148,721 matches
-
retrași din viața politică, al liderilor militari și al mass-mediei sau al altor cetățeni canadieni notabili. Guvernatorul General este numit în mod oficial de către Regină la sfatul Prim-ministrului Canadei și este un reprezentant nepartizan care îndeplinește multe dintre rolurile constituționale, ceremoniale și simbolice ale monarhului, inclusiv acordarea consimțământului pentru promulgarea legilor elaborate în Parlament, citirea Mesajului Regal anual (de fapt, programul de guvernare al primului-ministru), primirea oficială a demnitarilor străini, prezentarea de decorații, semnarea tratatelor, deschiderea oficială a sesiunilor parlamentare
Canada () [Corola-website/Science/297759_a_299088]
-
în care se află orașul Porto Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început în 1532 odată cu fondarea cetății Săo Vincente de Martim Afonso de Sousa. Mai târziu, la 7 septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi împărați. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influența mișcării
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
în Brazilia pentru a se putea pune în aplicare. În cele din urmă, la data de 7 septembrie 1822, Petru a declarat independența Braziliei, proclamându-se ca primul împărat al noii țări. După declararea independenței, Brazilia a devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi împărați. Petru I a revenit totuși în Portugalia pentru a asigura fiicei sale succesiunea la tronul portughez, renunțând la coroana braziliană. După
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
lanțurilor ușoare și grele care se combină cu antigenele sunt reprezentate în negru 50 tiei, efortului sau la altitudine iar creșterile patologice sau trombocitemiile în unele boli infecțioase sau în sindroamele mio proliferative. Tulburările funcțiilor trombocitare produc așa numitele trombocitopatii (constituționale sau dobândite) ce duc la apariția de hemoragii la nivelul micilor vase manifeste la nivelul pielii prin purpură. Reglarea producerii trombocitelor este mai puțin cunoscută fiind sub influența unor factori umorali (trombopoietina, IL 3, MK-FSC și GM-FSC). Rolurile trombocitelor sunt
Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91975_a_92470]
-
sud cu Germania. Țara constă dintr-o peninsulă mare, Iutlanda, și mai multe insule, dintre care cele mai mari sunt Zealand, Funen, Lolland, Falster și Bornholm, precum și sute de insulițe denumite în general „Arhipelagul Danez”. Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională organizată sub forma unei democrații parlamentare, cu sediul guvernului în capitala Copenhaga. Regatul este stat unitar, puterile de a-și gestiona propriile afaceri interne fiind delegate de guvernul central Groenlandei și Insulelor Feroe; această structură politică este denumită "rigsfælleskabet". Danemarca propriu-zisă
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
de Aur Daneză (Ghana) între 1658 și 1850, și Indiile Occidentale Daneze (Insulele Virgine Americane) între 1671 și 1917. Mișcarea naționalistă și liberală daneză a prins avânt în anii 1830, și după Revoluțiile din 1848, Danemarca a devenit pe cale pașnică monarhie constituțională la 5 iunie 1849. După al Doilea Război al Schleswigului în 1864, Danemarca a fost obligată să cedeze Schleswig și Holstein Prusiei, într-o înfrângere care a lăsat urme adânci asupra mândriei naționale daneze. După aceste evenimente, Danemarca a urmat
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
economic ridicat al industriei cărnii și lactatelor. În decembrie 2014, pe 2015 punea Danemarca pe primul loc, explicând că, deși emisiile sunt încă destul de mari, țara a reușit să implementeze politici eficiente de protecția mediului. Regatul Danemarcei este o monarhie constituțională, în care monarhul, actualmente regina este șeful statului, dar puterile regale se limitează de multă vreme la funcțiuni ceremoniale. Moharhul nu răspunde pentru acțiunile sale, iar persoana sa este sacrosanctă. Sistemul politic danez funcționează în cadrul descris de Constituția Danemarcei. Modificările
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
limba autohtonă. Utilizarea temporară a denumirilor RSS Bielorusă și a abrevierilor sale a fost permis între 1991 și 1993. Forțele conservatoare din Belarusul independent nu au susținut schimbarea de nume și s-au opus fără succes includerii sale în propunerea constituțională din 1991. Oficial, numele complet al țării este „Republica Belarus” (Рэспубліка Беларусь, Республика Беларусь, Respublika Belarus). Astfel, numele de „Bielorusia” a fost înlocuit de „Belarus” pe plan internațional, în limbile de circulație mondială, în limba română, dar și parțial în
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
demarcație în februarie 2007. Belarusul este o republică prezidențială, guvernată de președinte și de Adunarea Națională. Mandatul președintelui este de cinci ani. Conform constituției din 1994, președintele putea avea doar două mandate, dar această limitare a fost înlăturată în urma reformei constituționale din 2004. Din 1994, Aleksandr Lukașenko este președintele Belarusului. În 1996, Lukașenko a cerut un controversat vot pentru extinderea mandatului președintelui de la cinci la șapte ani, și ca urmare alegerile ce urmau să aibă loc în 1999 au fost amânate
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
a dispărut în 1999, fiind considerat mort. Adunarea Națională este un legislativ bicameral, format din Camera Reprezentanților cu 110 membri și Sfatul Republicii cu 64 de membri. Camera Representanților are puterea de a numi primul ministru, de a adopta amendamente constituționale, de a adopta vot de neîncredere primului ministru și de a face propuneri în ce privește politica internă și externă. Sfatul Republicii are puterea de a numi diverși oficiali guvernamentali, de a-l pune sub acuzare pe președinte, și de a accepta
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
Miniștri condus de primul ministru și de cinci vice-prim-miniștri. Membrii acestui consiliu nu sunt în mod obligatoriu membri ai legislativului și sunt numiți de președinte. Ramura judecătorească este reprezentată de Curtea Supremă și de instanțele specializate, cum ar fi Curtea Constituțională, care tratează aspecte legate de dreptul constituțional și de afaceri. Judecătorii tribunalelor naționale sunt numiți de președinte și confirmați de Sfatul Republicii. Pentru cazuri penale, cea mai înaltă instanță de apel este Curtea Supremă. Constituția Belarusului interzice utilizarea tribunalelor extrajudiciare
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
cinci vice-prim-miniștri. Membrii acestui consiliu nu sunt în mod obligatoriu membri ai legislativului și sunt numiți de președinte. Ramura judecătorească este reprezentată de Curtea Supremă și de instanțele specializate, cum ar fi Curtea Constituțională, care tratează aspecte legate de dreptul constituțional și de afaceri. Judecătorii tribunalelor naționale sunt numiți de președinte și confirmați de Sfatul Republicii. Pentru cazuri penale, cea mai înaltă instanță de apel este Curtea Supremă. Constituția Belarusului interzice utilizarea tribunalelor extrajudiciare speciale. În 2007, 98 dintre cei 110
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
descris Belarusul lui Lukașenko ca fiind o dictatură; guvernul a acuzat la rândul lor Occidentul că încearcă să-l îndepărteze pe Lukașenko de la putere. Consiliul Europei a exclus Belarusul din 1997, pentru alegeri nedemocratice și afectate de nereguli după referendumul constituțional din noiembrie 1996 și după alegerile legislative parțiale. Guvernul Belarusului a fost criticat pentru încălcări ale drepturilor omului și pentru persecuția organizațiilor neguvernamentale, a ziariștilor independenți, a minorităților naționale și a politicienilor de opoziție. Într-o mărturie depusă în fața Comisiei
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
-l angaja personal pe Licinius în credința creștină. Prin „Edictul de la Milano” (313) dat de împăratul "" și cu „"Edictul de la Tesalonic"” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a sfârșit prin a deveni o realitate mai întâi tolerată, iar mai apoi constituțională a Imperiului Roman. Tradiția a reușit să împământenească chiar și în cultura laică ideea că "Edictul de la Milano", proclamat de Constantin și Licinius este actul prin care se instituie toleranța față de cultul creștin, dar monografiile istorice precizează că Galerius a
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
contra imigrației ilegale, pentru a evita că romii să revină în fiecare an pe teritoriul francez<a href="#sdendnote4sym" name="sdendnote4anc"><sup>iv</sup></a></spân><spân>.</spân></p> Confruntate cu rezistență din partea partidelor de opoziție și atacate la Consiliul Constituțional, o parte din legile și dispozițiile guvernamentale ce au reieșit din discursul de la Grenoble au fost fie invalidate, fie retrase. Printre acestea se numără: legea privind retragerea cetățeniei celor naturalizați de mai puțin de 10 ani, ce au fost condamnați
Rasism, evacuări și organizare pentru drepturile locative ale migranților romi în Franța () [Corola-website/Science/296095_a_297424]
-
to handle evictions themselves. Another point on his agenda covered the reform of illegal immigration policies, în order to avoid the return of romă people each year on French territory. Met with resistance from the opposition and condemned by the Constituțional Council, some of the laws and governmental decisions, instated aș a result of the speech at Grenoble, were either withdrawn or suppressed. Amongst them: the law voiding the citizenship of naturalized residents within the past 10 years for those convicted
(English) Racism, Evictions and Organizing for the Housing Rights of Roma Migrants in France (part I) () [Corola-website/Science/296121_a_297450]
-
a locuirii susținută de o reformă legislativă și de o reformă instituțională care să coreleze legislația locuirii cu cea socială și a non-discriminării, cu legislația administrației publice, dar și cea a construcțiilor și urbanismului. Pentru că statul să își respecte obligațiile constituționale față de toți cetățenii și cetățenele în ceea ce privește asigurarea unui trai demn, Deoarece condițiile locative sunt condiții materiale ce definesc posibilitățile de afirmare ale indivizilor în toate domeniile vieții, În vederea asumării unei politici sociale care respectă principiul primordialității locuirii și asigură măsuri
APEL PENTRU O POLITICĂ JUSTĂ ȘI ANTIRASISTĂ DE LOCUIRE () [Corola-website/Science/296182_a_297511]
-
Limba română este limba oficială și națională în România. Însuși numele țării semnifică etimologic aria lingvistică a limbii române. În afară de România, limba română se mai vorbește în: Deși limba română este denumită "moldovenească" în art. 13 din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială ”română” — prevalează asupra celorlalte norme constituționale. În orice caz, identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989.. În URSS, limba română
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
limbii române. În afară de România, limba română se mai vorbește în: Deși limba română este denumită "moldovenească" în art. 13 din Constituția Republicii Moldova, Curtea Constituțională a statuat că textul Declarației de Independență — care denumește limba oficială ”română” — prevalează asupra celorlalte norme constituționale. În orice caz, identitatea limbii vorbite în România și Republica Moldova era recunoscută încă de la reintroducerea alfabetului latin în 1989.. În URSS, limba română era numită "moldovenească" în documentele oficiale ale autorităților sovietice, lucru care a revenit parțial în vigoare în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
și este administrat de Consiliui Suprem Judicial. Elementele principale a sistemul judicial sunt: Curtea Supremă de Administrație și Curtea Supremă de Casație, care prevede aplicarea tuturor legilor de curți inferioare și judecă legalitatea actelor de guvern. Există și o Curte Constituțională, care interpretează Constituția Bulgariei și judecă constituționalitatea legilor și a tratatelor. Bulgaria este considerată o țară democratică și liberă de organizațile internaționale a drepturilor omului. În raportul său pentru 2005, Freedom House a acordat Bulgariei nivelul 1 pentru drepturi politice
Politica Bulgariei () [Corola-website/Science/298420_a_299749]
-
pregătire militară de la amiralul Heihachirō Tōgō (care a fost comandant al marinei militare imperiale în timpul războiului ruso-japonez), morală, filosofică și religioasă cu Shigetake Sugiura și istorică cu Kurakichi Shiratori, toți naționaliști fervenți dar și apărători ai unei monarhii divine însă constituțională și parlamentară după modelul domniei împăratului Meiji. După decesul bunicului său Împăratul Meiji la 30 iulie 1912, tatăl lui Hirohito, Yoshihito, i-a succedat la tron iar el a devenit moștenitor al coroanei. A fost investit oficial cu titlul de
Hirohito () [Corola-website/Science/298454_a_299783]
-
1953 printr-un arcord cu SUA care garanta utilizarea bazelor militare. S-a semnat o înțelegere cu Vaticanul, iar în 1955, Spania a devenit membru NATO. În anii 60’ au fost aplicate reforme politice limitate și reforme economice, precum și modificări constituționale superficiale. Muncitorii, sprijiniți de cler, aveau dreptul de constituire în sindicate independente și dreptul la grevă. Mișcările de opoziție din regiunea basca și din Catalonia au cerut independența. Viața politică, socială și culturală a fost influențată de personalitatea dictatorului. Primul
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
numit în 1976, regele a introdus un sistem democratic. Uniunea Democratică de Centru a lui Suarez a câștigat alegerile din 1977, obținând locuri în Adunarea Națională Constituanta. O nouă constituție a fost aprobată în 1978, transformând Spania într-o monarhie constituțională. Fostul Partid de stat, Movimiento Național, a fost dizolvat în 1977, punând capăt sistemului fascist. La 23 februarie 1981, locotenent-colonelul Antonio Tejero, a luat cu asalt clădirea Parlamentului cu sprijinul Gârdei Civile, o organizație paramilitară, sechestrând parlamentarii. Tentativă de lovitură
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
guvernele antisovietice s-au întâlnit la Ufa și au căzut de acord să formeze un nou 'Guvern Provizoriu' în Omsk, având o conducere colectivă (Directorat) formată din cinci membri: trei socialist-revoluționari, (Avxentiev, Boldîrev și Zenzinov) și doi cadeți din partea Partidului Constituțional Democratic Rus, (Vinogradov și Volgogodskii). Noul guvern a ajuns repede sub influența "Guvernului Regional Siberian" și a noului său Ministru de Război, Contraamiralul Alexandr Vasilevici Kolceak. Pe 18 noiembrie, o lovitură de stat l-a consacrat pe Kolceak ca dictator
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
urne indicau un scor strâns, Iohannis a câștigat detașat, obținând 54,43% din voturi. La alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta (PSD), premierul în funcție la acea vreme. Pe 21 noiembrie 2014 Curtea Constituțională a validat rezultatul alegerilor prezidențiale. La ceremonia solemnă de validare a participat și președintele în funcție, Traian Băsescu, al cărui mandat s-a încheiat pe 21 decembrie 2014. Rezultatul a fost schimbat de scandalul legat de modul în care premierul
Klaus Iohannis () [Corola-website/Science/298483_a_299812]