.A. și Mexic, pentru că o posibilă alianță cu Germania ar fi îngreunat alegerea unui guvern mexican mai prietenos intereselor Americii. Pe 1 Martie, guvernul american
Telegrama Zimmermann () [Corola-website/Science/300565_a_301894]
-
drept „carliști” și disputa privind succesiunea a dus la mai multe războaie carliste de-a lungul secolului al XIX-lea. Drepturile Isabelei au fost apărate de armată. Curțile Generale ("Cortes Generales"), alături de liberali și progresiști, care atunci au instituit guvernul constituțional și parlamentar au dizolvat ordinele religioase, au confiscat proprietățile lor (inclusiv ale iezuiților) și au încercat să pună ordine în finanțe. După războiul carlist, regenta Maria Cristina i-a lăsat locul lui Espartero, cel mai de succes și mai popular
Isabela a II–a a Spaniei () [Corola-website/Science/300855_a_302184]
-
cerut sprijinul din partea partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criză, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea proriei puteri. Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să
Lorenzo de' Medici () [Corola-website/Science/301000_a_302329]
-
Regatul Spaniei () sau () este o țară situată în sud-vestul Europei, membră a Uniunii Europene. Este constituită în statul social și democratic de drept, al cărui formă de guvernământ este monarhia constituțională. Are capitala în Madrid. În nord-est se învecinează cu Franța și Andorra, de-a lungul Munților Pirinei. Face parte din Peninsula Iberică împreună cu Portugalia și Gibraltar, având de asemenea două arhipelaguri, situate unul în Marea Mediterană (Insulele Baleare) și celălalt în
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
nivelului mării, este a doua cea mai muntoasă țară a Europei după Elveția. Conform recensământului din 2007, populația sa este de 45.200.737 de locuitori. După sfârșitul regimului Franco în 1975, Spania a devenit o monarhie, apoi o monarhie constituțională în 1978, când o nouă constituție a fost adoptată. Numele „"Spania"” este derivat din „"Hispania"”, numele în latină cu care romanii se refereau la toată peninsula, și pe care l-au preluat din grecul „"Hispanía"” (accent pe „i”, ca și
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
de credincioși. Există de asemenea și o comunitate protestantă care are aproximativ 50.000 de membri. De asemenea, mai trăiesc în Spania și aproximativ 20.000 de mormoni. Comunitatea iudaică nu depășește 15.000 de membri. Spania este o monarhie constituțională, cu o monarhie ereditară și cu un parlament bicameral, "" sau Adunarea Națională. Puterea executivă consistă din Consiliul de Miniștri prezidat de Președintele Guvernului (asemănător unui prim ministru), propus de monarh și ales de către Adunarea Națională după alegerile legislative. Puterea legislativă
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
timp de patru ani. În 2003, Spania discută cu Regatul Unit despre Gibraltar, o mică peninsulă care și-a schimbat posesorul în timpul Războiului Spaniol de Succesiune în 1714. Discuțiile se referă la împărțirea suveranității asupra peninsulei, subiect al unui referendum constituțional al gibraltarienilor, care și-au exprimat opoziția față de orice act de supunere față de Spania. Spania este, în prezent, statul autonomiilor, formal unitar, dar, de fapt, funcționând ca o federație de Comunități Autonome, fiecare cu puteri și legi diferite. Există unele
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
culte religioase recunoscute, oferind garanții în ceea ce privește autonomia lor față de stat. Prin lege se recunoaște rolul cultelor religioase ca parteneri sociali ai statului și ca furnizori de servicii sociale. Totodată, legea garantează egalitatea cultelor în fața legii și a autorităților publice. Curtea Constituțională a României a decis la 12 noiembrie 2014 că dispozițiile Legii învățământului nr. 84/1995 și ale Legii educației naționale nr. 1/2011 care prevăd că „la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților sau a tutorelui legal instituit
Religia în România () [Corola-website/Science/300471_a_301800]
-
domnului Cubreacov suscită un viu interes din partea conducerii IDC și a creștin-democraților din țările Europei Occidentale. 7 iunie - Parlamentul adoptă în prima lectură proiectul Legii cu privire la organizarea și defășurarea întrunirilor. Legea conține o serie de articole care anulează, practic, dreptul constituțional la întruniri și la libera exprimare. 21 iunie - Fracțiunea parlamentară a FPCD propune să fie declanșată procedura de demitere a Guvernului Sangheli. 12 septembrie - Judecătoria sectorului Buiucani, mun. Chișinău, declară nelegitim refuzul Guvernului de a pune în legalitate Mitropolia Basarabiei
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
în 1992. 18 octombrie - Curtea Supremă de Justiție decide clasarea dosarului și scoaterea de pe rol a procesului civil Mitropolia Basarabiei - Guvernul Republicii Moldova. Studenții aflați în grevă generală cer demisia Guvernului. 25 ianuarie - Fiind sesizată de Grupul parlamentar al FPCD, Curtea Constituțională anulează unele prevederi ale articolului 13 din Codul Funciar, restabilind astfel dreptul țăranilor de a ieși din colhozuri și de a crea gospodării individuale, fără a fi siliți să se unească în asociații, societăți, cooperative și alte mini-colhozuri camuflate. 7
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
pentru participarea la viitoarele alegeri parlamentare. 10 aprilie - Printr-o scrisoare deschisă, Grupul Parlamentar al FPCD își reînoiește demersurile sale anterioare privind eliberarea necondiționată a celor patru deținuți politici de la Tiraspol și cere tuturor factorilor responsabili să-și onoreze obligațiunile constituționale față de acești cetățeni. 16 aprilie - În cadrul unei conferințe de presă susținute de Iurie Roșca, Președinte al FPCD, și Valeriu Matei, Președinte al PFD, este dată publicității o Declarație comună, prin care cele două formațiuni își exprimă disponibilitatea să favorizeze și
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
49,9% din voturi, ceea ce a rezultat în 71 din cele 101 de locuri din parlament. Cu o majoritate parlamentară asigurată de PCRM, Vladimir Voronin a fost ales în funcția de Președinte al Republicii Moldova de către parlament în aprilie 2001. Curtea Constituțională a Republicii Moldova a confirmat că Președintele poate conduce și un partid politic, și, Voronin a fost reales ca lider al partidului. Către alegerile din 2005, PCRM s-a apropiat în postura de partid aflat la guvernare. PCRM a câștigat alegerile
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/298580_a_299909]