145,920 matches
-
regimului Terorii (1793-1794), o etapă a Revoluției Franceze. a succedat Comitetului Apărării Generale (înființat în ianuarie 1793) și și-a asumat rolul de a proteja nou-înființata republică împotriva rebeliunilor interne și a atacurilor externe. Ca urmare a stării de război, Comitetul - compus la început din nouă membri, iar mai târziu din doisprezece membri - a primit competențe largi de supraveghere a activităților legislative, judiciare și militare. El a fost format ca un organism administrativ cu rol de a supraveghea și de a
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
competențe largi de supraveghere a activităților legislative, judiciare și militare. El a fost format ca un organism administrativ cu rol de a supraveghea și de a accelera activitatea organelor de conducere ale Convenției și ale miniștrilor numiți de Convenție. Întrucât Comitetul a încercat să contracareze pericolul produs de coalizarea între armatele națiunilor europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
armatele națiunilor europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor iacobini — Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet. Puterea comitetului a ajuns la apogeu în perioada august 1793 - iulie 1794, sub conducerea lui Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra Comitetului, fiind instaurată astfel o dictatură efectivă a lui
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
europene și forțele contreravoluționare din interiorul țării, el a devenit tot mai puternic. În iulie 1793, după înfrângerea în Convenție a republicanilor moderați (sau „girondini”), conducătorii marcanți ai radicalilor iacobini — Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet. Puterea comitetului a ajuns la apogeu în perioada august 1793 - iulie 1794, sub conducerea lui Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra Comitetului, fiind instaurată astfel o dictatură efectivă a lui Robespierre. Execuția
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Maximilien Robespierre și Saint-Just — au fost incluși în comitet. Puterea comitetului a ajuns la apogeu în perioada august 1793 - iulie 1794, sub conducerea lui Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra Comitetului, fiind instaurată astfel o dictatură efectivă a lui Robespierre. Execuția lui Robespierre în iulie 1794 a produs o mișcare reacționară la adresa Comitetul Salvării Publice, cunoscută sub denumirea de revolta thermidoriană deoarece căderea de la putere a lui Robespierre a avut loc
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
conducerea lui Robespierre. În decembrie 1793 Convenția i-a oferit acestuia în mod formal o putere executivă asupra Comitetului, fiind instaurată astfel o dictatură efectivă a lui Robespierre. Execuția lui Robespierre în iulie 1794 a produs o mișcare reacționară la adresa Comitetul Salvării Publice, cunoscută sub denumirea de revolta thermidoriană deoarece căderea de la putere a lui Robespierre a avut loc în timpul lunii Thermidor din calendarul republican. Influența comitetului s-a diminuat, iar acesta a fost desființat în anul 1795. În 5 aprilie
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
lui Robespierre. Execuția lui Robespierre în iulie 1794 a produs o mișcare reacționară la adresa Comitetul Salvării Publice, cunoscută sub denumirea de revolta thermidoriană deoarece căderea de la putere a lui Robespierre a avut loc în timpul lunii Thermidor din calendarul republican. Influența comitetului s-a diminuat, iar acesta a fost desființat în anul 1795. În 5 aprilie 1793 generalul Charles François Dumouriez, comandant militar francez și fost ministru de război, a fugit în Austria după ce a publicat o scrisoare incendiară în care amenința
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
de revoltele contrarevoluționară recente din Vandeea, dar și de agenții străini care complotau pentru distrugerea națiunii. Trădarea guvernului revoluționar de către Dumouriez a întărit tot mai mult această credință. În lumina acestei amenințări, liderul girondin Maximin Isnard a propus crearea unui Comitet al Salvării Publice, format din nouă membri. Isnard a fost sprijinit în acest efort de Georges Danton, care a declarat: „Acest comitet este exact ceea ce ne dorim, o mână care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
întărit tot mai mult această credință. În lumina acestei amenințări, liderul girondin Maximin Isnard a propus crearea unui Comitet al Salvării Publice, format din nouă membri. Isnard a fost sprijinit în acest efort de Georges Danton, care a declarat: „Acest comitet este exact ceea ce ne dorim, o mână care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost creat în mod oficial la 6 aprilie 1793. Strâns asociat cu conducerea lui Danton, el a fost cunoscut inițial sub numele de
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
crearea unui Comitet al Salvării Publice, format din nouă membri. Isnard a fost sprijinit în acest efort de Georges Danton, care a declarat: „Acest comitet este exact ceea ce ne dorim, o mână care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost creat în mod oficial la 6 aprilie 1793. Strâns asociat cu conducerea lui Danton, el a fost cunoscut inițial sub numele de „Comitetul Danton”. Danton a condus comitetul în timpul insurecției din 31 mai - 2 iunie 1793 care a
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
este exact ceea ce ne dorim, o mână care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost creat în mod oficial la 6 aprilie 1793. Strâns asociat cu conducerea lui Danton, el a fost cunoscut inițial sub numele de „Comitetul Danton”. Danton a condus comitetul în timpul insurecției din 31 mai - 2 iunie 1793 care a dus la arestarea girondinilor și la intensificarea războiului din Vandeea. Danton nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
o mână care să ia arma din mâinile Tribunalului Revoluționar”. Comitetul a fost creat în mod oficial la 6 aprilie 1793. Strâns asociat cu conducerea lui Danton, el a fost cunoscut inițial sub numele de „Comitetul Danton”. Danton a condus comitetul în timpul insurecției din 31 mai - 2 iunie 1793 care a dus la arestarea girondinilor și la intensificarea războiului din Vandeea. Danton nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
fost cunoscut inițial sub numele de „Comitetul Danton”. Danton a condus comitetul în timpul insurecției din 31 mai - 2 iunie 1793 care a dus la arestarea girondinilor și la intensificarea războiului din Vandeea. Danton nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să sprijine centralizarea puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
2 iunie 1793 care a dus la arestarea girondinilor și la intensificarea războiului din Vandeea. Danton nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să sprijine centralizarea puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
războiului din Vandeea. Danton nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să sprijine centralizarea puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
nu a mai fost inclus în noul comitet format în 10 iulie. Cu toate acestea, el a continuat să sprijine centralizarea puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
continuat să sprijine centralizarea puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
puterii în mâinile Comitetului. Pe 27 iulie 1793 Maximilien Robespierre a fost ales membru al Comitetului. În acel moment, Comitetul devenea tot mai activ și mai puternic, instaurând o dictatură "de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
de facto" alături de puternicul său partener, Comitetul Siguranței Generale. Rolurile Comitetului Salvării Publice erau organizarea efortului de război (inclusiv numirea generalilor), numirea judecătorilor și membrilor Tribunalului Revoluționar, aprovizionarea populației și a armatei, menținerea ordinii publice și supravegherea activității organelor administrative. Comitetul era responsabil, de asemenea, cu interpretarea și aplicarea decretelor emise de Convenția Națională și, astfel, cu punerea în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
în aplicare a legilor cele mai stricte ale regimului Terorii — de exemplu, "levée en masse", emisă în 23 august 1793, Legea suspecților, emisă în 17 septembrie 1793, și Legea maximului, emisă în 29 septembrie 1793. Puterile extinse și centralizate ale Comitetului au fost confirmate prin Legea din 14 Frimaire (cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
14 Frimaire (cunoscută, de asemenea, sub numele de Legea guvernului revoluționar), emisă în 4 decembrie 1793. Pe 5 decembrie 1793, jurnalistul Camille Desmoulins a început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
început publicarea ziarului "Le Vieux Cordelier", ce era destinat inițial — cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
cu aprobarea lui Robespierre și a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
a Comitetul Salvării Publice — facțiunii ultrarevoluționare hebertiste, ale căror idei fanatice antireligioase și extremiste și a înclinației pentru producerea unor insurecții spontane erau problematice pentru Comitet. Cu toate acestea, Desmoulins s-a întors repede împotriva Comitetul Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării Publice și Comitetul
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]
-
Salvării Publice și a Comitetului Siguranței Generale, comparând dominația lor cu cea a tiranilor romani din scrierile lui Tacitus și evidențiind punctele de vedere „"indulgente”" ale facțiunii dantoniste. În consecință, deși hebertiștii au fost arestați și executați în martie 1794, Comitetul Salvării Publice și Comitetul Siguranței Generale au dispus arestarea, de asemenea, a lui Desmoulins și Danton. Hérault de Séchelles — un prieten și aliat al lui Danton — a fost exclus din Comitetul Salvării Publice, arestat și judecat alături de ei. Pe 5
Comitetul Salvării Publice () [Corola-website/Science/337631_a_338960]